544 matches
-
lui îngăduitoare, îmbrăcat în haină albastră, ca în pielea solzoasă a unui pește, se uită spre cerul alburiu din care coboară o față înaripată, un fel de vulpe de mare cu ochi alungiți și urechi moi, transparente, de un verde veșted. Pampu are o mână ridicată, ca și când s-ar aștepta să-i cadă în palmă para uriașă și plutitoare. E bine prins: e cald și primitor și atât de intim legat de Zogru, care nici nu mai știe dacă și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
școală la citirea catalogului - sau ab est, cum răspundeam În cor când un loc În bancă era liber. Orașul Înfățișa mile Întregi de goliciune a toamnei târzii - Împietrirea Înghețată a pământului, pustiul bulevardelor ramificate, aspectul golaș al fațadelor zugrăvite, verdele veșted al parcurilor - clima temperată cu anotimpurile ei luând‑o la vale. Iarna Înstăpânindu‑se lent. Când a sunat din nou telefonul, am răspuns eu; aveam de gând să‑l feresc pe Abe de solicitanți. Dar pe fir era femeia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Te-nchină creștine la fiul lui Toma, țăran moldovean din Cernești ! Iar când amfiteatrul spre tine revarsă lumina din care-o să crești Să nu uiți copile pe fiul lui Toma, țăranul onest din Cernești! Când lumea se scutură de veștede vremuri și tu înspre mîine privești, Să nu-l uiți vreodată pe Costic-a lui Toma, țăran gospodar din Cernești ! Cînd chinga te strînge, cînd trupu-ți se frînge și nu mai știi cum să răzbești, Adu-ți aminte de Toma Costică
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
sau distracție, pentru el nu prea conta, dar, dacă nu făcea sau una, sau alta, se plictisea repede. „Poate va răsări soarele În timp ce fac curat,“ Își spuse el, În timp ce Începea să măture În grajd, adunând Într-un morman, bălegarul, frunzele veștede și paiele, acolo unde ochii stăpânului nu le puteau vedea. — Cine-i acolo? Oprindu-se din măturat, Hiyoshi privi În jur. — A, e negustorul de ace. Hiyoshi văzu, În sfârșit, că glasul venea dinspre spălătorul din colțul verandei casei principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
E inevitabil ca oamenii lacomi, care Închid ochii și Încearcă să săvilească timpul cu egoismul lor, să fie arși laolaltă cu frunzele căzute. Și, cu aceste cuvinte, Ittetsu plecă Înapoi, la tabăra lui Nobunaga. Vântul rece de iarnă Învolbura frunzele veștede În jurul piscurilor muntelui. Dimineața și seara se forma chiciură. Din când În când, vântul era Încrustat cu fulgi de zăpadă. La acea vreme, pe munte Începură să se aprindă, aproape În fiecare noapte, focuri. Într-o seară, flăcările izbucniră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fie destul de luminat ca să predea castelul și să ceară pacea. Dar, pentru a pune În aplicare acest plan, este esențial să se aleagă momentul psihologic potrivit. Momentul ideal, cred, ar fi la sfârșitul toamnei, când pământul e acoperit cu frunze veștede, luna strălucește pe cer rece și solitară, iar soldații jinduiesc, În adâncul inimii, după tații, mamele, surorile și frații lor, având sentimente de nostalgie În pofida propriei voințe. Soldații din castel sunt deja chinuiți de Înfometare și, când simt că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
piscuri, peste mlaștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de luptă să mugească de satisfacție. Soldații clanului Ikeda care reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia Își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul să scape viu! — Fugiți după ei! Doborâți-i! Învingătorii, Împinși de nesățioasa poftă de sânge, Îi măcelăreau pe cei din clanul Ikeda oriunde Îi găseau. Pentru niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Lermontov, Tolstoi și Dostoievski. M. a alcătuit și o ediție a scrierilor lui Eminescu, intitulată Proză și versuri (1890), în care, spre deosebire de ediția lui Titu Maiorescu, sunt incluse versurile apărute în „Familia” (1866-1869, 1884), poeziile Făt-Frumos din tei, Foaie veștedă ș.a., două postume, precum și basmul în proză Făt-Frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis și studiul Influența austriacă. O altă ediție, a operei lui Ion Creangă, întocmită împreună cu autorul Amintirilor din copilărie, ar fi rămas în manuscris. SCRIERI: Ștefan Hudici, București, 1891
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
Șarpele Orc 505 Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde 302, Și ale sale mădulare, care la desfrînare-mbie303, Varsă afară solzoasele dihanii ale neodihnitului adînc. În rîuri se ivesc și tulbură părțile de jos A' Omului ce zace peste țărmuri, veștedul cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu-și, înfășurat de-a' morții buruieni. 510 Ochii i se afundă-adînc în cap, carnea-i acoperită-i de noroi Și a ajuns pînă la os; vai, in ce hal ajuns-a Omul! Oasele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această stîncă zăcea veștedul cap al Omului cel Veșnic Înfășurat în jur cu buruieni de moarte, rece și palid în chin și-întristare. El își ridícă făcliile albastre ale Ochilor și cu cerească voce strígă: Plecîndu-și capu-asupra Universului care se mistuiește, el strigắ
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din cuptor; pîine, aer; plăcere; plin de viață; ploaie; portocale; puhav; pui; puritate; putred; rană; rău; reînviat; renumit; reușit; revigorare; revigorat; roua dimineții; rouă; rufe; sabie; salam; silabă; singur; somnoros; student; testul; tocmai bun; trist; ud; valabil; varză; vas; veche; veșted; viață; vin; vitalitate; zăpadă(1); 788/173/69/104/0 prost: deștept (93); idiot (46); incult (22); needucat (22); om (22); neștiutor (18); fără minte (15); rău (14); tîmpit (14); incapabil (13); fudul (12); nebun (11); băiat (9); naiv (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
noroi; nuci; octombrie; ofilire; paradis; pastel de culori; perfect; ploios; plouă; portocalie; posomorîtă; primăvara; pustiu; putrefacție; răcoroasă; răscumpără; răsfăț; recolta; roșcată; roditor; romanță; rugină; ruginie; scîrboasă; scorțișoară; sentimente; sfîrșit, tristețe; sobrietate; somnolență; strugure; studii; timp; umed; urît; uscat; uscăciune; verde; veștedă; vin; vis; vreme urîtă (1); 814/166/66/100/0 tovarăș: prieten (400); amic (65); prietenie (27); bun (20); coleg (20); camarad (19); Ceaușescu (11); frate (11); încredere (11); partener (10); comunism (9); însoțitor (6); companie (5); cunoștință (5); devotat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de, bunăoară, Psalmul de taină arghezian („Femeie răspândită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă în aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vânturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fântână ochiul deschide-un șanț te știu adânc în mine ca-n fund de mări uscatul te-nfigi ca-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sub înfățișarea dublului meu să se prezinte cineva cu care nu este recomandabil să porți discuții, necum profitabil să închei contracte - pe termen nedefinit. E drept că nici nu-mi băteam capul! Parcă a fost ieri, mă îndreptam, pe frunze veștede cu sfârâit molcom călcând, spre școala generală unde sălășluiește centrul de votare, familiar mie, o dată ce, la dejiste alegeri, depuneam în urna de acolo votul meu patriotic, laolaltă cu 99 % dintre conaționali, iar mai pe urmă, în ceaușistă epocă, de 99
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
din fund; Leutu' primind mângâieri; Leutu' ănconjurat de muște; Leutu' beat crița, ăn aplauzele mulțimii; Leutu' băgat an seama de toată lumea. Dar marea lui calitate este că nu și-o ia niciodată an cap, de parcă ar mirosi cu nasul lui veșted că totul e trecător." Apologia câinelui vagabond atinge punctul culminant an momentul an care prozatorul al prezintă pe Leutu' ănvătăndu-i pe oameni să se iubească și făcând această cu discreție, ascuns an nimicnicia lui: "Doi oameni se puteau ămprieteni spontan
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
socotelii nu e, însă, prea îndepărtată, dar teamă mi-e să nu fie prea târziu pentru regrete. Să nu uităm că nici PN}CD-ul, în zilele sale de glorie, n-a știut să se reinventeze, cantonându-se într-o aroganță veștedă, tipică oamenilor incapabili să vadă dincolo de orizontul zilei de ieri. Nici excelentele legături internaționale, nici existența unui ,nucleu tare" al partidului, nici măcar duhul lui Corneliu Coposu n-au putut împiedica inevitabilul. Pe de altă parte, mult mai inconsistent ideologic (un
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
cu câte un pai. Se pare că știa despre ce vorbea Hal, fiindcă și-a lăsat paharul pe tavă și, fără vreun cuvânt, a ieșit pe terasă, închizând ușa glisantă de sticlă după ea, și a început să smulgă florile veștede ale plantelor. Îmbrățișarea noastră din hol, care ne făcuse să ne lipim unul de altul, ar fi trebuit să-mi arate unde avea să ducă vizita asta, atâta timp cât fiecare al doilea străin de care te lovești în ziua de azi
Chang-rae Lee - Zbor peste Long Island by Carmen Pațac () [Corola-journal/Journalistic/6427_a_7752]
-
-n somn,/ în destrămare. Răgazul ce ți-l cer e viața,/ nădejdea mea oftată și durută./ Ești punctul meu de lacom sprijin/ în peștera din care vii tăiat în două/ ca o stalacmită.// Nu simt în tine frumusețe,/ pe cât un veșted vânt pornind,/ plural al simțurilor, auz în pipăire,/ miros în dezbinare. Prin tine vocea/ mi-aș recăpăta-o, și gustul rămuros./ Lichid copil de cuarț, fraged ca melcul/ imaginându-și zborul. În solzi, în zale, în armuri mă oglindești indiferent
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
care crede. "Să facem din nebunia noastră o lume de carne. Să coborîm valorile duhului nostru în viață, și să luptăm veșnic alături de ele. Vom vedea atunci uriași în morile de vînt și castelane în slujnicele cîrciumilor. Viața decolorată, monotonă, veștedă va ajunge frămîntată de diavolești și dumnezeiești porniri. Vom fi creștini, pentru că vom înstăpîni viața duhului în locul vieții trupești și sociale. ș...ț Eroismul propriu-zis nu se împlinește cu doruri sau nostalgii. Eroi sînt cei ce actualizează continuu și intens
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-am știut/ să-mi alung gîndul, / soarta să-mi ascult. Albelor mîini/ să-mi fi dăruit tîmplele/ albelor mîini./ Lîngă trofeele veștede/ ale singurătății/ sînt azi biruitorul întunecat,/ întunecat" (Victorie). Dezvoltînd figurația izolării, poetul ajunge la o identificare cu postura hamletiană: ,Eu, prințul din Elseneur, al negurilor sfîșiate/ de negrul turn cu ace sparte,/ cu orele una de alta depărtate,/ că orele
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
o trenă. Așa fel ca greutatea lor, adunată din margini, să cadă bine: Nici o urmă a ochilor noștri nu rămîne pe nimic din ce vedem, iar umbra noastră trece peste lucruri fără să le schimbe, iar lumea este plină de veștedul ecou al mult prea multor încercări pierdute, peste țărîna unor istovite veșnicii". Sau: ,Mărturisește, suflet îndărătnic, că între sfintele culori îți plac vreo două trei îndeosebi, crezînd că a rămas în ele pentru totdeauna, mai mult ascuns, ceva din întunericul
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia umbra mea, întinsă, sub lună,/ și fă-ți pânze și flamuri...". Firește că e ușor să găsim
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
peisaj, obiecte de interior, natură); dar pecetea lui proprie constă în personificarea stărilor de spirit, a noțiunilor abstracte, a conceptelor: „Viața cu trup de aur și solzi de glod mi-i dragă;// Blestemul... în zbuciumări de aur vînăt plînge;// Tăcerea veștedă se desfășoară;// Clipa de-acum, bolnavă de-amintire/ În suflet dezmierdări de gheață-mi pune;// Și visurile noastre răzlețite/ Ca niște păsări amețite;// Un vis de slavă și singurătate/ Se-aprinseatunci în mine ca un mit“. Ca și în cazul metaforelor
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș adormi și m-aș trezi apoi, uitînd c-am adormit, umăr la umăr cu-n fluture veșted. Cînd aș înțelege că-i seară, că-s singur și că a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să vină, iar și iar, mereu în lumină, mereu în lene, mereu în surîs și-n suspin
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
Alexandru Mușina Cumpănă Cimpoiul veșted luncii i-ar mai cînta, dar ce Să îi mai cînte astăzi, cînd vlaga i s-a dus? Semințele-s în Pîntec. Acolo,-n polul plus, Se zămislesc planete de-o vară, care se Vor arăta pe boltă cînd eu
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]