1,414 matches
-
ponegresc, nu știu ce voi face de voi afla-o moartă... Pentru că îmi arăt necazul cu mai puțin zgomot, mă cred mai puțin ridicol, iar mândria mea, printr-o sumă de complezențe, se crede mai puțin atinsă. Azi-dimineață m-am surprins trimețând Vanei o scrisoare, spunând că poate mă voi întoarce la București. Aceasta e desigur o trecere până la o nouă scrisoare: mă voi întoarce imediat! Într-adevăr, ce rost ar avea întoarcerea mea? De sunt consecvent cu mine, moartea ei ar face
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
două imagini ale mele de la o distanță așa de scurtă, nu mai pricepeam nimic. Și atunci mă întrebai șovăind: oare sunt normal? Prăpastia din fața mea era deci mult mai adâncă decât crezusem. A doua zi, la 5 dimineața, soră-mea Vana pleca la Sinaia. În cinci minute îi spusesem tot ceea ce-i tăcusem ani de zile, și în alte cinci minute Vana hotărâse ce are de făcut. Am așteptat două zile, făcând kilometri în jurul curții noastre. Când știam că Vana trebuie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
normal? Prăpastia din fața mea era deci mult mai adâncă decât crezusem. A doua zi, la 5 dimineața, soră-mea Vana pleca la Sinaia. În cinci minute îi spusesem tot ceea ce-i tăcusem ani de zile, și în alte cinci minute Vana hotărâse ce are de făcut. Am așteptat două zile, făcând kilometri în jurul curții noastre. Când știam că Vana trebuie să se întoarcă, i-am ieșit înainte cu trenul, la o stație intermediară. Cum m-a văzut, dintr-un colț al
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mea Vana pleca la Sinaia. În cinci minute îi spusesem tot ceea ce-i tăcusem ani de zile, și în alte cinci minute Vana hotărâse ce are de făcut. Am așteptat două zile, făcând kilometri în jurul curții noastre. Când știam că Vana trebuie să se întoarcă, i-am ieșit înainte cu trenul, la o stație intermediară. Cum m-a văzut, dintr-un colț al vagonului, nedormit și galben, Vana mi-a făcut semn: "N-ai nici o grijă". Și fără să mai aștept
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făcut. Am așteptat două zile, făcând kilometri în jurul curții noastre. Când știam că Vana trebuie să se întoarcă, i-am ieșit înainte cu trenul, la o stație intermediară. Cum m-a văzut, dintr-un colț al vagonului, nedormit și galben, Vana mi-a făcut semn: "N-ai nici o grijă". Și fără să mai aștept detalii, brusc liniștit, salutai o cunoștință din vagon, o domnișoară minunată de grație și căreia îi făcusem curte odinioară. Până la București ne-am întrecut în glume, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi făcusem curte odinioară. Până la București ne-am întrecut în glume, în complimente, în aluzii sentimentale, în înțelegeri subtile și complice, iar eu păream (mi s-a spus mai pe urmă) extrem de nervos, dar extrem de fericit de succesul meu. Biata Vana nu știa ce să mai creadă... Abia a doua zi Vana mi-a dat deslușirile (căci am adormit acasă imediat). - De la hotel i-am trimes o carte de vizită. A venit imediat sin-gură. A venit la mine și m-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în complimente, în aluzii sentimentale, în înțelegeri subtile și complice, iar eu păream (mi s-a spus mai pe urmă) extrem de nervos, dar extrem de fericit de succesul meu. Biata Vana nu știa ce să mai creadă... Abia a doua zi Vana mi-a dat deslușirile (căci am adormit acasă imediat). - De la hotel i-am trimes o carte de vizită. A venit imediat sin-gură. A venit la mine și m-a sărutat. (Nu se cunoșteau decât din vedere.) E foarte dulce și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
neavând nici o veste, primii câteva rânduri scrise pe o foiță de șocolată (fusese pusă în mijlocul altei scrisori adresate lui Loulou; era o precauție ca să nu se observe nimic, deci acum era mai prevăzătoare decât se arătase în conversație cu Vana. Poate că Marcu bănuise ceva și pusese unele întrebări.) N-am putut să nu fac reflexia că hârtia de șocolată îi rămăsese de la nuntă. Iată rîndurile: " N-am venit căci acum sunt bolnavă cu adevărat. Te rog mult așteaptă cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a căutat în lipsă. Mă gândesc ce o fi crezut ea de plimbarea mea tocmai atunci? În orice caz, dacă rolurile erau inverse, ce concluzii complicate aș fi tras eu! Dar mie mi se părea firesc și nu știam de ce Vana mă privea mirată. I-am trimes veste să vie pe la mine și spre seară a sosit. Și acum, dacă aș putea povesti scena exactă dintre noi, dacă mi-aș mai aduce aminte de tot ce constatasem atunci, în timp ce conversația evolua
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adus aminte de trecut, dar ea repeta tot cu aceeași voce răstită: "Acum, nu, dar poate mai tîrziu!" Nu recunoșteam aluatul moale căruia îi putusem da orice formă. Mai ales nu semăna deloc cu aceea pe care mi-o descrisese Vana. Se întîmplase ceva între timp, poate câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în ajutor, ca cineva în fața unui pericol. A sosit biata Vana, care veghea prin apropiere. - Vana, nu vrea să rămână cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu semăna deloc cu aceea pe care mi-o descrisese Vana. Se întîmplase ceva între timp, poate câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în ajutor, ca cineva în fața unui pericol. A sosit biata Vana, care veghea prin apropiere. - Vana, nu vrea să rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care mi-o descrisese Vana. Se întîmplase ceva între timp, poate câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în ajutor, ca cineva în fața unui pericol. A sosit biata Vana, care veghea prin apropiere. - Vana, nu vrea să rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în ajutor, ca cineva în fața unui pericol. A sosit biata Vana, care veghea prin apropiere. - Vana, nu vrea să rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și de ceilalți. Era perversitate. De altfel, luciditatea în astfel de clipe poartă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
voia nervilor ca să impresionez. Știu apoi că de nu-mi alesesem locul unde căzusem istovit, mi-am dat seama imediat că așa, la o parte, singur, păream și mai de plâns. Vocea mea dezolată, tot pentru efect s-a adresat Vanei, peste capul Irinei: " O să mă omor!" Mulți spun la necaz vorba asta ce nu angajează la nimic, nimeni nu are timpul însă, în momentul acela, să se întrebe de e adevărată. Eu am reflectat limpede: "Asta, desigur, n-o voi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lor era așa de strânsă, că păreau suprapuse. Întocmai ca la o orchestră unde viorile trebuiesc să fie acompaniate de fagoți și de contrabași. Izbutisem. A venit nebună la mine, plângând în hohote, caldă, mîngîindu-mă, îmbărbătîndu-mă, fără nici o jenă față de Vana. De altfel, Vana părăsi discret și tragic camera. - Nu fi supărat, căci stau cu tine! Mă auzi tu? Stau cu tine! Orices-ar întîmpla, stau cu tine! Doar tu ești toată dragostea mea! Până a plecat, a rămas așa. Am uitat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de strânsă, că păreau suprapuse. Întocmai ca la o orchestră unde viorile trebuiesc să fie acompaniate de fagoți și de contrabași. Izbutisem. A venit nebună la mine, plângând în hohote, caldă, mîngîindu-mă, îmbărbătîndu-mă, fără nici o jenă față de Vana. De altfel, Vana părăsi discret și tragic camera. - Nu fi supărat, căci stau cu tine! Mă auzi tu? Stau cu tine! Orices-ar întîmpla, stau cu tine! Doar tu ești toată dragostea mea! Până a plecat, a rămas așa. Am uitat ce-am mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ultime? Trebuiau să mă consoleze! Ca și cum ea nu m-ar fi învățat că vorbele, cu toată siguranța tonului, cu toate lacrimile și promisiunile, n-au decât o valoare momentană. Asta era într-o vineri. Duminica plecam la Paris. Și când Vana m-a rugat să mai întîrzii ca să mă întremez: - Imposibil, zisei, vreau să asist la deschiderea Salonului de toamnă!Și nu mințeam pe de-a-ntregul. Porspoder, în Bretania, la ocean. Ce va mai fi? Și acum să-mi continui romanul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Tenzo. Cu acest schimb de replici, au știut că veniseră în aceeași misiune. Acționând împreună, au spart fereastra temniței și l-au ajutat pe Kanbei să evadeze. La adăpostul întunericului, au trecut peste meterezele castelului, au luat o bărcuță de la vana șanțului de apărare și au fugit. După ce ascultă toate împrejurările amănunțite ale dificultăților prin care trecuseră, Hanbei se întoarse spre Kumataro și-i spuse: — Eram îngrijorat că te trimisesem într-o misiune imposibilă și mi-am dat seama că aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați În vanele de cristal de la Conservatoire, amestecate printre barometre și roți ruginite de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură s-a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului, dar numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
firicel subțire. - Aoleu, nu mai ziceți, că mi se face rău. Vă rog să mă scuzați, da’ mai am de scos niște haine din geamantane. Manevra a reușit, pentru că Sabina n-a mai vrut în ruptul capului să intre în vană. Dar ceea ce o îngrijora cel mai tare pe madam Ciolpan era că, pe cele două rafturi rezervate nouă în frigider, nu vedea niciodată carne. Degeaba i-am spus că noi mai mult cu brânza, peștele, legumele. Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
povestea aceea cu întreruperea tratamentului la presiunile mele. Tot eu eram vinovat și de sejurul ei la sanatoriul-pușcărie. Mă duc până la coafor, mi-a strigat Sabina de dincolo de ușă. Ca să nu rămân singur între patru ochi cu Maria, am umplut vana cu apă și m-am bălăcit aproape o oră. Când am ieșit, aburind și înfășurat în prosop, am dat în dormitor peste mamă și fiică, așteptându-mă. Amândouă erau coafate cu creastă, parfumate și în rochie de seară. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce frumoasa metisă, În cele mai incomode poziții, Încerca temperatura apei cu cotul, avînd grijă să nu cadă cumva În vana aceea mare care putea foarte bine să fie o piscină de la Beverly Hills. Pe la șase și jumătate seara, zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius de subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în veci, doctorița nu s-ar fi încurcat cu unul cu dric. Cel căruia banii nu-i curgeau râu era Arti, cu vanele și piscinele lui, din care abia reușea să plutească. Când era hotărât să își schimbe afacerea, Veterinara îi ceru o adăpătoare și trei rezervoare pentru grajdul din ranch. Când pătrunse la ea, unde călca prima oară, îi propuse o fântână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
foc, deasupra ochiului un proverb cu literele strâmbe ale întunecatei Arabii. Era doma lui Dumnezeu. Proverbul, o enigmă chiar pentru îngeri. Însă oare de ce omul nu gustă vreo fericire! Vecinic semnul arab de pe doma Domnului îi preocupa mintea lui Dan, vană-i era căutarea lui prin cartea lui Zoroastru - ea rămânea mută la întrebările lui. Și cu toate acestea în fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a cerurilor. Și de câte ori îmblau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]