1,700 matches
-
Rădulescu-Motru pentru a desemna coerența, ordinea faptelor în orizontul personalizării, transformă sensurile conceptelor apte să desemneze energia în faza sa de natură. Așa se întâmplă cu conceptul evoluției, al cărui sens se determină, în planul personalizării, ca istorie. C. Rădulescu-Motru valorizează diferența ontologică natură-cultură, dar și continuitatea dintre ele. Energia, în personalismul energetic, are funcțiile unui principiu (arche). Ea este originea comună a lucrurilor și unicul lor substrat; unitatea lumii se întemeiază pe aceste două determinări. Dar energia reprezintă și principiul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o găsim în faptul muncii. Petre Vaida afirmă (în capitolul despre C. Rădulescu-Motru din Istoria filosofiei românești II) că personalismul energetic are drept concept fundamental anticipația. Afirmația este întemeiată și, cred, deschide o cale de interpretare a acestei filosofii care valorizează și partea psihologică a operei și pe cea filosofică. Ordinea lumii, potrivit lui C. Rădulescu-Motru, este una personalistă, în sensul că liniile de evoluție a energiei tind spre corelațiunile de personalitate. Ținta evoluției este cauza care împinge formele energiei spre corelația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
complexe, cum sunt cele psihice, cele socio-umane în genere"200. Totuși, în perspectivă ontologică, valabilitate are ideea continuității necondiționate; energia unifică natură și cultură, acestea fiind formele ei. Pe de altă parte, "fenomenul" mutației ontologice produs prin apariția omului este valorizat suficient de C. Rădulescu-Motru, suficient și cumpătat, așa încât să aibă drept de a fi, alături de discontinuitatea inițială, și continuitatea, absolut necesară în refacerea unității lumii. În lucrările sale de maturitate, C. Rădulescu-Motru nu mai accentuează energetismul, dar principiul energiei își
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
păstrează locul, dobândind relevanță, alături de el, conceptele de evoluție, finalitate și mai cu seamă cel de personalitate. Într-un fel, ordinea "istorică" a reconstrucției personalist-ener-getice este inversa ordinii "logice", în lucrările de tinerețe (Știință și energie, mai cu seamă) fiind valorizată mai mult continuitatea. Astfel, totul este energie; omul este scop final al evoluției, având un specific existențial determinat, fundamental, prin natura sa "energetică". În ultimile lucrări însă (îndeosebi în Etnicul românesc și în Morala personalismului energetic), discontinuitatea este întărită, fără
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
decât prin societate, a cărei evoluție o potențează. Prin urmare, ea este prezentă în lume de la începuturile istoriei, dar nu este valorificată deplin în rostul ei specific, raportat la condiționatul natural: invenția unui nou gen de muncă; și nu este valorizată nici raportat la Necondiționat: formarea caracterului a cărui notă definitorie este libertatea voinței. Exercițiul personalității energetice nu este în sensul adaptării, deși ea aduce un acord mai profund al omului cu mediul natural. Personalitatea energetică umanizează "energia", desăvârșind în lume
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dintre aceste două determinări nu poate fi negată fără a anula vocația însăși. Dispozițiile sufletești ale individualității posibile prin cele ale poporului se transformă în energii atunci când formează o unitate cu idealul cultural. Unii interpreți ai filosofiei lui C. Rădulescu-Motru valorizează peste măsură elementul natural al genezei vocației, fiindcă aceasta "este cerută de rațiuni mai adânci chiar decât cele sociale, rezidând în determinisml specific al naturii"231. Acceptarea unei singure surse pentru personalitatea vocațională face ininteligibil întregul model al acesteia. C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energie; pune-o în valoare"275. Într-un asemenea univers, în care toate actele omului, toate instrumentele folosite de el, toate scopurile sale nu au alt rost decât economia de energie, omul devine el însuși un instrument. "Imperativul energetic" nu valorizează umanul, ci "energeticul". Scopul-în-sine este, desigur, energia. De altfel și alte componente ale universului uman, cum ar fi valorile, statul, știința, banii nu sunt decât forme ale energiei. Statul este energia concentrată a unui grup de oameni. Modalitățile în care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
primul, omul poate să apară ca scop final al existenței și, într-un fel, drept cel care dă legea naturii prin extinderea asupra acesteia a principiului finalității; în al doilea, omul este existență tranzitorie. Aceasta nu înseamnă că Em. Mounier valorizează mai puțin persoana umană, sau că o privește ca pe o existență întâmplătoare în lume, ca un accident sublim etc. Dimpotrivă, persoana este cea mai înaltă formă de existență; mișcarea sa (de personalizare) este "realitatea centrală a universului". Dar sensul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-ți spun acum câte ceva despre felul cum Înțelege fiecare dintre noi timpul Învățării și al formării. Am impresia că tu, cel care crezi că ai putea Învăța ceva de la mine, nu-ți prea dai seama cum curge timpul și nu valorizezi fiecare clipă a trecerii lui. Te desfășori ca și când ai fi aliatul eternității, nesocotești precaritatea, unidirecționalitatea și finitudinea lui. Te miști ca și cum timpul (tău, al altora) nu are sfârșit, trăiești Într-o mare risipă de timp, te lași prins În vârtejul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
norme sau legi (vezi produsele culturale care circulă prin rețeaua internet), altele Încă nu au apărut și nu știm ce configurație valorică vor avea (vezi unele aspecte ale „tehnologizării” existenței). În momentul În care educatul deprinde competența autonomiei În a valoriza lucrurile, putem socoti că se află pe o cale sigură ce conduce la perfecționarea sa. A ști să identifici ce-i valoros, a face clasificări În cunoștință de cauză, a exersa valoarea care ți se potrivește și care este și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai multe paradigme explicative, articularea puterii minții cu alte facultăți umane poate să refacă ceva din comprehensiunea funciară a omului privită ca un tot, ca un continuum de stări ce Își dau mâna pentru a cunoaște, a acționa și a valoriza universul ce Îl Înconjoară. Valoarea culturală a cunoașterii sporește atunci când se sprijină pe referențe mai largi, când știe să asculte de normativitatea eticii sau de chemările acțiunii. Se spune că știința Înseamnă putere, dar aceasta nu derivă dintr-o poziționare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
-i respingi ca limbă, filiație religioasă, gesticulații individuale. Raportarea la alții nu este globală, ci secvențială, selectivă. Nu de puține ori, raportarea la celălalt se face prin valorizarea unor dimensiuni neimportante, chiar false. Să luăm cazul reprezentării exotice, destul de frecventă. Valorizăm, În cazul rromilor, de pildă, nu ceea ce au ei definitoriu din punct de vedere cultural (oare știm cu adevărat În ce constă cultura lor?), ci anumite comportamente cotidiene care par a fi diferite de cele ale majoritarilor (o anumită „aplecare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cotidiene care par a fi diferite de cele ale majoritarilor (o anumită „aplecare” speculativă, un anumit „gust” artistic etc.). Exotismul Înseamnă exaltarea unor aspecte despre alteritate, care trădează de fapt o ignoranță crasă. A privi spre celălalt mistificându-l, a valoriza Îndepărtatul sau raritatea, deformându-le În funcție de visuri și fantasme, acestea constituie forme de Întrupare ale exotismului. Tentativa exotică de luare În seamă a celuilalt pare a fi un soi de voluntarism construit pentru a scăpa de sub zodia banalului sau este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
obținerea unui primat spiritual - sau, și mai rău, o acaparare/subordonare a celuilalt În câmpul spiritual propriu (prin convertiri forțate, prozelitism, strategii subversive); asumarea axiomei conform căreia prin prezența celuilalt mă Întăresc pe mine Însumi, Îmi afirm prezența specifică, mă valorizez plenar, pentru ca și celălalt să mă aprecieze. La fel ca În orice act tranzacțional, nu trebuie uitate unele principii ale psihologiei comunicării și marketingului modern. Fără a aluneca În economicism (cu toate că expresia „piață spirituală” ar putea fi luată În serios
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pentru a-l merita și a-l obține cu adevărat. Educația profesată prost și excesiv cultivă iluzia că altcineva poate să facă ceva În locul tău, că există permanent o alteritate mai presus de tine care trebuie să vină și să valorizeze ceea ce Întreprinzi, că cineva dinafară trebuie să-ți dea permanent un imbold sau un semn. Or, se știe că nici măcar Dumnezeu nu poate face pentru tine ceea ce trebuie să faci tu Însuți. Fericitul Augustin a surprins acest lucru Într-un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
actuală pentru o așezare dreaptă Într-un infinit existențial care nu Încă a Început. Nefericirea ne este dată de neputința de a ne poziționa corect față de ceea ce avem sau deținem la un moment dat. Ea apare atunci când nu știm să valorizăm ceea ce ne iese În cale. Devii fericit atunci când accepți ceea ce ai și ceea ce ți-a dat Dumnezeu, „puținul” prin care mulțumirea primește, de fapt, sens. Fericirea este acea știință de a face din nimic un lucru extraordinar, din puțin un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
preț În stări difuze, maladive sau autodistructive. Nefericirea apare pentru că nu știm cu adevărat ceea ce vrem, când nici noi nu mai știm ce să alegem din ceea ce ni se oferă și atunci când, având În cap doar ținta, nu știm să valorizăm... Întârzierea atingerii ei. Poate că fericirea e știința inteligentă a unei răbdătoare și cuminți așteptări. Să dăm credit unei ziceri de felul: „Așteptarea clipei de fericire este mai importantă decât dobândirea ei”. Fericirea este o artă de adoptare și compunere
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a dorului nemuririi și perpetuării noastre biologice și spirituale, bunul cel mai relevant prin care simțim gustul proprietății. Cine nu tânjește după o casă ori nu o posedă acela nu e om cu adevărat (nu Întâmplător, În tradiția noastră este valorizat Întotdeauna cel care construiește o casă). Căminul este locul Întâlnirii cu sinele, cu bucuriile și durerile fiecăruia. E locul În care Îți lingi rănile, cauți vindecare, te războiești cu tine Însuți, urli, țipi și plângi fără să te vadă nimeni
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cum să exploatăm viața, să ne trăim clipa și să Înnobilăm timpul, fructificând fiecare ceas și extrăgând valoare din orice moment al vieții! 8.4. Pledoarie pentru răgaz, hălăduire și pierdere de vreme Trăim Într-o lume În care sunt valorizate acțiunea și febrilitatea. Ne mișcăm din ce În ce mai repede, vizăm eficiența cu orice preț, blamăm orice „pierdere de vreme”. Timpul liber și-a pierdut conținutul, iar atunci când Îl avem, fie Îl transformăm Într-unul „activ”, printr-o pernicioasă inversiune (să câștigăm un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
totul este posibil. În al patrulea rând, prin educația religioasă se Întărește dorința cunoașterii și a respectării alterității spirituale. Într-o Europă integrată spiritual, avem nevoie de o persoană care se cunoaște pe sine (cu tot bagajul său cultural), se valorizează pe măsură și se relaționează cu Înțelegere și respect față de cei din jur. Conturarea profilului religios al individului nu vine În contradicție cu pluralismul și diversitatea, ci o potențează, Îi dă substanță și consistență. Europa are nevoie de oameni bine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
repere valorice. Alegem la tot pasul, acordăm sens și semnificații unor lucruri, ne aranjăm viața după scopuri și idealuri, ratificăm acțiuni și procese În funcție de o scară a importanței. Probabil că omul se poate defini și prin această nevoie de a valoriza lucrurile, de a face ierarhii, de a acționa În numele unei ordini de chemări și priorități. De unde ne vin valorile și cine le ratifică, le validează ca atare? Întrebare grea, la care vom Încerca succint să sugerăm un răspuns. Credem că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
omului de a depăși datul existențial, de a nu se mulțumi cu ceea ce este (inclusiv cu existența sa), din recunoașterea unei imperfecțiuni originare, din raportarea permanentă la un reper fundamental de perfecțiune (transcendent, În același timp), care este Dumnezeu. Când valorizăm ceva avem În minte un model. Această stare de lucruri e semn că ființa umană ar fi „atinsă” de grația divină, ar fi o „prelungire” sau o „fărâmă” mundană a acesteia, o creație a Divinității. Valoarea induce omului nevoia de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ce ne leagă de această comunitate? Destul de multe. Avem și noi vecini cu care Încercăm să avem relații amiabile. Ne mai ajutăm reciproc, ne mai aruncăm ocheade unii altora (din obișnuință, din curiozitate sau din admirație). Mai schimbăm opinii, mai valorizăm lumea, mai vehiculăm idei. Ce mai e cu politicienii ăștia, cum va fi vremea, ce-a mai plouat astă noapte!... Eu, de pildă, Îi admir foarte mult pe bețivii satului. Nu sunt mulți, dar cu personalitate. Au un fel de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței TV; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. modului de integrare narativă în trama discursivă; 4. formelor de reprezentare a violenței inacceptabile pentru americani, inclusiv cele incluse în desene animate care valorizează excesiv violența („Batman”, „X-men”, „Power Rangers”) sau în seriale difuzate internațional, ca „Texas Walker Ranger”, „X-files” etc. Studiile mai constată o tendință de reducere a violenței în programele difuzate în prima parte a serii (protecția minorilor), dar pe de altă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Frau-Meigs și Jehel, 1997, p. 121). Studiul impactului violenței mediatice nu poate fi redus la tema efectelor. Sensul violenței sociale și televizuale ține de rolul major al televiziunii de azi în crearea imaginarului social ca un imaginar care celebrează și valorizează violența (tendința de a reduce interacțiunile umane și relațiile sociale la raporturi de forță). Cercetarea românească a violenței televizuale. Corpusul investigat și perioadele de studiu. Analiză de conținut Conform contractelor cu Consiliul Național al Audiovizualului, cercetarea asupra conținuturilor violente din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]