873 matches
-
-cei care răspundeau de aprovizionarea cu apă a pelerinilor, era o sarcină rezervată aristocrației din Mecca: Ea asigura tototadată rodnicia plantelor : Cunoscut este și , izvorul din deșert, cu apele sale care curăță, tămăduiesc și dau viață, devine firește obiect al venerației. Sacralitatea izvorului Zamzam datează din perioada preislamică . Arborele este un simbol care apare în Coran și în culegerea de "hadith"-uri (spuse ale profetului). Dacă în general arborele întruchipează omul în căutarea unui destin mai bun, neviciat de gânduri rele
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
tremură în desprinderea lor de pe cruce/ Trec roți prin sângele inimii/ spre subsioara cuvântului răstignit...// Strâng sub pleoapă somnul sfinților/ jinduind tăcerea icoanei/ În rama ei îmi măsor creștetul”.( În herbul firului de iarbă). În tăcerea icoanei, care e și venerație și rugăciune, își derulează Valentin Marica și rostirea și rostuirea poetică. Iar rugăciunea, pentru Valentin Marica, „pune iertare-n cuvânt” (Înnoptare) Puțini poeți se situează ca Valentin Marica în orizontul credinței, până la a ajunge la O altă răstignire: „Printr-o
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1854 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din "Doamna Bovary". Mama scriitorului, Anne-Justine-Caroline
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
nèichéng) a fost alocată celor Opt Steaguri manciuriene rămase, fiecare responsabile de păzirea unei secțiuni a Cetății Interiore din jurul Palatului Imperial. Politica de a plasa trupele Steagurilor că garnizoane teritoriale nu a fost de a proteja, ci pentru a inspira venerație, populației subjugate, pe cu consecință pierderii îndeletnicirii lor de soldați de cavalerie. Ca urmare, după un secol de pace și lipsa de formare militară de teren, trupele Steagurilor manciuriene și-au deteriorat foarte mult vrednicia combatanta în lupta. În al
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Egiptul antic cult al personalității poate fi considerată practică de ridicare a faraonului la rangul de rege zeu. Cultul personalității nu apare în mod universal printre toate societățile totalitare sau autoritariste. Câteva dintre cele mai opresive regimuri au arătat puțină venerație față de lider sau chiar de loc. Guvernul Khmerilor Roșii și guvernul teocratic taliban din Afganistan au evitat cultul personalității, șefii acestor regimuri au rămânând aproape necunoscuți. În aceste cazuri, lipsa de manifestări ale cultului personalității par fi parțial motivate de
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
și apoi rector al Academiei, s-a dovedit și un admirabil organizator și înnoitor al vechilor așezăminte, dându-le un nou suflu, un nou ritm. Încă și acum douăzeci de ani, foștii lui studenți îi pomeneau cu respect, elogii și venerație numele. Personalitate polivalentă, mereu preocupată de promovarea cât mai eficientă a binelui Bisericii, a organizat și condus asociația preoțească „Sfântul Nichita de Remesiana”, pentru ca, reuniți în cadrul ei, preoții celibi să nu se simtă marginalizați, singuratici și uitați în parohii îndepărtate
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
unei mari varietăți de opere literare dintre care cele mai valoroase sunt imnurile și povestirile. Imnurile, adresate mai ales divinităților, exprimau inițial numeroase aluzii la legendele despre viața zeilor, ca apoi să se facă tot mai mult loc sentimentului de venerație a naturii, iar în final să se ajungă la imagini din viața cotidiană. Încep să fie utilizate figuri de stil ca: metafora, aliterația, comparația. Atribuită lui Amenofis al IV-lea, cel care a introdus reforma religioasă a cultului solar în
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
lui Pepin, viitorul rege Pepin cel Scurt. La 7 noiembrie 739, Willibrord și-a dat obștescul sfârșit, fiind îngropat la Mănăstirea Echternach. Imediat după moartea sa a fost cinstit ca sfânt, mai ales în teritoriul pe care l-a încreștinat. Venerația lui s-a răspândit în întreg Apusul și datorită apariției celor două biografii închinate sfântului: una scrisă de Alcuin, important sfătuitor al regelui Carol cel Mare, iar alta, redactată trei sute de ani mai târziu, de către Thiofrid. Încă din anul 1497
Willibrord () [Corola-website/Science/330876_a_332205]
-
în acest sens sunt chiar cuvintele autorului: Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranțele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorința de viață... Altarele din suflet se prăbușesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credință și venerație se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi și nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuși, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânță de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei." Versurile sunt o
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
este evidențiată prin faptul că narațiunea este bazată pe patru strămoși-cheie (Avraam, Iacob, Iosif și Moise) care sunt prezentați drept profeți ce au primit revelații, în viziuni și în visuri, de la dumnezeu. Conceptul sursei elohiste cu privire la frica față de dumnezeu depășește venerația respectuoasă și reprezintă motivul pentru care Avram s-a supus poruncii de a-și sacrifica fiul. Legământul este evidențiat în sursa elohistă în mai multe episoade, de exemplu la încheierea legământului în Exod 24, la întinderea cortului adunării și la
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
în München, probabil datând din 1521-24, a fost aparent parte a unui proiect de altar mai mare, restul însă nemaiexistând. Alte lucrări se află în München, Karlsruhe, Aschaffenburg și Stuppach. În total au supraviețuit patru Răstigniri sumbre și pline de venerație. Caracterul vizionar al muncii sale, cu ale sale culori și linii expresive este în contrast puternic cu lucrările lui Dürer. Picturile sale sunt cunoscute pentru formele lor dramatice, culorile vii și descrierea luminii. Teologul protestant Philipp Melanchthon este unul dintre
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
mărunțică, nu frumoasă dar fermecătoare prin candoare, feminitate, printr-o bună dispoziție și o ironie caldă, îngăduitoare. Relațiile ei cu Talex? Cine poate ști? Oricum se ironizează reciproc, cu un fel de intimitate rutinată dar vorbesc în același timp cu venerație, amândoi, despre Panait. El, modest, nu vrea să depene amintiri: "întâlnirea mea cu Istrati a fost o întâlnire între spirite egale". O întreb pe d-na Istrati: ați avut o căsnicie fericită cu Panait Istrati? "Oh! Plătesc de 50 de
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
unii dintre colegii de generație sau cu unii dintre dascălii pe care i-a admirat și prețuit. Edificatoare în acest sens sunt epistolele, inedite, trimise profesorului Nicolae Iorga, pentru care Ciorănescu a nutrit întotdeauna un adânc sentiment de recunoștință și venerație. * Valladolid, 11 septembrie [1]935 Stimate domnule profesor, N-aș vrea să trec înaintea domniei voastre drept un nerecunoscător, și scrisoarea mea ar fi prea lungă dacă ar trebui să număr într-însa toate datoriile pe care vi le mărturisesc
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestanților. Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un brad, l-a
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
amândouă implică dezvăluiri ce conțin jumătate de adevăruri, jumătate induceri în eroare, ambele tind să aibă un caracter volatil, așa cum par să apară pe neașteptate și să aibă un caracter nedeterminat sau iluzoriu, inducând un sentiment de minunare și de venerație, și, mai subtil, ambele prezintă cunoștințe care sunt incomplete sau pot induce unele stări anormale sau chiar patologice la cele dezvăluite - anxietate, frica, obsesia privind fenomenul, chiar și schizofrenie paranoidă, demonomanie și sinucidere, potrivit cărții lui John Keel "UFOs: Operation
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]
-
fost niciodată citit oficial deoarece înainte de deschiderea lucrărilor sinodului ce urma să se țină în Tracia într-o mică localitate (de teama reacției publice din capitală), patriarhul a murit la 21 ianuarie 1059. După moarte, patriarhul a fost privit cu venerație, ca un simbol al rezistenței față de catolicism. Patriarhul Mihail Celularios a fost înmormântat cu mare fast chiar în mănăstirea "Celor nouă tagme de îngeri", ctitoria sa, unde fusese arestat. Mănăstirea era situată în partea apuseană a Constantinopolului, dar în afara zidurilor
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
și-l iubea pe YHWH, mai presus de orice” (Cartea Jubileelor, cap. 17, 15-18). Acum Abraham, in viata de dincolo, îi primește pe cei răposați, iar pe fiii săi îi eliberează de Gheena (cf. Cartea Jubileelor, I, 338-540). Independent de venerația personală, prezența lui Abraham în cultul și spiritualitatea creștină este absolut naturală: în primele veacuri figură lui era familiară creștinilor a caror pietate era hrănita din Scripturi. Chiar inițierea catehumenilor începea cu istoria patriarhilor, iar tradiția creștină a continuat-o
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
amintește despre disponibilitatea lui (Ibrahim) Abraham de a-si sacrifică fiul - Ismael, nu Iacov! - că gest de obedienta față de Allah. Avraam a fost primul personaj biblic care a optat pentru monoteism, recunoscându-l pe YHWH (JHWH) ca fiind unicul Dumnezeu. Venerația față de Avraam era vie și în perioada Noului Testament, el fiind respectat că strămoș al poporului evreu (Fapt. 13:26) și chiar a lui Mesia însuși (Maț. 1:1). Fiind tatăl lui Ismael și a lui Ițhac, Avraam este considerat
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
naturii, practicanții nu au uitat niciodată să economisească până și hârtia folosită în arta origami, astfel rezultând impresionante modele miniaturale de origami. În timpul perioadei Heian (794-1185) simboluri abstracte formate din plierea hârtiei au apărut în religia șinto, ca obiecte de venerație, și în eticheta vieții nobiliare. Japonezii realizau din suprafețe de hârtie pătrate sau dreptunghiulare, prin tăiere și pliere, forme utilizate ca reprezentări simbolice ale unui spirit sau ale unei zeități. Asemenea simboluri slujeau ca obiecte de practicare a cultului strămoșesc
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
nu o dată de către artist: " " În realitate, a existat o singură cale pe care am pornit în vremea uceniciei mele artistice și pe care am urmat-o neabătut toată viața mea. Calea aceasta a fost studierea atentă, cu pasiune și cu venerație totodată, a artei noastre populare, dorința permanentă de a înțelege și de a pătrunde până în sensurile ei cele mai adânci atitudinea spirituală atât de caracteristică a omului nostru față de artă și viață."" Romul Ladea este adeseori considerat, de către mulți critici
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]
-
devine zeitatea bună, iar pământul arid devine demonul. Chiar după constituirea ideii de divinitate, elemente naturale ca arborii, izvoarele, stâncile rămân obiecte sacre deoarece se consideră că prin ele se poate ajunge în contact cu divinitatea. Izvorul este obiect al venerației. Luna se află în centrul credințelor astrale ale beduinului, în timp ce soarele este malefic pentru că acesta distruge plantele si animalele. Legendele spun că desertul era populat cu ființe supranaturale denumite ginni. Aceștia sunt personificări ale forțelor terifiante ale deșertului și ale
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
Virgil Lefter "Tată în secol", cum l-a numit George Călinescu, "Conu Mihai" a avut o casă de copii care l-au înconjurat cu afecțiune și venerație, slujindu-l ca pe un monarh absolut. Profira Sadoveanu, "cronicar" fidel al "universului de la Copou", a scris despre "claca" organizată acolo pentru copierea manuscriselor ce urmau a fi date la tipar, despre micile servicii pe care fiicele le făceau părintelui
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
sculptat în lemn de tei în 1814, este o veritabilă operă de artă, ca și multe dintre icoanele de lemn care împodobesc bisericuța în interior. Icoana Maicii Domnului, de care este legată existența acestui așezământ monahal este păstrată cu multă venerație în biserica mare. Icoana are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 metri și lată de 1,10 metri. În anul 1929 Andrei Grabar, de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mănăstirea și, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
Königsberg (astăzi, Kaliningrad), iar mormântul său, ornat cu un bust sculptat de Schadow și o copie a Școlii de la Atena a lui Rafael, poartă inscripționată fraza celebră din "Critica rațiunii practice": Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în care reflecția și le întipărește și se atașează de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine". - cu aldine, lucrările fundamentale Una din lucrările cele mai importante ale lui Kant, care cuprinde întreg spectrul
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
cele din urmă o pictură care îl șochează prin realismul ei extrem, la care el se referă ca la o „absolută "asemănare cu viața" a expresiei”. El petrece un moment („timp de o oră, poate”, i se spune cititorului), în venerație tăcută până când nu mai poate suporta să se uite, apoi consultă volumul pentru o căuta o explicație. Restul povestirii este o selecție din volumul în care este descris modul în care a fost realizată pictura - o povestire în povestire. Cartea
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]