605 matches
-
de ce să se mai teamă, Ionuț va rămâne cu ea, și va putea să-și facă planuri pentru o nouă viață, fără ceartă, bătăi și scandal. Deschise ușa cu grijă, era liniște deplină, iar sufrageria era luminată discret de o veioză. Rămase puțin consternată găsindu-l pe Gabi înăuntru, nu se aștepta să-l afle aici. Zâmbi fericită. - Bravo vouă, stați ca huhurezii pe întuneric! Ce-i cu liniștea asta, sper că nu s-a întâmplat în lipsa mea, nimic rău! Unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
de ce să se mai teamă, Ionuț va rămâne cu ea, și va putea să-și facă planuri pentru o nouă viață, fără ceartă, bătăi și scandal. Deschise ușa cu grijă, era liniște deplină, iar sufrageria era luminată discret de o veioză. Rămase puțin consternată găsindu-l pe Gabi înăuntru, nu se aștepta să-l afle aici. Zâmbi fericită.- Bravo vouă, stați ca huhurezii pe întuneric! Ce-i cu liniștea asta, sper că nu s-a întâmplat în lipsa mea, nimic rău! Unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
lumânări colorate de la tortul aniversar, așezate în două suporturi din sticlă, două pahare pe o tavă nichelată însoțite de o sticlă de șampanie Zarea, un baton de ciocolată și un buchet de crizanteme. Stinse lumina din lustră și aprinse o veioză cu abajurul colorat care împrăștia o lumină plăcută în cameră. Aștepta emoționat să iasă Ramona de sub duș, pentru a o surprinde cu acest modest aranjament improvizat. Când Ramona a intrat în cameră înfășurată în prosopul pufos, crezând că Viorel fiind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
fost o îmbrățișare tandră și un sărut promițător pentru o noapte la fel de fierbinte ca și apa dușului. Nu era prima dată când Viorel o privea fără nimic pe ea, dar parcă sub efectul acestei atmosfere dată de lumina difuză a veiozei și de lumânările ce ardeau pe servantă în suporturile din sticlă lângă paharele pentru șampanie, Ramona se rușină și se îndreptă spre șifonier să-și ia cămașa de noapte. Avea o cămășuță nouă, scurtă, subțire, vaporoasă, de culoare azurie, dantelată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
un comportament pe măsura momentului. Lăsă paharul din mână și îl „atacă” pe Viorel cu o serie de sărutări pătimașe surprizându-l. De fapt tocmai acest gen de comportament își dorise de la soția lui când a improvizat decorul cu lumânările și veioză, așa că intră și el în jocul dragostei și a dăruirii mânat de instinctele stârnite în corpul tânăr și puternic. Își cuprinse soția în brațe și o conduse spre patul larg și comod. O prinse cu o mână pe sub fesele pline
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
sa! e minunat să fii poet! să răsucești cuvintele, să le pui unele sub altele, să le împerechezi așa cum se împerechează păsările din instinct, să te citească toate frumoasele și sensibiloasele, să ofteze când pun ceasul să sune și sting veioza dându-le apoi o contra soților obosiți de grija zilei de mâine. ‘’dă-te, băi, mai la margine, că n-am aer!’’ sigur că n-are, că ea vrea să inspire inspirația poetului, nu vreo carie a celui care deja
POEZIA-I CA FEMEIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374477_a_375806]
-
fragmentul din poezia “un fel de solstițiu. în lumea cu multe lucruri”, cuvintele din versuri devin imagini: “lăsând într-o parte / lucrurile prin care nu /am trecut niciodată/ și-n cealaltă / patul /măsuța de scris /(cu o lumânare în sertar)/veioza/ bloc notess-ul”. Ele mi-au adus în față celebrul tablou de Van Gogh în e pictat patul lui si mi-au amintit si de unele “naturile moarte” ale lui Theodor Pallady. Prezentarea tatălui în cămașa albă de duminică din poezia
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
mai sunt de uman am corpul fleșcăit de întrebări și nu contest nimic e șase dimineața și restul din mine încearcă un zâmbet poate mint sau poate nu am curajul să mă reîntorc înspre ceea ce am fost pe noptieră lângă veioza aprinsă am o fotografie un bilețel și o întrebare nimic mai mult distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea uneori mă întreb dacă e bine să aleg nici nu știu dacă m-ar ajuta la ceva știu însă
SINGURĂTATEA TRAVESTITĂ ÎN IUBIRE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373993_a_375322]
-
aprinde spirtiera, îl încălzește punându-l cu gura în jos deasupra flăcării și abia apoi toarnă băutura. Pentru trabuc are, evident, clești speciali, în vederea tăierii capătului. Revine în fotoliu, continuă să cugete pe întuneric. Nu simte nevoia unei lumini suplimentare veiozei portocalii de lângă celălalt fotoliu al biroului. Savurează, pe îndelete, și băutura și țigara. Acesta este un obicei vechi al lui Lucian, în procesul de limpezire a minții. Nu-i paradoxal: în cantități mici, alcoolul produce vasodilatație ușoară, așa că scoarța cerebrală
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
mine"? Cu cartea în mână, Ionică se gândește la învățătoare. "S-o citești, Ionică, s-o citești toată. Și ai să vezi că, în aceste zile de Crăciun, se va întâmpl a o minune. Să crezi în Moș Crăciun ! " Aprinde veioza și răsfoiește cartea. - Mamă! exclamă băiatul plin de uimire. - Ce s-a-ntâmplat Ionică, de ce nu dormi? Îl întrebă speriată mama. - Uite, mamă, ce-am găsit în carte! Femeii nu-i venea să creadă. Băiatul ținea în mâna dreaptă o
BĂRBAŢII NU PLÂNG NICIODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371169_a_372498]
-
100 de feluri de noduri). Așa a făcut, zeci de ani, pe balcon, între sticle de votcă...apoi de gyn...coșulețe de atârnat flori, peretare (ca și covorașele...de pus pe perete, pornind de la o bara de lemn/creangă...), candelabre, veioze...și moața le vindea în Germania ( pe vremea lui Ceușescu), la sârbi sau la unguri (după Revoluție). Dar economista din ea simțea că poate mai mult! Și s-a băgat în afaceri...care au mers. Primul lucru pe care l-
CUM TREC ANII ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344950_a_346279]
-
Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 25 din 25 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Miroase a zahăr ars, a scorțișoară și a vanilie. Un volum cu versuri de Lamartine a rămas deschis pe masă, la poezia “Le Lac”. Veioza din dormitor, uitată aprinsă, îmbracă într-o lumină difuză podeaua lustruită și pereții zugrăviți în calcio vecchio. E cald și aproape întuneric. Soarele a apus și o ultimă rază răzleață aurește albumul de fotografii aflat pe noptieră. De pe coperta lui
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
care, uimit, fascinat, paralizat de emoție și beatitudine, priveam cerul deschis din încăperea parcă fără tavan și acoperiș. Cu eforturi teribile mă scuturam și săream în capul oaselor, respiram în sincopă, imaginea încă persista pe retină, mă grăbeam să aprind veioza, să dispară... În această ”fază” mă opream de fiecare dată, mă deconectam de la sursă. Mă temeam să merg mai departe, să-i înțeleg Omului acela murmurul și gesturile când mă fixa îngăduitor, pătrunzător și hipnotic. O singură dată mi-am
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
aflam cu fața în sus, cu ochii spre cer, cu suflarea tăiată. Nu am murit, nu m-am dizolvat , nu m-am spulberat și, puțin mai târziu, m-am ridicat în capul oaselor și, pentru prima oară, nu am aprins veioza de pe noptieră... Referință Bibliografică: REVELAȚII INTERZISE / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 548, Anul II, 01 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
nu-i revină coșmarul. Doamne ce a putut visa... Cum să o omoare? Mai ales pe Mircea, care era mai solid ca Viorel, deci și mai puternic... Nu dorea să mai viseze și să se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă să citească câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
care era mai solid ca Viorel, deci și mai puternic... Nu dorea să mai viseze și să se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă să citească câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
lui Maur o strângea cu atâta putere. La deschiderea ușii dormitorului, surpriza era de nedescris. Toate nuanțele de albastru erau așternute, pe pat, pe pereți, la fereastră ... nelipsitele mânere aurii ale mobilierului alb, totul era de bun gust. Nici abajurul veiozei de pe noptieră nu făcea excepție. Posterul de pe perete, un peisaj marin superb, cu o plajă însorită, ar fi încântat pe oricine, dar Oana simțea o strângere de inimă. Un sărut pe obraz o făcu să se înfioare din creștet până-n
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
solemn, că dacă-și mai irosește nopțile citind, i le confiscă pe toate. Uneori reușea s-o convingă, dar erau și numeroase nopți albe. Nopți în care nici două ore de somn nu apuca, devorând capitolele cele mai interesante. Micuța veioză prinsă de carte cu un clește de plastic, nu deranja pe nimeni, iar în liniștea nopții personajele prindeau parcă viață și o antrenau în isprăvile lor, stimulându-i imaginația. Pentru mama Antonia avea o stimă deosebită, fiindcă manifesta multă răbdare
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
sălbăticiseră, pescărușii nu țipau la căpătâiul marinărilor morți. Somnul ne era plin de fluturi trezia, o revărsare de lave stropii de apă, pe trup aveau culoarea ochilor tăi. Azi mâinile tale par să cânte la un pian exilat în lumina veiozei, tot mai scăzută, măi întoarsă spre sine azi rătăcim prin trădări, remușcări, umbrele-s lungi, purtătorii lor morți, aerul crapă în cioburi sonore. Mai aleargă pe undeva unicornul ? Referință Bibliografica: A fost cândva, un timp / Anca Tănase : Confluente Literare, ISSN
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
palmele reci pe obrajii în flăcări. Nu se gândește la nimic. “Patru-sute unu, patru sute doi, patru sute trei! Aici trebuie să fie!” Ciocănește ușor în ușă. “Intră, e deschis” îi aude vocea. Camera elegantă de hotel e luminată doar de o veioză. Pe masa pusă în mijlocul camerei în vază un buchet minunat de trandafiri roșii. Alături cina , o sticlă de șampanie și două pahare de cristal cu picior. “Ce fac cu ele dacă spune să le iau acasă”, a fost primul ei
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În camera slab luminată doar de veioza veche, care se odihnea pe masa de lucru, două mâini calde îmi acoperiseră ochii. Simțisem atingerea, tresărind. Cât de mult mi-aș fi dorit să fii acela care avea chef de glume. Glumițele acelea vesele și inteligente, pe care mă
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar un vis urât. Se așeză pe pat din nou, mai liniștită după ce bău însetată apă dintr-o cana de pe masă și facându-și semnul crucii, vru să intre iar sub pătură dar ceva
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
țărână și flămând.Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna,suferința sufletului meu era ... XX. L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. În camera slab luminată doar de veioza veche, care se odihnea pe masa de lucru, două mâini calde îmi acoperiseră ochii. Simțisem atingerea, tresărind. Cât de mult mi-aș fi dorit să fii acela care avea chef de glume. Glumițele acelea vesele și inteligente, pe care mă
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]