346 matches
-
și intervenind în timp o intercompensare, o egalizare funcțională a celor două vestibule, în timp ce tulburările de tip central, având o cauză neurologica, pot să se agraveze sau să nu se compenseze. În evaluarea funcționalității vestibulare este necesar să se compare valentă celor două vestibule pentru că, de fapt, tulburările echilibrației survin când există o diferență funcțională mai mare de 20-30% între cele două vestibule. Astfel hipo sau hiperexcitabilitatea vestibulara, bilaterală, nu este de natură să inducă dezechilibrul persoanei. Diagnosticul funcțional Funcția sistemului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
roșii. Olandezii Van Bommel, Boulahrouz, Van Bronckhorst, Sneijder și Van der Vaart au fost avertizați, unii de două ori, adică un total de șapte cartonașe galbene și două roșii. În echipa Portugaliei, Maniche, Costinha, Petit, Figo, Deco, Ricardo și Nuno Valente au fost avertizați, adică nouă cartonașe galbene și două roșii. Rusul Ivanov, care a arbitrat și echipa României în meciul cu Norvegia din preliminariile pentru Euro 2004, a scăpat jocul din mână. A permis faulturi dure la început și apoi
Agenda2006-26-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285096_a_286425]
-
lui Marcel Iureș în Cetatea soarelui, un spectacol de teatru de cameră kammerspiel, aduce foarte mult cu ceea ce am putea numi un one-man-show, chiar dacă el nu este singur pe scenă. Acest rol solicitant îi pune în valoare actorului Marcel Iureș valente interesante și nu foarte des exploatate. Victor Rebengiuc a făcut un rege Lear cam de unul singur într-un spectacol shakespearian care ar fi avut nevoie de o mină viguroasa de regizor. Dragoș Golgotiu însă nu a avut soluții pentu
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
noastre, ale "tranziției", ale "reformei" sângeroase a comportamentelor românești, ăn care - spre stupoarea cuiva care cunoaște oarecum "psihologie socială", dar nu bănuia că poate exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
sunt de acord cu această răspândită opțiune estetică, a realismului turnat într-un limbaj doar informativ despre care se spune că e «clar» sau «normalizat»”, mărturisea într-un interviu. Asemenea convingeri l-a alăturat altor poeți valoroși, ca José Ángel Valente, Claudio Rodríguez, Juan Eduardo Cirlot, Leopoldo María Panero, Juan Carlos Mestre, Andrés Sánchez Robayna, lăsați și ei într-un con de umbră prin anii ‘80 - ’90 și recuperați ulterior de critica ultimilor ani. S-a spus despre poezia lui Gamoneda
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
a pune În discuție această rămânere În banal și distinctiv, Ferry face apel la un discurs de referință. Îl citează pe Octavio Paz și i se alătură În opinia asupra artei moderne care, căutând cu orice preț noutatea, Își pierde valentă negator - creatoare. Repetat ritualic de avangardiști prin rebeliunea devenită procedeu, gestul inovației de dragul inovației, gestul inovației că ruptură de tradiție rămâne vid de sens și conținut. De fapt toată această stratificare discursiva a lui Ferry reprezintă o analiză a ceea ce
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
care le-am obținut noi, se pare că iezuiții plănuiesc de multă vreme să întrunească o adunare episcopală după ce veți veni la Madrid ca să zădărnicească misiunea trimișilor japonezi. În adunarea episcopală o să fii pus față în față cu vestitul părinte Valente care a stat treizeci de ani în Japonia. Desigur, nu mai e nevoie să-ți spun, dar părintele Valente este prietenul și mâna dreaptă a părintelui Valignano care a fost vicar în Japonia. De asemenea, e foarte priceput într-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veți veni la Madrid ca să zădărnicească misiunea trimișilor japonezi. În adunarea episcopală o să fii pus față în față cu vestitul părinte Valente care a stat treizeci de ani în Japonia. Desigur, nu mai e nevoie să-ți spun, dar părintele Valente este prietenul și mâna dreaptă a părintelui Valignano care a fost vicar în Japonia. De asemenea, e foarte priceput într-ale istoriei și prețuit prin părțile noastre atât de către cârmuitori, cât și de către nobili. De aceea, și tu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putință.” Pătrunzând prin crăpăturile ferestrei, vântul stinse flacăra lumânării care și așa arsese aproape de tot. Nu m-am mai sinchisit să aprind din nou, ci am rămas multă vreme în întuneric, cu capul în mâini, gândindu-mă la înfățișarea părintelui Valente cu care trebuia să mă confrunt curând. Nu există misionar care să fi fost în Japonia și să nu-i știe numele, căci părintele este autorul lucrării „Istoria propovăduirii în Japonia”. Străbătuse în lung și-n lat insula Kyushu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și regiunea Kamigata propovăduind credința creștină și câștigase respectul lui Hideyoshi și al unor supuși de-ai săi, precum Konishi Yukinaga sau Takayama Ukon. Dacă ar fi fost numai atât, n-aș fi stat așa de mult pe gânduri. Însă Valente nu era un simplu preot. Auzisem de nenumărate ori că era un orator ascuțit la minte și iscusit la vorbă. Trebuia să mă pregătesc temeinic, după cum mă sfătuia și unchiul. Întocmai ca un războinic care se pregătește gândindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
portul San Lucar din Spania mea natală trecuseră zece luni de la plecarea noastră din Veracruz. În timpul călătoriei noastre pe vas nu mi-a ieșit nici o clipă din minte sfatul unchiului meu din Madrid. Îl vedeam mereu în fața ochilor pe părintele Valente cu care în curând aveam să fiu nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe vas nu mi-a ieșit nici o clipă din minte sfatul unchiului meu din Madrid. Îl vedeam mereu în fața ochilor pe părintele Valente cu care în curând aveam să fiu nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici fierbinte», după cum spune Biblia, cu îndârjire și încăpățânare, ca pe o trăsătură de-a lor. Eu... vreau să le dau căldura cu care să Te caute pe Tine.” Doar printr-un singur mijloc puteam să-i țin piept părintelui Valente: să-i creștinez la Madrid pe soli. Întocmai după cum i-am făcut pe negustorii japonezi să primească botezul în Mexico. Numai astfel vor da crezare episcopii spuselor mele. Întocmai după cum mi-a dat dreptate guvernatorul din Mexico după acel botez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
preoți ai ucide, oricât sânge creștin ai vărsa, o dată și o dată tot ai să te supui Lui!” Apoi își plecă fruntea și se rugă: „Pentru aceasta, Doamne... ajută-mă să câștig în luptă. Ajută-mă să-l înving pe părintele Valente.” După slujbă, oamenii cuprinși încă de o emoție adâncă, îi împresurară pe japonezi și năvăliră afară din catedrală ca un șuvoi. Îi striveau cu mulțimea lor, îi băteau pe umăr, le cereau câte o strângere de mână. Nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cufundat într-o liniște deplină. Era întuneric beznă, în afară de felinarele ce luminau imaginea Fecioarei prinsă în vreun perete sau de-a lungul drumului. Ascultând tropotul cailor, am închis ochii și am încercat din nou să mi-l închipui pe părintele Valente pe care trebuia să-l întâlnesc. Îmi frământam mintea încercând să ghicesc cum o să-mi destrame pe rând argumentele și o să mă încolțească. De undeva din spatele unei ferestre se auzi râsul ascuțit al unei femei. Am deschis ușa mănăstirii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se adăposteau sub umbrelele primite și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața ușilor masive, doi bărbați îmbrăcați în uniforme negre îi conduceau la locurile lor pe episcopii care intrau unul după altul. În fața lor, stăteau așezați pe scaune părintele Velasco și părintele Valente. „Așadar... acesta este părintele Valente.” Cuprins de o umbră de uimire, Velasco îl iscodea pe bătrânelul așezat pe scaun cu mâinile împreunate pe genunchi, la câțiva pași de el. Bătrânul acesta cu haine călugărești sărăcăcioase, cu ochii închiși și chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața ușilor masive, doi bărbați îmbrăcați în uniforme negre îi conduceau la locurile lor pe episcopii care intrau unul după altul. În fața lor, stăteau așezați pe scaune părintele Velasco și părintele Valente. „Așadar... acesta este părintele Valente.” Cuprins de o umbră de uimire, Velasco îl iscodea pe bătrânelul așezat pe scaun cu mâinile împreunate pe genunchi, la câțiva pași de el. Bătrânul acesta cu haine călugărești sărăcăcioase, cu ochii închiși și chip istovit era părintele Valente. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
părintele Valente.” Cuprins de o umbră de uimire, Velasco îl iscodea pe bătrânelul așezat pe scaun cu mâinile împreunate pe genunchi, la câțiva pași de el. Bătrânul acesta cu haine călugărești sărăcăcioase, cu ochii închiși și chip istovit era părintele Valente. De când primise scrisoarea unchiului său la Veracruz, Velasco se tot străduise să-și închipuie cum arăta părintele cu care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii închiși și chip istovit era părintele Valente. De când primise scrisoarea unchiului său la Veracruz, Velasco se tot străduise să-și închipuie cum arăta părintele cu care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe scaune drept în fața lui Velasco și a părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe scaune drept în fața lui Velasco și a părintelui Valente, episcopii cu chipuri de vulturi pleșuvi tușeau grav sau discutau apropiindu-și capetele. Episcopul care îndeplinea funcția de președinte al consiliului se ridică și începu să citească dintr-o hârtie pe care o avea în mână. Spuse că acea întrunire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
precum și să hotărască împuternicirea cu care veniseră la Madrid solii japonezi. Câtă vreme glasul lui slab se răspândea în încăperea liniștită, ceilalți episcopi, fără să se clintească, se uitau țintă, cu ochi ca de mort la Velasco și la părintele Valente. — Dacă e să lămurim chestiunea, le explică episcopul confraților săi după ce isprăvi de citit, cu cincisprezece ani în urmă, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis prin care dreptul de propovăduire în Japonia, ce fusese încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amănunt de la fiecare dintre cele două părți. Episcopii, așezați în linie dreaptă, se sfătuiră în șoaptă cu colegii din stânga și din dreapta și apoi primiră propunerea. În tot acest timp, Velasco i-a privit cu încrederea lui obișnuită, iar părintele iezuit Valente a rămas neclintit cu mâinile împreunate pe genunchi. Auzindu-se strigat, Velasco se ridică arborând dinadins un surâs încrezător. Respectuos, își arătă recunoștința pentru că i se dăduse onoarea de a vorbi despre întâmplările prin care trecuse în Japonia și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se aprinse în ochii episcopilor, zise cu putere: — Dar... fără să știe ce fac, iezuiții au săvârșit o greșeală. N-au prevăzut ce urmări grave va avea greșeala lor asupra propovăduirii în Japonia. Zicând acestea, Velasco se întoarse înspre părintele Valente. Dar acesta stătea nemișcat și cu ochii închiși parcă de oboseală, astfel încât era cu neputință să-ți dai seama dacă ascultase sau nu ce se spusese până atunci. — Greșeala pe care a făcut-o Ordinul Sfântul Petru a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plăsmuire îndepărtată de adevăr, așa cum m-au învinuit iezuiții. Dacă ar fi așa, atunci eu n-aș mai fi venit până aici însoțit de niște soli japonezi care aduc scrisori pline de făgăduințe din partea stăpânului lor. În acel moment, părintele Valente care stătuse până atunci cu capul plecat, ridică ochii spre el. Velasco văzu cum i se așternea încet pe chip un zâmbet abia mijit. Surâsul acela semăna cu zâmbetul plin de milă al unui om mare față de un măscărici neîndemânatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]