3,120 matches
-
granițelor sale. Publicațiile moderne pun în general suveranitatea Liechtensteinului pe seama acestor evenimente. Principele a încetat să mai datoreze vreo obligație vreunui suzeran. Din 25 iulie 1806, când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 - 24 august 1866), prezidată de împăratul Austriei. În 1818, principele
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
ani. În 1240, a fost definitivată construcția catedralei pe locul unde se află ea astăzi. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, Toompea (Castelul Mare) a fost înconjurată de un zid pe perimetrul colinei, construit mai ales de vasalii care dețineau loturi acolo. Începând cu aceeași perioadă, Toompea a început să se dezvolte într-un centru de autoritate provincială, pentru clerul și nobilimea din Estonia de Nord. Mare parte a vasalilor au ales Toompea ca reședință - ei considerau că
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
zid pe perimetrul colinei, construit mai ales de vasalii care dețineau loturi acolo. Începând cu aceeași perioadă, Toompea a început să se dezvolte într-un centru de autoritate provincială, pentru clerul și nobilimea din Estonia de Nord. Mare parte a vasalilor au ales Toompea ca reședință - ei considerau că era prea periculos să locuiască pe moșiile lor din zona rurală; până la sfârșitul secolului al XIII-lea, Castelul Mare era dens populat. Distincția între Toompea și Orașul de Jos (Tallinn) s-a
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
monarhia ereditară prin moștenirea neîntreruptă din tată în fiu a coroanei regale. Regii căutau sprijin în orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios important a fost abatele Suger de la Saint-Denis, care a întărit autoritatea regală centrală, a combătut vasalii nesupuși, a recrutat soldații pentru a doua cruciadă împreună cu Bernard de Clairvaux și a fost regent pentru regele Ludovic al VII-lea al Franței cât timp a participat în cruciadă. Capețienii au încercat să-și extindă teritoriile pe care le
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Pentru a-i destabiliza pe englezi, Filip al II-lea al Franței, fiu lui Ludovic VII din a două căsătorie, a provocat o dispută între Henric II și fiul său, Richard I, și apoi între Richard și Ioan. Deși era vasal al regelui Franței, Ioan a refuzat să îl slujească, când a fost convocat la curtea regală de la Paris. În urmă procesului din 1204, proprietățile din Franța ale lui Ioan au fost confiscate. S-a aliat cu vărul sau din familia
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
învins pe Ioan și pe Otto în Bătălia de la Bouvines din 1214, care i-a adus numele de "August". A condus un alt război împotriva albigenizilor din sudul Franței, care erau sprijiniți de nobili și de conții de Tolouse și vasalii acestora. După moartea lui Filip în 1223, fiul și nepotul lui,Ludovic al IX-lea al Franței , a continuat să lupte în războaiele împotriva albigenzilor. Au fost purtate că cruciade sfinte, scopul fiind cucerirea sudului Franței, atât de înfloritor și
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Aceste cifre se referă la începutul perioadei Tokugawa. Pentru perioada mai târzie se apreciază că producția de orez a Japoniei era de circa 30 milioane koku, din care 4,2 milioane mergeau la familia shogunului și 2,6 milioane la vasalii lui. A doua cale era impozitul asupra mineritului, comercianților și artizanilor, care erau însă mici în comparație cu ceea ce se obținea din dările în orez ale țăranilor. Întrucât agricultura se desfășura pe mici arii, din cele 84 de provincii (kuni), marii nobili
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
e la standard european? Au scos chioșcurile de pe strada din România pentru că așa cere standardul european? Păi, voi faceți standarde europene doar în folosul altora? Nu se poate așa ceva. E doar pentru ei, acolo, noi suntem ca niște sclavi subjugați, vasali moderni. Trebuie să respectăm ce zice împăratul. Noi, acum, ca să avem ușile deschise, să ajungem la voi în țară [în Vest], ca să muncim la voi în țară și să v-o dezvoltăm, trebuie să respectăm niște standarde europene care îngreunează
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
alătură un prinț localnic care îi convinge pe comandanți să se îndrepte spre o cetate fortificată stăpânită de un rege (Vladimir Găitan), promițându-i prințului Herbert că-i va plăti 5000 de taleri pe an și că îi va fi vasal pe viață dacă va reuși să ajungă noul rege. Prințul localnic era fratele geamăn al regelui și plecase cu ani în urmă în exil pentru a nu împărți țara și a nu o face vulnerabilă în fața dușmanilor. Dar, între timp
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
I de Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele din Brabant emitea pretenții asupra acesteia, ca parte a zestrei mamei sale. O înțelegere a pus capăt conflictului în 1191, iar ducele de Limburg a devenit vasal al ducelui de Brabant. În continuare, cei doi duci au colaborat în chestiunile ce țineau de regiunile din Belgia. Ulterior, Henric l-a sprijinit pe pretendentul imperial Otto de Braunschweig împotriva lui Filip de Hohenstaufen, pentru poziția de rege al
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
202-203). Dobridor - este totuși puțin probabilă. Gepizii s-au așezat, în decursul așa numitei ¨migrații a popoarelor¨ în nordul Daciei care, după retragerea aureliană, a devenit teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii. După invazia hunilor (375-453) gepizii devin, împreună cu ostrogoții, vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor lor seniori, hunii. Învingători, gepizii iau în stăpânire Dacia, având se pare consimțământul romanilor, Imperiului roman de Răsărit. Longevivul regat al gepizilor în Transilvania (circa
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Asia Mică, pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni, în anul 498 î.Hr. O expediție preliminară condusă de Mardonius, ginerele lui Darius, în 492 î.Hr., menită să pregătească invazia terestră asupra Greciei, recucerise Tracia și forțase Macedonia să devină regat vasal Persiei. Mardonius fiind însă rănit, a fost obligat sa-și întrerupă marșul spre Atena și să se retragă în Asia Mică. Întregul an 491 î.Hr. a fost dedicat pregătirilor militare și diplomatice pentru ofensiva Imperiului persan . Darius a trimis ambasadori
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
a adus ordinul aproape de Livonia. Acordul Confederației livoniene la Walk, pe 4 decembrie 1435, a adus la masa tratativelor pe arhiepiscopul de la Riga, episcopii de la Curlanda, Dorpat, Ösel-Wiek și Reval, pe de o parte și pe reprezentanții Ordinului livonian și vasalii lor, respectiv pe deputații consiliilor municipale de la Riga, Reval și Dorpat, pe de altă parte. Cu toate acestea, în timpul războiului livonian, ordinul a suferit o înfrângere decisivă de carte trupele Cnezatului Moscovei în Bătălia de la Ergeme în 1560. Ulterior, ordinul
Ordinul livonian () [Corola-website/Science/320523_a_321852]
-
regele Poloniei ocupă cetatea Marienburg, marele maestru al ordinului teutonic refugiindu-se la Königsberg (astăzi Kaliningrad). În a doua pace de la Thorn, cetatea Marienburg este anexată definitiv de Polonia. Statul Ordinului cavalerilor teutoni devine în partea vestică ducatul Prusia, stat vasal regelui Poloniei în timpul marelui maestru Albrecht I, care domnește începând din 9 mai 1525 cu titlul de "duce al Prusiei", având reședința în orașul Königsberg. În timpul războiului de treizeci de ani - și anume în anii 1626-1629 -, precum și în războiul suedezo-polonez
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
de Silistra, din în 1485-1486. La începutul anilor 1480, contextul regional începea să se schimbe. Polonia înclina tot mai mult să coopereze cu turcii, Ungaria acorda prioritate Europei Centrale, Țara Românească fusese readusă sub controlul Porții iar Hanatul Crimeii redevenise vasal acesteia. După cucerirea de către turci a Chiliei și Cetății Albe și în noul context extern european, Ștefan decide în 1487 să încheie pace cu Imperiul Otoman, acceptând reluarea plății tributului în schimbul garantării de către aceștia a statalității și independenței Moldovei. „Anul
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
poloneză, "Prusia Regală", în timp ce a rămas sub conducerea cavalerior teutoni ca o provincie vasală a Poloniei. Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-a stins în 1618, iar Ducatul Prusiei a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit Brandenburg-Prussia. Electorii-duci s-au eliberat de statutul de vasalitate în
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
Salerno. Succesorii săi au avut și ei parte de domnii de lungă durată, astfel încât într-o scurtă perioadă Salerno a depăsit Benevento în măreție. Pe parcursul domniei sale, Principatul de Capua a devenit la rândul său independent. "De jure", Salerno încă era vasal al împăratului occidental, însă în practică se manifesta ca un stat independent. La un moment dat, principele său s-a aliat chiar cu sarazinii. În 880, Guaifer a fost înlocuit de către fiul său Guaimar I, care l-a forțat să
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
de acel zid, prin traversarea istmului și cotropirea pământurilor vecinilor, mai cu seamă că vecinii erau tot creștini, uniți cu ei prin unirea de la Florența. Justificarea lui Constantin a putut fi aceea că și vecinii erau, ca și el însuși, vasali ai turcilor și că, lipsindu-i de stăpânirile lor, îl stânjenea pe inamicul comun, pe când acesta se afla în defensivă, în alte părți ale Europei Răsăritene. La câteva luni după ce-a auzit că papa și-a pus cruciada în
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de altă parte însă, turcii interveniseră prompt, ocupaseră Teba și opriseră aventura cuceritoare a lui Constantin. În 1444, el a crezut că sosise momentul să încerce din nou. Ducatul era condus acum de Nerio al II-lea Acciaiuoli, și el vasal al sultanului.Turcii erau ocupați altundeva. Nerio nu era pregătit pentru o invazie. Constantin, împreună cu oastea sa, a mărșăluit în Atica și l-a silit pe Nerio să predea Atena și Teba și să-i plătească lui tributul pe care
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
fusese obligat să-i aducă omagiu lui Constantin, se plângea fostului său senior și stăpân, sultanului Murad, rugându-l să-l ajute să restabilească statu-quo-ul. Sultanul, refăcut după victoria sa împotriva forțelor unite ale creștinătății apusene, la care mulți dintre vasalii săi creștini luaseră parte, îl considera pe despotul Constantin o pacoste răzvrătită, un ghimpe mărunt în partea europeană a imperiului său. Așa încât ar fi fost fericit să-i curme acestuia visurile de cucerire. În iarna anului 1446, Murad a preluat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
au fost sârbi, aceasta poate însemna că ei erau mai obișnuiți cu versiunea turcească asupra evenimentelor. Pentru că sârbii formaseră contingentul de 150 de cavaleri pe care despotul Gheorghe Brancovici fusese obligat să-l trimită la Constantinopol, în calitatea sa de vasal al sultanului. Ei luptaseră alături de soldații turci, și cei care s-au întors în Serbia au dus cu ei mai degrabă o versiune turcească decât una grecească. În mod sigur, toate relatările turcești timpurii care s-au păstrat despre căderea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Kolomna pentru a rezista invaziei. Armata Moscovei a fost completată acolo de forțele majorității principatelor rusești, inclusiv Tver, Suzdal, Rostov, Iaroslavl, Polotsk, Murom și Beloozero. Mulți dintre participanți au fost nevoiți să renunțe la loialitățile lor precedente: armata Smolenskului, foștii vasali ai lui Iogalia, i s-a alăturat lui Dmitri, la fel și frații lui Iogalia, Andrei de Polotsk și Dmitri de Briansk. În ciuda alianței lui Oleg cu Mamai, un număr de boieri din Riazan au dezertat pentru a se alătura
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
simțit durerea (continuând astfel până spre finalul episodului). Acest lucru poate fi contra-argumentat, pentru că pur și simplu s-a întâmplat cu ajutorul corpului lui Yuzuki. "Posedare": Când Ai a fost "moartă", aceasta posedase corpul lui Yuzuki Mikage, pentru a avea un vasal în scopul îndeplinirii datoriei sale de Fată a Iadului, însă mai târziu când Poarta Iadului a fost deschisă pentru un timp, datorită Festivalului Celor 6 Lanterne, ea părăsește corpul lui Yuzuki și pare aparent "înviată". "Creare de iluzii": Înainte să
Ai Enma () [Corola-website/Science/322757_a_324086]
-
stabiliți în Agropoli și a recucerit Fondi, provocând ravagii asupra teritoriului papal. Pandenulf a fost însă rechemat de noile evenimente din Capua, iar papa a fost nevoit să încheie un tratat cu Docibilis, prin care cel din urmă se recunoștea vasal al papei. Pandenulf a găsit un nou aliat în persoana ducelui de Neapole, Athanasie. Dornic să îi mențină pe cei din Capua în stare de război, ducele napolitan a răspuns imediat apelului. Fiind între timp excomunicat din cauza relațiilor sale cu
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
apelului. Fiind între timp excomunicat din cauza relațiilor sale cu sarazinii, Athanasie a devenit supus al bizantinilor, schimbându-și tabăra și asediind Capua. Din aprilie 881, el l-a alungat pe Pandenulf și a trecut el însuși la conducerea Capuei, ca vasal al lui Guaimar I de Salerno.
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]