561 matches
-
fi. 3) Înmulțirea clasei proletarilor condeiului, căci la venirea fiecărei nuanțe nouă se așază un nou cârd de postulanți și cumularzi pe spatele bugetului, cari, o dată numai să fi fost funcționari, joacă în urmă rol de victime politice și bat vecinic la ușile acelor miniștri cari sânt dușmani celui ce-au destituit pe victima în cestiune. De-aceea trebuie să zicem odată "quousque" și să pretindem statornicirea lucrurilor din țară. Cine este amploiat numai prin praxă îndelungată să rămâie ce este
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
același timp fiind omenești ele nu mai sunt simple trăsături a unui caracter, ci formează însuși un tip al omului, tipul ipocriziei. De aceea Tartufe a lui Moliere va trăi cât și omul de pe pământ, căci el va fi oglinda vecinică în care se va recunoaște ipocritul. Tot astfel cu toate caracterele comedii. În sensul acesta dânsa iese din lumea comună, înfățoșindu-ne caractere, tipuri. O asemenea este hrană sufletească, căci ea ne arată pe noi înșine cu simțirile și patimile noastre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au pierdut nădejdea, că ceasul mântuirii așteptat cu atâ ta d or și suferință va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldov a lu i Ștefan, ei au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului s e va înfăptui prin unirea tuturor țărilor române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar ; Constată că ceasul acesta mare a sosit ! Astăzi când după sforțări și jertfe uriașe di n
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aci, ajutându'i cu vorba, cu intervenția și cu faptă. Deși în cursul vremei bunăvoință Ex. Sale a fost dureros încercată, de către unii câri nu fac onóre numelui de student și de român, totuși scepticismul logic al diplomatului a fost vecinic învins și în viitor, de căldură unei inimi cu adevarat de elită. Excelentă Să a rămas același om simțitor, afabil și plin de o părintéscă grije pentru ai noștri 39. Din păcate, Societatea studenților români din Bruxelles nu a avut
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
limbajul personajelor etc.); - susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului dramatic studiat se reflectă în construcția personajului ales. - VARIANTA 5 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: La Polul Nord, la Polul Sud, sub stele vecinic adormite, În lung și larg, în sus șin jos, sentind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață, ce adorm pe așternutul mării ud, Cu munți înalți, cu văi adânci, la Polul Nord, la Polul Sud. Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, Vărsând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența. Spațiul și timpul par a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel temporal - somnul anulează viața însăși; stelele și câmpiile de gheață sunt vecinic adormite, iar lumina este cadaverică. Procedeele artistice variate sunt și ele tipic simboliste și contribuie la crearea imaginii de încremenire: ritmul încetinit al mișcării, sugestivele repetiții cu efect muzical, dar și laitmotivul La Polul Nord, la Polul Sud se adaugă simbolurilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poezia, pe lângă neapărata condiție de a plăcea, condiție a existenței sale este datoare și să exprime trebuințele societății și să deștepte sentimente frumoase și nobile care înalță sufletul prin idei morale și divine până în viitorul nemărginit și în anii cei vecinici."212 Este aproape inutil a mai preciza că liniile directoare ale acestui crez artistic reiau semnificația acelui utile dulci horațian. Plasarea sub semnul frumosului, al "ideilor morale și divine" se asociază în concepția de sorginte clasică a poetului cu înscrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că teoreticienii occidentali nu răspund pe măsură provocării panslaviste. Marile popoare ale Europei au început să slăbească din pricina luptelor interne stimulate de democrația modernă: "oricât de însemnate ar fi succesele lor în afară, înlăuntru reapare după încheierea oricărei păci sămânța vecinic vie a dezbinării"31. Mai mult de atât, după fiecare înfrângere, statele occidentale își schimbă "curentul lor istoric" și modul de a vedea lucrurile, spre deosebire de consecvența politicii rusești: "C-un cuvânt statele Europei lucrează în mod cazuistic, se schimbă în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
striviți de forța Rusiei. Nu întrevede, de la un stat care se și pretinde a fi creștin, decât să reacționeze în conformitatea cu justiția: "Ei bine! Rusia nu se va face vinovată de o faptă care ar fi pentru dânsa o vecinică pată în ochii lumei; ea nu va lua ce noi nu voim să dăm."86 Neîndoielnic, Eminescu știa că Rusia nu se va lepăda de trufia de prădător, dar o asemenea logică este o construcție de înaltă persuasiune, cuvintele fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice consacrate, păstrând linia arhetipurilor, dar depărtându-se de simplistul lamento: "Nu-l mai plângeți pe acela / care vecinic singur nu e, / plângeți-l pe cel ce n-are / Moartea și Moldova lui" (Doină Dorul de Moldova). Partituri ca aceasta, în prelungirea tiparelor populare, se ridică la filozofare, la reflecții pe tema omenescului agresat: "Nu-s nici viu și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
multor "sutre" se repetă termenul Tao, trimitere la doctrina taosită chineză ca esență a ordinii universale: ordine materială, cosmică, dar și ordine spirituală.. Câte o inscripție are sonorități de psalm biblic. "Ferește-mă, Tu,Doamne, / Și-omoară-mă de vrei, / Tu care vecinic Viața / ne-o dai și n-o mai iei..." O altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne-al ipseității / și al quidității, / al bunătății / și-al seninătății / și / Rostitor / al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Eu când văd că ea nu vine, / prind să mă zidesc pe mine..." Perfecțiunea, ni se spune în alt poem, cere totul! "Poeții nu au dreptul la eroare"; unii, "cei mai fericiți", iată-i "plătind cu viața"; alții, cei mai mulți "cu Vecinica uitare"! Rezonanțe durabile are Calul cu aripi ("Poem fantezist pentru canarul meu trist"), excelentă disertație lirică despre inserția realului în fantastic. Pe scurt, poemul în cauză, patetică regresiune în orizontul primei copilării, pune în mișcare nu numai un al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rită. Trecătoriule/ citești că au fost maică pre iubită/ soție pre lăudată a unui băr/batu cinstitu unită în bună/ faptă stolnicului Iu/rașk numitu. Pe copii și/ pe bărbatu cu întristate cău/tări înspăimîntați iau lă/satu aici în vecinici uitări /. Lîngă apa curgătoare/ deodată cumplit căzu/ din trăsura călătoare /. Au rămas necunoscută/ cu bărbatul și copii(i) /. Pe pristolul vecinicii/ iartațo de mii de ori/ D-neavaastră cetitori/ că toți suntem muritori". Acest tragic eveniment a fost însemnat de Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
izvod, pentru că nu era de zestre, ci a fost cumpărată mai tîrziu. Transcriem aici actul de cumpărare, mai ales că el prezintă o importanță deosebit de mare, în partea lui finală: "Gios iscălitul sardar Iordache Ureche, adiverez prin acest zapis de vecinica vînzare ci dau Dums. căminăresei Ralu Eminovici (născută Iurașc), precum știut să fie că avînd eu parte de moșăi, în moșia Orășănii (acum de țănut Botoșanii), clironomie di pe răps. părintele meu sulgeriu Constandin Urechi, care este aleasă și dispărțită
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bez zăci stănjăni proști, în lățămi de opotrivă în tot locul, din cap în capul moșăi, ci prin osăbit act de mai înainte i-am dăruit dums. căminăresăi (s. n.). Deci dar, de astăzi înainte, în putere(a) acestui zapis de vecinică vînzare, rămîne dum.-ei căminăreasa și urmașii dums. din neam în neam deplin stăpînă, neclintită și nerășluită din lucrul văndut și cumpărat cu bună credință, întocmai după hotarăle aflate astăzi pe fața pămîntului, atăt în lățime căt și în lungimi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri de-albastru ceresc, merg norii cu hainele crețe; pun aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer; din nourii sarbezi, o rază pătrunde pe-o frunte de val; prin codri, de pe fruntea unui deal se ridică luna, regina cea balaie. PRIMA LUI IUBIRE a sesizat-o mai întîi Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
neschimbată, Că-n orice noapte-n vis mi se arată Odor cu ochii mari și mîna rece. Oh, n-oi uita în viață-mi niciodată Frumsețea ta ce orice gînd întrece!... În amintirea-ți pururi voi petrece, Pe veci pierduto, vecinic adorato!" (s. n.)213 Acest ultim vers se află și în poezia Cînt însuși glasul 214, scrisă în aceeași vreme, și publicată tot în "Convorbiri literare", din 1 oct. 1879. Interesantă este și comparația făcută de poet, în aceeași vreme, între
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care mie rolul de bufon nu-mi convine!... Vei înțelege, Doamnă, că nu voi, n-am vrut și nu voi să împart cu nimenea iubirea. Ce-i al meu, e al meu și punctum". "Eu voi inima curată și amor vecinic"217. Uneia, care l-a considerat un oarecare, printre amanții de duzină, i-a reproșat: "Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt". Pe lîngă plopii fără soț...) Dar capul aceleia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
deslegarea onor. minister; căci nu este decât prea natural ca, mutându-se școala la o depărtare de o oră, mulți din copiii care începuseră să nu mai urmeze studiile și școalele să fie osândite la o muncă de Sisif, la vecinice începuturi, la un învățământ fără de continuitate. De aceea cred și în cazul prezent că e de demnitatea administrației centrale a statului de a ordona deschiderea școalei în localitatea hotărâtă odată, anume în Șcheia”. Fermitatea tonului nu putea izvorî decât din
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Deasupra pe pământ, / Un rai mititel, / Mândru, frumușel, / Pe patru stâlpi de argint. / Și apoi l-a-mpodobit / Cu lumini de cununie, / Ca să ne fie / Nouă de veselie / Și de bucurie. / Și i-a pus proptele, / Mulțime de stele / Și sfeșnici / Luceferi vecinici. / Dar Dumnezeu a văzut, / Că șede rău pe pământ / Fără de om. / Și-a luat trup / Din pământ, / Os din piatră, / Sânge din mare, / Ochi din soare, / Fața din floare, / Sprâncene, / Din stele, / Duhul sfânt din măririle sale."138 Cuvântul originar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Gahel. Inegala creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonelor de aer, Resfirați cetatea norilor în caier, Eu sub piatra turcă, luat de Isarlâk, La o albă apă întru bâldâbâc! Ele să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte, Eptagon cu vârfuri stelelor la fel, Șapte semne, puse ciclic: Autoportret Lucian Blaga Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
limbajul personajelor etc.); - susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului dramatic studiat se reflectă în construcția personajului ales. - VARIANTA 5 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: La Polul Nord, la Polul Sud, sub stele vecinic adormite, În lung și larg, în sus șin jos, sentind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață, ce adorm pe așternutul mării ud, Cu munți înalți, cu văi adânci, la Polul Nord, la Polul Sud. Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, Vărsând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența. Spațiul și timpul par a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel temporal - somnul anulează viața însăși; stelele și câmpiile de gheață sunt vecinic adormite, iar lumina este cadaverică. Procedeele artistice variate sunt și ele tipic simboliste și contribuie la crearea imaginii de încremenire: ritmul încetinit al mișcării, sugestivele repetiții cu efect muzical, dar și laitmotivul La Polul Nord, la Polul Sud se adaugă simbolurilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poezie, se întrevăd în alegerea înaintașilor drept adevărați purtători ai "adevărului" poeziei. Și nu este, oare, pe de altă parte, implicată ideea de receptare neînțelegere, în celebrul poem Dintre sute de catarge? ( "Nențeles rămîne gîndul / Ce-ți străbate cînturile, / Zboară vecinic, îngînîndu-l, / Valurile, vînturile.") Sortit să poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ea este spiritualizată grotesc, chemând amanții prin incantații vrăjitorești; 11. Eptagonul cu cele "șapte semne, puse ciclic", din poezia Încheiere; cetatea Isarlâk, situată "la mijloc de Rău și Bun", trece prin "culoarul minții" în pură abstracțiune: "Fie să-mi clipească vecinice, abstracte/ Din culoarea minții, ca din prea vechi acte,/ Eptagon cu vârful stelelor la fel,/ Șapte semne, puse ciclic..."; 12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]