406 matches
-
vrea să audă. Ne înveselim eul, caricaturizându-i pe cei din jur. Crima apare în punctul de fierbere a urii. Omul contemporan este marcat tot mai mult de sindromul indiferenței dobândite. Toate frustrările duc spre ură. Nu ne deranjează că veleitarii scriu. Dar ne somează să - i citim. Orice monolog are încorporat în el și o oarecare doză de plictis. Misoginii cred că toate femeile au probleme de „ ortopedie ”. L - a apucat de mână, dar l - a dus de nas. Morala
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fertilizează creația. La radio, paraziții se aud. La televizor, se și văd. L - a rugat pe prieten să aibă grijă de soția și de mașina lui. Mașina nu o mai dăduse nimănui. O fi răutatea stupidă, dar e și eternă. Veleitarii au ambiții pentru trei schimburi pe zi. I - am spus medicului ce mă doare, dar onorariu l - a luat numai el. Bărbații preferă marea. Pentru că e lichidă. Tatăl își urcă fiul pe umerii săi. Iar el uită să mai coboare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este un soi de convorbire între soț și soție. Medicii ne interzic alcoolul, considerându-l o otravă lentă. Vor, oare, să trecem la cianură? La lansarea unei cărți e ca la înmormântare. Toate discursurile au parfum de tămâie. În cazul veleitarilor, lipsa de talent este compensată de impertinență. Când te înfigi la masa celor puternici, ori te aruncă în ciorbă, ori te îngurgitează ca desert. Ne guvernează doi monștri suverani : egoismul și intoleranța. Târâm egoismul cu noi încă din peșteri. Ucenicii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Artiștii mediocri lingușesc gustul publicului. Există hedoniști vulgari, dar și adevărați boieri ai spiritului. Uneori scriitorul nu rămâne decât cu orgoliu. Nepăsarea împuținează necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea dintre scriitor și cioară este că ilustra cârâitoare ar putea depune ceva pe strada băncilor. Orgolioșii plâng dimineața, precum maimuțele africane, de necaz că noaptea nu le - a sporit harul. Amantul imbecil și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
respinși de femeile frumoase urăsc și pietrele din jurul lor. Viciile anesteziază procesele de conștiință. În exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor este pur și simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe dintre cărările pădurii duc spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre o demență deloc teoretică. O urâtă nu iese în societate decât în compania unei cocoșate. Orice imitație are ceva caricatural
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. REFERINȚE CRITICE V. Ghica este unul dintre puținii care ilustrează la noi specia dificilă a aforismului. Spre deosebire de veleitari, acest profesor tecucean cultivă aforismul dintr-o evidentă necesitate interioară, și nu pentru a cuceri aplauzele asistenței. O parte din colecția sa de reflecții asupra condiției umane vede acum pentru prima oară lumina tiparului într-o carte de o nespusă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sărăcie. Urări Dintre aleșii noștri, înalți dregători S-au adresat țării în prag de sărbători. în loc să jaloneze politica economică viitoare, Au formulat îndemnuri pentru milostenii șiajutoare. Vacantă Orice salariat este beneficiar legal De un concediu de odihnă anual. Parlamentarii - renumiți veleitari - Și-au acordat, pe an, trei vacanțe mari. Ca și el LIBERTATE - „Crăiasă” mult dorită, Cu jertfe de vieți și sânge cucerită, Poporul nu poți să-l slujești... Stai, ca și el, în frig și flămânzești. Încununare Aderarea la NATO
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
are caracter eficient și chiar eficiență decizională din partea instituțiilor guvernului și administrației. Dincolo de problemele opțiunilor instituționale, decizia și realizarea sa politică de calitate democratică presupun tocmai această dimensiune non eludabilă, a cărei absență ar face ca tot restul să devină veleitar. (Morlino 2003, 231) Linz și Stepan (1996) consideraseră deja că RoL este unul dintre cele cinci arene care contribuie la consolidarea democratică. "Pentru ca societatea civilă să aibă în cadrul democrației autonomia și independența necesare, trebuie să se sprijine pe rule of
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
etc. Și pe bună dreptate, pentru că o asemenea definiție se referă doar la o formă goală, fără să ne spună ce trebuie să se afle În ea pentru a merita să fie numită haiku. Și dă astfel frîu liber Închipuirii veleitare care poate turna În ea orice năzbîtii. Mult mai aproape de adevărul unei posibile definiții este o notație a lui Constantin Ciopraga ("alegorii laconice"), scăpată Într-un text despre Dumitru Radu. Ea poate fi lesne transformată Într-o definiție acum validă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se determine pe el însuși, el rămâne în fond divizat, ezitant, speriat [...] este incapabil să muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însă că era extrem de riscant să-l atace pe Împărat. Se ridică și se alătură grupului. Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa apărare o reprezintă nu germanii, ci poporul Romei. Se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea noastră, ceea ce ești tu se cheamă geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este numele unui străbunic al lui Borges evocat de nenumărate ori În poeme; Lynch - al unui străbunic al lui Bioy. Dintre toți scriitorii imaginari În spatele cărora s-au ascuns, Borges și Bioy l-au Îndrăgit mai ales pe fanfaronul și veleitarul Bustos Domecq, i-au inventat o poreclă, Bicho Feo, un critic propriu, Gervasio Montenegro, și chiar o editură care să-i publice opera: Oportet & Haereses (nume care se fac ecoul celebrelor vinuri de Porto și Jérez), editură la care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tuba Însemnînd pericol, „dacă acum ucid români, și incendiază lăcașele noastre de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă și celelalte, agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai ușor de recunoscut, pe măsură ce înaintăm în timp. Chiar și energetismul „șefului integralist”, privit cu o oarecare suspiciune de Lovinescu, întrucât ar contrazice dominanta sensibilității lui Voronca, nu se mai înfățișează, considerat în acest context, ca o simplă atitudine mimetică, veleitară, ci se așează organic în ansamblul căutărilor neliniștite ale unor soluții de existență care sunt în egală măsură și poetice. „Seismograf” al epocii sale (cuvântul e printre cele mai vehiculate în cercurile avangardiste), poetul înregistrează, asumându-și-le, și confruntându
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Jókai Mór, „Eppur si muove”, RL, 1984, 40; Szász János, Tél eleji napló, „A hét”, 1984, 51; Marian Popescu, „Luna de pe cer”, RL, 1985, 33; Mircea Ghițulescu, „Luna de pe cer”, ST, 1986, 8; Tuchilă, Privirea, 197-203; H. Zalis, Din perspectivă veleitară romanul e un moft, CNT, 2002, 16; Geo Vasile, Interfața virtualului cu mitul, CNT, 2002, 20. C. Dt.
VERONA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
un centru elidat: [unii] de-alde (ca în "are de-ale gurii"); b) stabilind relația sintactică cu un centru exprimat. Cel mai frecvent, grupul prepozițional apare cu elipsa gramaticalizată (Nedelcu 2007a) a regentului său, în relație directă cu verbul: Orice veleitar într-ale artei își poate expune acolo piesele? În nici un caz. Numai de-alde Nicolaesco Da Vinci au voie... (EZ, 8.IX.2002)12. Regentul poate totuși fi exprimat, ca pronume sau ca nominal cu sens generic: Într-un final
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li s-a dat, din această lume înzestrată inferior și care înalță pe un surogat de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năprasnic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o editură română, care să preia întreaga lucrare. Iar selecția s-o facă cererea și oferta, în primul rând. N-are sens a investi bani în cărți ce, evident, n-au nici o șansă. Soluție, știm bine, iritantă, mai ales pentru veleitari, dar care trebuie privită lucid și în față. 2. Reactivarea energică a tuturor revistelor românești de critică, literatură comparată și istorie literară, care apar în limbi străine. Mă gândesc, în primul rând, la Cahiers roumains d'etudes litteraires (de a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
culminant”, cercetările ulterioare nefăcând decât să „redescopere” ceea ce fusese deja o dată „spus”, poate cu alte mijloace și cu o altă „psihologie”. „Totul a fost spus, totul a fost descris!”, fraza, pe care o invocă nu puțini sceptici ai artelor sau veleitari care nu-și găsesc vocația, exprimă un adevăr, deși, În același timp, ea este falsă și, ca o suveică Într-un război de țesut forme și culori, această aserțiune devine falsă când Își serbează triumful, realitatea, și iute devine „adevărată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unui nume nou, dar foarte puțini au fost cei care, ca și Maiorescu sau Lovinescu, au „insistat” asupra unei anumite persoane „pescuite” cu răbdare, cu spirit de abnegație și cu un extraordinar fler, din „masa” mereu uriașă și colcăitoare a veleitarilor; nu rareori, acești „descoperitori” de noi valori au Întâmpinat ridicolul, protestele și uneori chiar procesele În justiție și, aproape Întotdeauna, ingratitudinea celor lansați!... Eu am asistat la un asemenea, rar, fenomen de lansare a unei noi, necunoscute valori, la Gazeta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am oferit-o eu la România literară, În anul 1970, nebucurându-se, după câte știu, de nici un favor al conducerii presei literare centraleă, o astfel de „lansare” a unuia sau a mai multor tineri necunoscuți, Într-o mare de ambițioși, veleitari și oportuniști literari sau Într-un câmp literar În care unii scriitori consacrați, de valoare mediocră, Însă cu „nume răsunătoare”, păzeau cu strășnicie porțile lumii literare, atenți mai ales nu să se strecoare falsele valori veșnic numeroase și ambițioase În jurul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la Neuilly, ținut În imobilul fastuos al milionarului Mămăligă, originar de pe undeva de lângă Lugoj, căsătorit cu o amabilă franțuzoaică, psiholog și... rișisimă! La acest cenaclu, au venit ani În șir, dacă nu decenii, personalități române artistice, literare, ca și unii veleitari, medici, arhitecți, ingineri; aici i-am cunoscut pe Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, sculptorul Ion Vlad, din „vechea emigrație”, nemaivorbind de „nou-veniții” de la sfârșitul deceniului șapte, când te puteai strecura prin sita vămilor ceaușiste. Aici tronau „senatorii de drept”, soții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
drept, cu o audiție enormă și extrem de benefică. (Ulterior, am renunțat la această condiție care ar fi trebuit să asigure participarea doar a scriitorilor profesioniști; o Uniune de breaslă, o știam, este amenințată În primul rând de impostori și de veleitari; și nu numai În țară! La cenaclul dlui Mămăligă, de altfel, nu rareori discuțiile erau susținute cu aplomb și violență critică tocmai de simpaticii veleitari, profesori, medici, ingineri, arhitecți etc., cărora li se părea, la Paris fiind și lucrând acolo
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o Uniune de breaslă, o știam, este amenințată În primul rând de impostori și de veleitari; și nu numai În țară! La cenaclul dlui Mămăligă, de altfel, nu rareori discuțiile erau susținute cu aplomb și violență critică tocmai de simpaticii veleitari, profesori, medici, ingineri, arhitecți etc., cărora li se părea, la Paris fiind și lucrând acolo, În libertate, că pot confunda criteriile politice sau civice cu cele estetice, În dauna acestora din urmă. O tendință care, după revoluție, am văzut-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]