582 matches
-
a Citadelei. Barcelona din visele sale se transformase Într-un oraș ostil și tenebros, cu palate Închise și fabrici care suflau cețuri ce otrăveau pielea cu cărbune și sulf. Jacinta știu din prima zi că orașul acela era o femeie vanitoasă și crudă și Învăță să se teamă de ea și să n-o privească niciodată În ochi. Trăia singură, Într-o pensiune din cartierul Ribera, unde salariul abia dacă Îi permitea să plătească o cameră mizerabilă, fără ferestre și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai important lucru din univers. Jacinta nu Îi spuse niciodată Penélopei că o iubea. Doica știa că cine iubește cu adevărat iubește În tăcere, cu fapte și niciodată cu vorbe. În taină, Jacinta o disprețuia pe doamna Aldaya, acea creatură vanitoasă și goală pe dinăuntru care Îmbătrînea pe coridoarele casei sub povara bijuteriilor cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vei uita de noi sau că viața, a ta și nu a noastră, te va purta departe, În siguranță. Timpul m-a Învățat să nu-mi pierd speranțele, dar să nu mă Încred prea mult În ele. SÎnt crude și vanitoase, lipsite de conștiință. De mult umblă Fumero după mine. El știe că voi cădea, mai devreme sau mai tîrziu. Nu se grăbește, de aceea pare de neînțeles. Trăiește ca să se răzbune. Pe toți și pe sine. Fără răzbunare, fără mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
urâtului în literatură și artele plastice Antichitatea Transpunerea artistică are puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face să admirăm ceea ce disprețuim în realitate. La greci, imaginile încep să fie apreciate pentru frumusețea realizată în ele însele. Pentru prima dată în istoria omenirii arta este concepută ca fiind legată de realizarea frumosului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mare îi era aureola. Un preot budist care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tinichea ruptă - Indecent!. . . Indecent!. O mamă bună, care-și plimbă copilul! Indecent! Greg îi da replica cu o răutate pe care Mini nu i-o cunoștea. Masca acelei răutăți, suprapusă fizionomiei lui dulcegi, îi da o expresie specială. - O mamă vanitoasă, nu o mamă bună! Fii martoră! spuse lui Mini cu vorba lui mieroasă, dar atîțată de maliție. Domnișoara nu-mi dă pas să mă explic. . . Am făcut un cuvânt de spirit despre echipagiul doamnei Hallipa-Drăgănescu. 129 - Spirit! Auzi, spirit! răcni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mare îi era aureola. Un preot budist care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și acum era lung până la genunchi. Coaforul venea în fiecare dimineață și indiferent cât de tare mă peria, părul meu nu căzuse niciodată. Acum peria lui se umplea cu smocuri, de parcă ar fi dărăcit lână. Nu m-am considerat niciodată vanitoasă, dar îmi spuneam că dacă lucrul acesta va continua, în scurt timp voi ajunge cheală. An-te-hai mi-a sugerat să schimb coaforul și mi-a recomandat un tânăr eunuc talentat de care auzise el, Li Lien-ying. Numele inițial al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atât mai agresivi cu cât ni se sugerează de ici, de colo un compromis cu alte idei, ale altor oameni. Compromis? He, he! Și cu cât sîntem mai necunoscuți în pro fesiunea sau în cercul nostru, cu atât sîntem mai vanitoși și cu conștiința de sine mai exacerbată. Țin minte o istorie petrecută pe malul mării, cu un grup de bărbați care așteptau autobuzul să-i ducă de la Eforie la Constanța. Unul dintre ei, căutîndu-se prin buzunare, zice: ― Mă duc până
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ușoară, adusă în preajma noastră aproape permanent prin tehnica miniaturizării aparatelor de radio. 146 "Ce facem? mă întreba. Ce se va întîmpla cu arta cuvîntului?" Am uitat ce răspuns i-am dat atunci, dar el avea și acest dar pe care vanitoșii nu-l au, de a reține un răspuns dat, de a se gândi la el, de a-l confrunta cu propriul său răspuns și de a-ți aminti apoi peste ani: "Mai ții minte ce mi-ai spus atunci?" Nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau să fie contraziși. Cu glasul gros și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu, zvîrlind peste cap vițele din care curgea mătreață, unul din ei ne citi într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bucura. O conduse până la brad, unde fusese pus un koto, pe o rogojină de papură. După ce rezistaseră timp de trei ani asediului, cu tot curajul și integritatea lor, războinicii din provinciile apusene, care îi consideraseră pe ceilalți oameni frivoli și vanitoși, deveniseră doar niște umbre ale celor care fuseseră înainte. — Nu-mi pasă dacă mor în luptă azi sau mâine, numai să mor de foame nu vreau, spuse unul dintre apărători. Ajunseseră într-o situație atât de critică, încât moartea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să îi vadă cutele acelea, adânc săpate de o cuminte așteptare. Apoi, vanitos din fire, își lua răcoarea de pe tâmplele ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
eu cu o voce pierdută. —Spune-mi ce vrei din cameră și-ți aduc eu, s-a oferit ea cu un zâmbet cald, dar foarte, foarte ferm. Normal că nu puteam să-i spun. Ar fi gândit că sunt o vanitoasă. Așa că a trebuit să mă strecor înapoi în sala de mese, cu capul plecat de teamă să nu mă vadă Chris fără nici un pic de machiaj și să-și dea seama ce urâtă sunt. Am reușit să nu mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pumni amatorii, apoi, scurt, cu Nora, apoi se însurase, surprinzător, cu Salomeea, fecioara uscată, căreia i-a turnat rapid doi miopi rotofei, apoi o părăsise, pentru o tânără ingineră handbalistă, frumoasă, masivă, lascivă, apoi, apoi nu se mai știe. Fănică vanitosul, harnic, eficient. O fi reușit, cine știe, să-și valorifice calitățile. Da, nu se văzuseră din tinerețe. Iși aminti de Gafton și de doctor și de Tolea, lunaticul, de toate visele vechi. — Nu te-ai schimbat, observă, plictisit, bărbatul. Citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la speculanți sau faci glume despre urechea vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă. Studenții străini nu discută politică, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Abia de pot evalua proba de desfigurare numită om. Cine mai bine ca voi să le știe slăbiciunile și neputința? Dar Vancea? Ce se poate gândi despre efemerida Vancea, fostul profesor Vancea? Ar zâmbi, bucuros de dialog. Zâmbetul său știutor, vanitos, șiret. Somnambulul Tolea simțea că nu mai e singur în cameră... Nu mă interesați, domnule Vancea. De Ianuli v-am întrebat. Ianuli, vechea noastră obsesie, cum știți. Nu-l cunosc pe Ianuli, am tot repetat. Nu am avut ocazia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te rog pleacă. — Nu vreți să stați de vorbă cu mine? — Nu. — De ce nu? Am fost, cândva, studentul dumneavoastră favorit. — Nu. — Minți, am fost! Și ce te supără dacă eu spun că ți-am fost studentul favorit? Ești atât de vanitos încât te rușinezi cu mine? — Te rog... Tot ce ți-am înșirat data trecută a fost greșit. M-am înjosit, m-am târât, asta a fost o greșeală. Știi bine ce doresc. Doresc să mă justific și numai tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fatală vorbindu-i lui John Robert în felul în care-i vorbise, făcându-i acea declarație de dragoste. Și toate adevărurile izbucniseră într-un mod atât de urât, de nedelicat. Pearl îl cunoștea bine pe filozof, știa cât e de vanitos, de demn, de pudic, de discret. Îi ofensase toate aceste trăsături și nu putea fi iertată. În momentele mai optimiste (la începutul dimineții), se gândise că s-ar putea, de dragul lui Hattie, să fie totuși tolerată. În momentele pesimiste, încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rău, proprietățile, clasa de mij loc înflorește cu sau fară fițe, odată cu publicațiile glamour, filozofia vestimentară, financiară, eco gastronomică... Ba chiar tu, reacționarul Dan C., uite că ai trecut de la epistolă la e-mail, de la telefonul fix la mobil, de la buzunarul vanitos la carduri, de la cămăruța de bloc la dea lul cu mesteceni vâlceni, de la vacanța prahoveană la cea lisboetă, florentină ș.a.m.d. Booon - am încasat castana și am ricanat cu fiere, neputincios la replică! Pe urmă, a venit valul apusenilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar mai cu seamă de la articolul „Jocul deviației cu simetriile“, tipărit în iulie 1991 în suplimentul LA & I al Cotidianului și reluat în secțiunea „La școala gene rației ’27“ din volumul Îndreptări de stânga. Fac atâtea piruete pedant-autoreferențiale nu din vanitoasă cochetărie, ci numai ca să mi se înțeleagă cât mai bine încântarea cu care am citit articolul lui Paul Cernat din cadrul grupajului „Un altfel de interbelic“ publicat în nr. 330, din 18-24 august 2011, al Observatorului cultural. Condamnă și el „maniheismul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de pofte drăcești, ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la fericire"! Ea le-a oferit multor imigranți șansa de a reuși și, probabil, nicăieri altundeva nu se poate înțelege mai bine "dreptul la diferență". Dogmatizat, antiamericanismul devine un fel de sucursală a retoricii lui Castro sau a unui " eurocentrism" vanitos și miop, care judecă otova, fără nuanțe. Despre care Americă e vorba? A metropolelor în care te simți ca în burta unei balene (senzație pe care am avut-o la Los Angeles și la New York) sau a micilor orașe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dar acel lapsus nefericit mi-a rămas multă vreme pe suflet. Hotărât lucru, în ce privește modestia, era greu să mă întreacă cineva! Trebuie să recunosc cu toată umilința, scumpul meu compatriot, că de când mă știu am fost întotdeauna peste măsură de vanitos. Eu, eu, eu, iată refrenul prețioasei mele vieți, care răzbătea în tot ce spuneam. N-am putut niciodată vorbi altfel decât lăudându-mă, mai cu seamă că o făceam cu o anume discreție zgomotoasă a cărei taină o cunoșteam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]