805 matches
-
recomandat cărțile copilăriei și m-a învățat cum să articulez primele compuneri. În preadolescență și în prima parte a acesteia, am fost fascinat de literatura documentară despre cel de-al Doilea Război Mondial. În liceu am citit filosofie, de-a valma, fără metodă, iar pe literatură am urmat recomandările extraordinarului profesor de limba română pe care l-am avut, Gheorghe Miserciu. Am învățat să descifrez cu adevărat un text filosofic sub îndrumarea profesorului Anton Adămuț, cel care m-a meditat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ordin de la București către fiecare penitenciar și depozit de condamnați suna cam așa: toți elevii minori condamnați vor fi trimiși la Târgșor; studenții, la Pitești; foștii demnitari, la Sighet; legionarii, la Aiud. Coloniile de muncă forțată vor înghiți de-a valma criminali de război și frontieriști, țărani și muncitori, chiaburi și burghezi etc. Eram elev la data arestării din 1942. După șase ani de detenție, după dosar, eram tot elev. Dar vorba zicalei: „Popă mi-ai cerut, popă ți-am trimis
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spate, de ce miroși, / de ce tremuri și nu-mi spui nimic? De ce-ai căzut? De ce nu te ridic? De ce te las nemângâiată / să privești obezul spirit de vată / cu plămânii lui portocalii / bătând peste cetăți, peste seminții / înghițite de-a valma? / Dă-mi drumul! Nu-mi mai mușca palma. Iată, au început să lumineze obiectele, ceaslovurile, filosofiile, pandectele, / aduse aici când n-au mai fost de folos / oamenilor de afaceri de jos. / Mi s-a ridicat părul măciucă, / din toată mintea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
decelerație, Galbeni oprit în aparență, a și pornit, calculează viteza în suprimarea ei, cerc închis, stările de spirit cedează și ele inițiativa, culme a înșelăciunii! Bacăul întorsură vie a buzăului Nichita, exaltat de semne periurbane, clipirile pe noapte de-a valma, din morminte de lumini pereți de paloare, spațiu la perete gara. Marți, 22 martie, ora 0,10, în sala de așteptare a gării Bacău, tot mai aproape de tine, tot mai dator! sîntem un grup de tineri, milităm pentru dispunerea simetrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un maximum pe prospectul turistic-feroviar "Iubirea", să potrivești lucrul Tău de Dumnezeu pe voințele deșarte de oameni! liric, sălbatic și traseu epitetul continuu, ficțiunea în revenire dreaptă la natură, e să ne înecăm în Mureșul aplecat pe geam, de-a valma calculul matematic, ce lume cu el! parapetul șoselei din undele celuilalt mal, rațe cufundate între culori, cea roșie la cap roșul literaturii, Capul de rățoi piesa jucată de Ciprian în titlu, tot ai scăpat de clipa morții, excedat fiind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
găsit caloriferul cald nu mi-a venit să cred că am parte de asemenea lux! S.B.: În ce posturi ați stat în perioada aceea? F.J.: Nu era un post fix. Așa cum v-am spus, la început stăteam cu toții de-a valma, iar apoi ne-am mai organizat și noi în echipe. S.B.: Ați fost avansat după Revoluție? F.J.: Nu. Sunt maistru militar clasa I. S.B.: După Revoluție a apărut CADA. Ați auzit de acel comitet? F.J.: Da. Prin 1988 a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Mă amuzam și amuzam publicul jucând uneori roluri mărunte în piesele regizate de mine și o dată aproape că am acaparat întregul spectacol în rolul lui Iacob din Pescărușul. Mă rog, mă rog, s-ar zice că scriu totul de-a valma într-un soi de talmeș-balmeș. Poate, într-adevăr, ar trebui să consider acest jurnal doar ca pe niște notații brute. Voi încerca să rezist, oricum pentru moment, tentației de a aminti despre producțiile mele. Sunt cunoscut ca un regizor shakespearean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iubit/ în afara legilor/ am respirat/ în afara legii/ mă bușește plînsul”. Nici măcar suferința nu pare să asigure calea spre izbăvire, toate posibilitățile de ieșire din starea de naufragiu fiind de multă vreme abandonate: „și încă mă apropii prăbușindu-mă de-a valma/ în cele curgătoare/ o, demult am ucis, demult am ucis cea mai fragilă/ punte de salvare”. Versurile, citite ca un tot, dezvoltă o continuă interogație, dar eul liric rămâne fără răspuns. Întâia oară pentru că acel „tu” invocat devine din ce în ce mai abstract
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
pericole, de moarte și suferințe, după cum spune Topârceanu în „Balada corbilor”. Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, În dosul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
la biochimismul căreia nu erau adaptați... Dar nici n’o puteau ocoli - dinozaurii ierbivori desigur, aceia care-i țineau În spate și pe aceia carnivori - obligați fiind, de dimensiunile și pofta de mâncare pe potrivă la a paște de-a valma. Și au pierdut, la concurență cu mamiferele, mai recente, implicit adaptate, mai mici, Îngreuind mai puțin mediul, mai inteligente, știind deci să aleagă... Din paralelă lipsește, acum, concurentul nostru. Dar se poate ivi, căci evoluția nu s’a oprit. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-mi bag și eu codița, că tot mă asociază unii cu Necuratul... Ei bine, desigur cu excepția mea, libertate nu există decât În vreme de revoluție. Ca aceea franceză, care s’a lăsat Însă cu nu puține capete tăiate de-a valma sau ca aceea de exact două secole mai târziu, cu televiziune liberă și gloanțe tot de-a valma. Dau și dovezi - de unde decât de acolo unde-mi fac veacul? - din Natură. Deși și eu și domniile voastre - nu-i așa că’s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu există decât În vreme de revoluție. Ca aceea franceză, care s’a lăsat Însă cu nu puține capete tăiate de-a valma sau ca aceea de exact două secole mai târziu, cu televiziune liberă și gloanțe tot de-a valma. Dau și dovezi - de unde decât de acolo unde-mi fac veacul? - din Natură. Deși și eu și domniile voastre - nu-i așa că’s un pisoi bine crescut? - suntem animale terestre, nu pot să Încep decât cu Începutul, adică cu oceanul, unde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un sac, alta să-i oferi unui cumpărător o baniță acolo... Desigur, omul și-a pus Întâi cumpărătura În traistă, În poalele cămășii ori În căciulă; când, desigur, Încăpea; o reminiscență e poate păstrarea ouălor În mălai, ca amintire a valmei de cumpărături din traistă... Exista și un primordiu a ceea ce știm astăzi: erau produse, dar și cantități/capacități, la care recipientul nu era nici mare, nici mic, mai mult, Își schimba proprietarul odată cu marfa: pielea oii care conținea carnea vie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Păi de unde vă scoateți energia spre a o risipi apoi pe toate prostiile? Din hidrocentrală și termocentrală. Dar n’am timp acum să detaliez suferințele Naturii, cât se poate de mari. Cine v’a purtat corăbiile, ca să amestecați de-a valma ceea ce Natura a pus, potrivit la locul potrivit, speciile de pe Pământ? Iarăși rămân dator cu detalii, deși vă amintesc doar iepurele scăpat În Australia de sub controlul vulpii, rămasă În Europa, ori gândacul din Colorado, ținut la respect de Natura Americii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i astupă șanțul de la drum, Își schilodește ba chiar omoară frații. Ce Înseamnă fiecare poznă? Nici măcar nu le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor, de-a valma arzătoarele deșertului și Înghețatele Siberiei? Dar Îndărătnica răscolire după minereu și cărbune, care dislocă munți și surpă pământul, decât cojirea pereților casei? Ce Înseamnă arderea combustibililor fosili, prin consecutivul efect de seră, ca și distrugerea ozonului prin freoni și avioane
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fosili, prin consecutivul efect de seră, ca și distrugerea ozonului prin freoni și avioane, decât dezglirea casei, lăsând odaia În dogoarea soarelui și sub grindina ultravioletelor? Spurcarea fântânii e chiar otrăvire, prin pesticide și nitriți. Ce Înseamnă amestecarea de-a valma a speciilor, separate până acum de mări, fluvii și munți, pe care omul a plutit, a Întins poduri sau a străpuns tunele, decât astuparea șanțului de la drumul pe care umblă entropia? Ce Înseamnă pervertirea speciilor, prin selecție, ameliorare, inginerie genetică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Început din clipa În care culegătorul om, c’așa era la Început, mai precis femeia lui - și am să revin cu argumente - a găsit mai avantajos să nu mai aleagă boabele de grâu dintre paiele și neghina adunate de-a valma din stepă, ci să cultive pur și simplu grâul; iar mai apoi, dintre grăunțele mici și mari deopotrivă, să le aleagă pe cele mai mășcate, sperând Într’o recoltă bogată. Așa a și fost. Dar... Nimic nu se face din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar minciuna generalizată, menită a arunca praf În ochii credulilor. Inclusiv Încercarea de a fisura unitatea sârbilor sau de a smulge Muntenegrul. Inclusiv Încercarea de asasinat al unui șef de stat. Inclusiv Încercarea de a demoraliza, prin bombardarea de-a valma a zonelor rezidențiale și a obiectivelor civile, Între care spitale și școli, pepiniere gândește el ale viitorilor luptători. NATO distruge poduri, chiar cu consecința blocării unei artere internaționale Dunărea; distruge obiective industriale, chiar nemilitare, dar cu consecințe poluante unde Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori vreo halucinație. Și astfel, animăluțul poate prostuț, poate „neșcolit“, dar cumpătat, leapădă ce-a mușcat, Încercând În altă parte. Dar voi, lacomilor, adunați mai Întâi de-a valma cu sacul, fierbeți la fel și Înfulecați cât Încape. Și “avertismentul” poate ucide: când e prea mult... Vă doresc poftă bună. Dar la audiție pe 1053 kHz: vineri, oleacă Înainte de... prânz. 8. „Vicii“ Spuneam parcă, nu demult, că nu-mi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
soarta „hîrtiilor vechi”. Lipsește încă educația cu privire la recunoașterea valorii acestora, atît în rîndul publicului, cît și - vai! - al unora dintre emițătorii lor, scriitori. Altfel spus, lipsește educația pentru arhive, dovadă ușurința cu care persoane și instituții le iau de-a valma și se descotorosesc de ele. Lipsește, apoi, răbdarea de a clarifica relațiile dintre participanții la viața literară, de a decela contribuțiile lor la dezvoltarea sau evoluția climatelor culturale. Noi credem numai în cei cu „Operă”, cărora le punem coronițe peste
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o scenă pe care, după agramatele cuvântări de rigoare, a cântat anemic un cor de școlari și s-a produs o brigadă de agitație. Se mai împărțise participanților un ou fiert și mult vin acru. Oficialități și invitați de-a valma s-au îmbătat în asemenea hal încât nimeni nu ne-a mai băgat în seamă. Ne-am mâncat fiecare oul, Labiș a gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ai înecat, așa, ca pe niște șobolani scârboși! Fără pic de milă sau remușcare! Fără popă, fără cruce, fără lumânări, fără agheasmă... Mame cu prunci la sân, fete, băieței, tineri, tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, toți, de-a valma, pluteau, cu burțile umflate în sus, ca niște hipopotami hidoși intrați în putrefacție, pe suprafața tulbure a Oceanului Planetar. De ce, Doamne? De ce? Să vă iubiți unul pe altul precum v-am iubit Eu. (Ioan 15:18) Halal "iubire", Doamne ferește! Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
le apare ca o țară doar parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-a valma automobile Ford și care cu boi. Nici vorbă de „micul Paris“! Olivia Manning Îi vede pe bucureșteni drept un fel de țărani, unii dintre ei țărani autentici, alții Îmbrăcați În haine de oraș. O lume fluidă, nesigură, unde lucrurile nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unei elite care avea repere sigure (Parisul!) și gusturi rafinate. În comunism, grație intoxicării propagandistice pe de o parte și insatisfacției românilor pe de altă parte, imaginarul străinătății s-a „democratizat“, devenind o obsesie națională. O străinătate văzută de-a valma: cam totul devenea „Occident“ pentru românii lipsiți de toate cele (până și studenții străini, În majoritate din lumea a treia — mulți arabi, dar nu din cele mai bogate țări arabe —, cu cei câțiva dolari ai lor, făceau figură de mesageri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deplasările de trupe). Cu deosebire a rămas În amintirea oamenilor „ciuma lui Caragea“ din 1813 (de la numele domnitorului fanariot care cârmuia atunci țara Românească), comparabilă prin proporții cu marea ciumă de la Londra din 1665. Căruțele cutreierau Bucureștiul și Încărcau de-a valma morți și muribunzi. Ar fi pierit atunci 25-30000 de oameni din populația de 80000 a Capitalei (o proporție chiar mai mare ca la Londra, În 1665). Ultima oară a lovit ciuma În 1829; abia stinsă, a fost urmată În 1831
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]