511 matches
-
figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni și de cai verzi pe pereți. Oamenii nu trebuie să caute Pocalul lui Hristos, ci Gloria Lui! Nu o să vă deslușesc acum detalii despre cum și de unde a apărut Potirul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neobișnuită ale unei persoane, sau mai precis ființe, care nu părea să facă parte propriu-zis din specia umană. În plus, redactorii descoperiseră că, În urmă cu numai cîteva zile, victima participase la reuniunea unei secte oculte, care se Încheiase cu venerarea lui Satan și zborul pe coada măturii al unora dintre participanți. În schimb, ziarele, deși oarecum dezavantajate de Întîrzierea cu care furnizau știrea, avuseseră timp să documenteze mai bine cazul și să dezvolte variante bogate În speculații, spre deliciul și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să ia puterea, cu aceeași senină ignoranță. Pe de o parte Atena și Roma, pe de alta - Ierusalimul și Bizanțul. Pericle versus Constantin, Aristotel contra Tertulian, democrația agorei în competiție cu statul totalitar creștin, idealul păgân al palestrei spulberat în numele venerării unei răstigniri. Două lumi, două idealuri, două universuri, două moduri de a gândi. Falii se tot adâncesc în societate. Marc Aureliu și Diogene din Oenanda reprezintă posturile avansate ale unei epoci care se scufundă... Noua gândire se caută dar încă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caracterul nedrept al tuturor războaielor, minciuna, educația copiilor, alchimia, etc. - Erasmus transmite o etică, o morală, o înțelepciune, o filosofie. Evident, chestiunea religioasă este și ea tratată. Și încă cum! Gânditorul din Rotterdam lasă frâu liber anticlericalismului său și critică venerarea moaștelor, practica postului sau a pelerinajului, cultul sfinților și al Fecioarei, spovedania și indulgențele, pe călugări îi găsește corupți, îmbuibați, lacomi. Idealurile de sărăcie, castitate și supunere? Tot atâtea constrângeri care generează rele: parazitism social, vicii contrare naturii și servitute
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Alighieri, pe care atât Boccaccio, cât și Chaucer l-au avut drept model de necontestat, deși prototipuri pot fi regăsite mult mai devreme în literatura universală. Beatrice fusese o donna angelicata pentru care poetul a nutrit o admirație apropiată de venerare, pentru că principiul feminin a fost acela care i-a făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 15. (trad. n.) Acest procedeu va fi abordat și de Geoffrey Chaucer în descrierea vestimentației personajelor sale sau în poemul Legenda femeilor cinstite. 161 poem o revoltă a doamnelor împotriva tiparului castității impus de Diana, în favoarea iubirii cerute de venerarea zeiței Venus.593 La Caccia di Diana are meritul de a conține, in nuce, câțiva topoi specifici operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și în mod simbolic Prințul Galeotto este și subtitlul pe care Boccaccio l-a oferit Decameronului 603. Focul care arde în acești doi tineri, exprimat în termini religioși, deoarece este un adevărat cult al iubirii, certifică dragostea profană, senzualitatea sau venerarea lui Cupidon.604 În calitate de donna angelicata, Biancifiore nu mai aspiră la dimensiunile celeste sau la o perfecțiune intangibilă, așa cum făcuse personajul feminin dantesc, ci dorește o împlinire umană a sentimentelor ei celor mai profunde. Prin calități, se apropie de modelul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
întrebări puse, pe rând, de toți ceilalți din cadrul grupului. La una dintre incertitudinile formulate (dacă este bine sau nu ca cineva să se îndrăgostescă) regina răspunde, surprinzător, negativ. Acest „nu” ilustrează, de fapt, o respingere a dragostei profane sau a venerării păgânului Cupidon. „Întrebările despre dragoste devin un episod al unei convertiri. Este un moment semnificativ în dezvoltarea dragostei dintre Florio și Biancifiore, care merge de la dorința trupescă, inspirată de Ovidiu în prima carte, până la căsătorie, evlavie și la o aderare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a-și menține independența și Încrederea În sine pînă cînd sînt pregătite să fie cu un partener. La origini, cuvîntul “virgină” Însemna “o femeie care se cunoaște”. Sexualitatea sănătoasă Începe la o femeie de timpuriu prin cunoașterea propriului trup, prin venerarea lui, prin devenirea unei specialiste În a-i oferi plăcere, prin Îngrijirea lui ca pe ceva sfînt care poate Într-o zi va purta un copil și prin dezvoltarea unei atenții deosebite pentru evitarea oricărei profanări. Ca tînără femeie a
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Zagna (jud. Brăila), este fiu al unei familii aromâne, deportate în Bărăgan în tipul regimului comunist din cauza afilierii ei la Mișcarea Legionară. Cunoscut pentru religiozitatea afișată inclusiv printr-un crucifix amplasat în fața casei sale (fostul sediu al ambasadei Argentinei), prin venerarea icoanelor și confesiunile publice, este ctitorul multor biserici și mănăstiri, lucru care i-a mărit cota de popularitate în sânul unui popor judecat stereotipic drept "religios". Acest amalgam de opulență, pioșenie și spirit întreprinzător i-au construit lui Becali imaginea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Își are propriul ei Arhonte, un metal al ei, un gust al ei și o greșeală a ei de ordin religios, conform tabelului următor 26: Lume Arhonte Metal Gust Greșeală 1. Fum ? aur sărat astrolatrie 2. Foc leu bronz acru venerarea focului 3. VÎnt vultur fier iute idolatrie 4. Apă pește argint dulce baptism 5. Întuneric șarpe plumb și cositor amar divinație Cei cinci Arhonți sînt ca viermii din cei cinci Arbori ai Răului 27, fiecare provenind din propriul său element
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se dovedește perfect inutilă: pînă la treizeci de ani, Isus n-a fost decît un om ca toți ceilalți, născut dintr-o femeie ca toate celelalte. Este, de asemenea, foarte limpede motivul disprețului pe care doceții Îl manifestă față de cruce: venerarea ei ar presupune credința că Isus a murit pe cruce, lucru pe care ei Îl resping. Mult mai puțin limpede este motivul pentru care fac același lucru adopționiștii, Însă este oricum exclus ca un docet să Împrumute această credință de la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Însă Pietre Authié nu pare să Înțeleagă conceptul, căci neagă faptul că Cristos s-ar putea „adumbri” În Maria fără a lua nimic de la ea, afirmînd că acesta nici măcar nu se „adumbrește” el Însuși 62. În rest, Pierre Authié refuză venerarea crucii și a icoanelor, botezul În „apă materială”, Împărtășania, căsătoria, sărbătorile, Învierea cărnii 63. Catharii aveau cunoștință de două motive distincte pentru adoptarea unui regim vegetarian. Pe unul Îl moșteniseră de la bogomili: să nu se introducă În corp nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Abraham așezat în fața cortului său și de cei trei îngeri (Abraham și Sara sunt bătrâni și fără copii, ca Filemon și Baucis, dar spre deosebire de cuplul biblic, aceștia din urmă sunt foarte săraci). Ovidiu știe să picteze puterea zeilor și venerarea lor de către oameni (toate acestea sunt integrate în povestire și ca răspuns la incredulitatea lui Pirithous față de povestea pe care o povestește Achelous). Dar el știe și mai bine să reprezinte cu forță elementele esențiale ale acestei idile care pare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
biserică, frigarea e transformată în orologiu de biserică, scaunul în amvon de predicator, patul în stal ("în care oamenii și dorm"). Când Filemon, care dorește să devină pastor este la bătrânețe transformat împreună cu Baucis în tisă, ei devin obiect de venerare din partea poporului până când pastorii următori, care au nevoie de lemn, îi taie ca să-i pună pe foc. Umorul este aici greoi, ceea ce nu diminuează influența lui în Germania unde Swift este imitat în mai multe rânduri. Astfel Hagedorn se inspiră
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un secol (726-843), mișcarea iconoclastă s-a încheiat în cele din urmă prin victoria iconodulilor și reinstaurarea cultului icoanelor, o importanță majoră în acest context având-o și hotărârile Sinodului Ecumenic de la Niceea 384, din anul 787, care clarificaseră posibilitatea venerării icoanelor 385 pe argumentul că acestea erau considerate a fi reprezentări asemănătoare prototipului înfățișat, și nu identificări efective cu acesta 386. Analizând zbuciumata perioadă iconoclastă, reiese faptul că relevanța acesteia s-a datorat, pe de o parte, unei serii de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a fundamentat pe o întreagă dispută generată de traducerea problematică în limba latină a documentelor Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787). Această traducere a condus la o confuzie privind termenii referitori la atitudinile de adorare (λάτρέίά), repspectiv de venerare (πρόσκύυισιζ), cuvenite icoanelor. Sensul corect al acestor termeni se referă în cazul adorării la o slujbă adusă lui Dumnezeu, în timp ce venerarea semnifică manifestarea unui respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri Carolini", scrieri controversate, comandate
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Niceea (787). Această traducere a condus la o confuzie privind termenii referitori la atitudinile de adorare (λάτρέίά), repspectiv de venerare (πρόσκύυισιζ), cuvenite icoanelor. Sensul corect al acestor termeni se referă în cazul adorării la o slujbă adusă lui Dumnezeu, în timp ce venerarea semnifică manifestarea unui respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri Carolini", scrieri controversate, comandate de Carol cel Mare clerului franc, în care confuzia amintită avea să genereze începutul transformării imaginii iconografice din transcendentală în decorativă
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să fie principalul vehicul al îndoctrinării tinerilor, i-a permis să aleagă un orizont total diferit de cel al materialismului dialectic. Gloria generalului nu avea nici un corespondent în lumea socialistă, orice și-ar fi închipuit slujitorii cultului liderilor comuniști. Iar venerarea foarte personală și documentată a personajului istoric respectiv era în total dezacord cu practicile oficiale. Adulația instituționalizată propusă de regim era oricând pasibilă de ridicol, pentru că nici un erou contrafăcut nu rezistă la spontaneitatea copiilor. La singura oră de informare politică
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
să le cultive. Aceia dintre prietenii săi care au fost slujitori ai protestantismului au recunoscut că o modelare a personalității orientată în mod consecvent spre autoperfecționare și spre slujirea celorlalți a reprezentat în ochii lui Kant singura formă autentică de venerare a lui Dumnezeu. Religiozitatea lui a fost, în acest sens, una pur practică. O religiozitate a faptei, a efortului permanent de afirmare a convingerilor prin acțiune, care apărea pe atunci și ni se înfățișează și astăzi drept opusul unei religiozități
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
răsunet a primului are ca temă chiar rațiunile pentru care a trebuit să dispară modernitatea și să lase loc postmodernității. Prima defecțiune a modernității a fost hegelianismul ei funciar, cu idolatrizarea ideii de progres, condiția dintâi a istoriei. Progresul înseamnă venerarea noului, care "se identifică cu valoarea prin intermediul recuperării și al apropierii fundamentului-origine"85. Ideea de istorie este substanța modernității. Iată de ce de la Arnold Gehlen (autorul termenului de post-histoire) și până la Vattimo sau Francis Fukuyama, s-a căutat să se argumenteze
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la Constantinopol sicriul cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, numită și Prăpădoamna (Pre sfânta) și l-a depus în această biserică. În anul 1889, sicriul a fost mutat în Catedrala mitropolitană pentru a fi la vederea și la îndemâna dreptcredincio șilor pentru venerare și rugăciune. În sfânta Catedrală mitropolitană se află și azi. În biserica Trei Ierarhi au fost aduse de la Constantinopol și depuse rămășițele pământești ale lui Vasile Lupu, mort la 1661, după șase luni de închisoare. Alături se află inmormântată familia
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
în raport cu cel care i se închină. Aici consubstanțialitatea spirituală devine progresiv o asimilare, o înghițire și mistuire a nucleului prezenței sufletești care adoră. Un astfel de nucleu pulsativ este răpit și asimilat total de reverberațiile copleșitoare a celui invocat întru venerare. Portretul sculptat sau pictat au rolul de a concretiza și permanentiza, nu prezența entității idolatrizate, ci fereastra spre aceasta. Este vorba despre înțelegerea acestui gen de creație drept breșă, sincopă, parateză, decupare ce funcționalizează, activează un culoar real spre prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acces pentru influențarea directă a adoratorului, ci primește un teritoriu de stabilizare al unui asemenea primejdios acces. Așezând portretul sau sculptura celui idolatrizat în fața sa, adoratorul postulează un perimetru sacru-operațional. Apoi, pe măsura înaintării în demersul său de închinare și venerare ritualică, își proiectează atomul conștiinței pe acea fereastră-acces către entitatea idolatrizată, urmând ca, în final, să o piardă cu totul în fluctuațiile radiante ale unei astfel de entități care, la rândul său, iese în întâmpinare pășind spre fereastra din fața ei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fiarei, iar această își accelerează și amplifică influența malefică asupra câmpului circumscris de mine în preajma portretului său, portret care, de asemenea, și aici acționează precum o poartă de tranziție dintr-un plan existențial în altul. Însă, spre deosebire de alte acte de venerare în fața portretelor sacru-evocatoare, în acest caz nu mai asistăm la o dialectică ce reunește poziționări posibile relative, adică odată ce m-am închinat fiarei și am primit influența deplină a maleficității sale, perimetrul din jurul icoanei sale devenind templu demonic, eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]