943 matches
-
cu 5-9 raze ramificate, fără sau cu un spin osos, care în mod excepțional poate fi zimțat. Originea înotătoarei anale ajunge sub ultimele raze ale înotătoarei dorsale numai în cazuri excepționale, când înotătoarea dorsală este foarte lungă. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt întotdeauna bine dezvoltate. Înotătoarea caudală bifurcată sau emarginată. Gura este terminală, inferioară sau subinferioară, în general mică, protractilă. Fălcile cu un înveliș moale sau cornificat sau falca inferioară cu o margine osoasă ascuțită; fără o proeminență simfizială care poate
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
are botul alungit și ascuțit. Gura mare așezată oblic este prevăzută cu numeroși dinți puternici. Au două înotătoare dorsale apropiate, dintre care prima este alungită. În urma celei de-a doua înotătoare dorsale se află 7-9 înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarele ventrale și pectorală sunt scurte. Înotătoarele ventrale au o poziție pectorală. Înotătoarea caudală este bifurcată. În urma înotătoarei anale se află 6-8 pinule. Peduncul caudal este subțire, cu o carenă laterală bine dezvoltată situată între 2 carene mai mici pe fiecare parte
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
mare așezată oblic este prevăzută cu numeroși dinți puternici. Au două înotătoare dorsale apropiate, dintre care prima este alungită. În urma celei de-a doua înotătoare dorsale se află 7-9 înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarele ventrale și pectorală sunt scurte. Înotătoarele ventrale au o poziție pectorală. Înotătoarea caudală este bifurcată. În urma înotătoarei anale se află 6-8 pinule. Peduncul caudal este subțire, cu o carenă laterală bine dezvoltată situată între 2 carene mai mici pe fiecare parte. Coloritul corpului este albastru-închis pe spate
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
de exopodite, care prezintă în interior o rețea de canale ramificate - pseudotrahei. Au glandă maxilară. Antena I este scurtă. Antenulele sunt mai mici decât antenele, care pot prezenta uneori un mic epipodit. La speciile terestre, antenulele sunt atrofiate. La femele ventral, pe torace se formează o cameră incubatoare protejată de oostegite (= expansiuni lamelare ale coxopoditelor toracopodelor, care formează un receptacul pentru ouă). La masculi, oostegitele perechii a șaptea prezintă caractere sexuale. Au ochi compuși sesili, imobili sau plasați pe protuberanțe ale
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
doi sau trei spini, uneori, alungiți și filamentoși. Înotătoarea anală are 3 spini și 7-16 raze moi. Ultima rază moale a înotătoarelor dorsală și anală este bifurcată chiar de la bază. Înotătoarea pectorală este, de obicei, lungă și ascuțită. Înotătoarele pelviene (ventrale) cu poziție pectorală sunt inserate sub sau imediat în spatele bazei înotătoarelor pectorale și cuprind un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală este mai mult sau mai puțin bifurcată. Există o singură linie laterală completă, bine
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
acoperit cu solzi mărunți cicloizi. Mustățile lipsesc; gura este prevăzută cu dinți. Înotătoarele n-au spini. Au singura înotătoare dorsală mai mult sau mai puțin alungită, deplasată în jumătatea posterioară a corpului și așezată la același nivel cu anala, înotătoarele ventrale au o poziție abdominală, mai mult sau mai puțin apropiate de cele pectorale. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, nu este bifurcată. Linia laterală lipsește, dar mugurii senzitivi sunt bine dezvoltați pe cap. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
Partea posterioară a fosei are aspect ciuruit și poartă denumirea de substanța perforată posterioară, zonă perforată de ramuri din arterele cerebrale posterioare. Pe fața medială a pedunculilor cerebrali se vede un șanț medial, locul originii aparente a nervilor oculomotori. Față ventrală a pedunculului cerebral este încrucișată în vecinătatea punții de către arterele cerebrală posterioară și cerebeloasă superioară, iar la intrarea in emisfera cerebeloasă de către tractul optic, care se îndreaptă spre corpul geniculat lateral. Pe fața laterală este încrucișat de nervul trohlear. Fața
Trunchi cerebral () [Corola-website/Science/312857_a_314186]
-
prin consolidarea tunel prin rearanjarea particule pe pereții acestuia. Corpul lor format din secțiuni capată o formă undulată. Chilopodele sunt constituite din 3 regiuni: cap, trunchi și telson sau pigidiu. Capul unui dilopod este, de obicei, rotunjită dorsal și turtit ventral. Tot, ventral se găsesc și piesele aparatului bucal. Regiunea anterioară a gurii este acoperită cu o cută chitinizată, numită buză superioară sau labrum. Apoi, urmează maxilele alcătuite din regiunea bazală pe care se găsește un palp maxilar articulat și palete
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
tunel prin rearanjarea particule pe pereții acestuia. Corpul lor format din secțiuni capată o formă undulată. Chilopodele sunt constituite din 3 regiuni: cap, trunchi și telson sau pigidiu. Capul unui dilopod este, de obicei, rotunjită dorsal și turtit ventral. Tot, ventral se găsesc și piesele aparatului bucal. Regiunea anterioară a gurii este acoperită cu o cută chitinizată, numită buză superioară sau labrum. Apoi, urmează maxilele alcătuite din regiunea bazală pe care se găsește un palp maxilar articulat și palete nesegmentate masticatoare
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
Pe partea superioară a capului sunt o pereche de antene simple și o pereche de ochi Corpul poate avea diferite forme în funcție de specie. Unele au corpul turtit dorso-ventral, alte cilindric. Dorsal, fiecare segmente este acoperit cu o plăcă chitinizată, iar ventral, sunt două sau trei plăci. La unele diplopode plăcile dorsale și ventrale pot fi contopite având aspectul unui inel cilindric. Cuticula mai este împregnată cu săruri de calciu, excretate de epiteliul subcuticular. Spre deosebire de alte miriapode, fiecare segment al dilopodelor are
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
o pereche de ochi Corpul poate avea diferite forme în funcție de specie. Unele au corpul turtit dorso-ventral, alte cilindric. Dorsal, fiecare segmente este acoperit cu o plăcă chitinizată, iar ventral, sunt două sau trei plăci. La unele diplopode plăcile dorsale și ventrale pot fi contopite având aspectul unui inel cilindric. Cuticula mai este împregnată cu săruri de calciu, excretate de epiteliul subcuticular. Spre deosebire de alte miriapode, fiecare segment al dilopodelor are două perechi de picioare. Acest lucru se datorează faptului că fiecare segment
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
toracică, celelate alcătuind abdomenul. La unele diplopode câteva segmente posterioare, la fel, sunt lipsite de membre - formând zona de creștere. Corpul se termină cu un telson (pigidiu). Sistemul nervos este reprezentat de un creier situat în cap și lanțul nervos ventral. Spre deosebire de alte miriapode, lanțul nervos la diplopode este format din doi ganglioni în fiecare segment. Creierul inervează antenele și ochii, primul ganglion subfaringian - piesele bucale, iar ganglionii trunchiului - picioarele. Uneori, chiar dacă capul este disecat de corp, picioarele încă se mișcă
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
glandelor salivare duble. Ca organe de excreție sunt două perechi de tuburile lui Malpighi - tuburi ce plutesc în cavitatea corpului și se deschid la limita dintre intestinul mediu și posterior. Diplopodele sunt animale unisexuate, cu sexurile dispărțite. Ovarele sunt situate ventral, sub intestin și continuă cu un oviduct care se ramifică, uneori vaginul prezintă și receptaculi seminali. Testiculele au o structură complexă, fiind alcătuiți din 6 - 15 perechi de glande. Orificiul genital se află pe al doilea segment toracic. Masculii se
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
opistosomă (abdomen) separate de un pedicel. Culoarea corpului variază de la maro la negru. Lungimea telifonidelor este cuprinsă între 25 - 85 mm în lungime, media fiind de 30 mm. Prosoma, alungita, este nesegmentata, dorsal acoperită cu o carapace puternic chitinizata, iar ventral - patru sternițe. Pe partea dorsal - anterioară a carapacei sunt dispuși o pereche de ochi mediani, așezați pe o proeminenta. Lateral, la nivelul primei perechi de picioare, sunt grupați câte trei ochi, însă numărul variază în funcție de specie. Ventral prosoma este acoperită
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
puternic chitinizata, iar ventral - patru sternițe. Pe partea dorsal - anterioară a carapacei sunt dispuși o pereche de ochi mediani, așezați pe o proeminenta. Lateral, la nivelul primei perechi de picioare, sunt grupați câte trei ochi, însă numărul variază în funcție de specie. Ventral prosoma este acoperită de sternițe sclerotizate și de coxele membrelor. Cele mai evidente structuri sunt coxele pedipalpilor, restul fiind acoperit de 4 sternițe înconjurate membrane moi, unde are loc articularea membrelor cu corpul. Sternițele și cele patru coxe ale picioarelor
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
revine primele 9 segmente. Dorsal, fiecare segment este acoprit cu plăchi chitinizate, numite tergite. Primul tergit este unit, iar celelalte 8 sunt împărțite median în două părți laterale. Separea mediana a tergitelor este diferită la diferite grupuri de telifonide. Partea ventrala a mezosomei este acoperită cu sternițe. Primul sternițe este foarte mic și redus. Împărțirea mediana a sternițelor lipsește sau este în funcție de gen. Pe al doilea segmente se deschi orificiile genitale și stigmele respiratorii. Sternițe și tergitele se acordă printr-o
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
în comun cu segmentarea corpului. Unele telifonide au una sau două omatide pe degmentul anal. Funcția lor este necunoscută, însă se știe cu nu recepționează lumină. Sistemul nervos este reprezentat de un creier dorsal, masa ganglionara subesofagiană și lanțul nervos ventral. Protcerebronul, o regiune a creierului, inervează ochii, tritocerebronul chelicerele, iar masă ganglionara - pedipalpii și picioarele. Lanțul nervos este alcătuit din 8 ganglioni. Sistemul circulator de tip deschis, nu se deosebește de modelul arahnidelor pulmonate. Inima poate fi situată doar la
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
se scufund sub apă corpul capătă un luciu argintiu, deorece printre perișorii de pe corp și picioare se formează o peliculă de aer (vezi "Argyroneta aquatica"). Ca și ceilalți păianjeni, dolomezii respiră prin plămâni (saci pulmonari) ce se deschid pe partea ventrală a opistosomii, iar peliculă de aer, care înconjoară inclusiv opistosoma, oferă oxigenul necesar respirației. Aerul îi face mai flotabili și dacă păianjenul nu se ține de vreun obiect subacvatic, țâșnește la suprafață, fiind complet uscat. Deși numărul ochilor păianjenilor "Dolomedes
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici. Se hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
procesare a informației temporale în creierul uman. Ritmurile audio antrenează rapid raspunsurile motorii în stări de sincronizare stabil-constante, sub și peste pragurile conștiente de percepție. Regiunile activate includ zonele senzorimotoare primare și cingulare, zone bilaterale premotor operculare, bilaterale SII, cortexul ventral prefrontal și subcorticale, insula anterior, putamen și talamus. În cadrul cerebelului, regiunile vermale și emisferele anterioare ipsilaterale devin în mod semnificativ activate la mișcarea. Urmărind modulațiile temporale suplimentar activate predomină prefrontalul drept, cingularul anterior și regiunile intraparietale precum și emisferele cerebrale posterioare
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
și au canale galactofore care se deschid pe mameloanele lor. Mamelele posedă mameloane de dimensiuni diferite, care ajută puilor să se fixeze de mamă, când sunt mici. Un organ cu totul caracteristic pentru marsupiale este o pungă aflată pe fața ventrală a lor, în regiunea posterioară a abdomenului, numită "pungă marsupială" sau "marsupiu", în care se continuă dezvoltarea puilor după naștere. Prezența marsupiului la femele joacă un rol foarte mare și a determinat și denumirea ordinului de marsupiale, deși există și
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
a două oase în plus - "oase marsupiale", care sunt ca două baghete îndreptate înainte și articulate cu un capăt al lor pe marginea anterioară a oaselor pubiene (pe simfiza pubiană a oaselor coxale), iar apoi ele se îndreaptă către regiunea ventrală, fiind situate superficial în peretele abdominal. Dezvoltarea oaselor marsupiale nu este legată de marsupiu, deoarece ele se găsesc și atunci când aceasta nu există, mai ales la masculi. Ele nu joacă nici un rol în susținerea pungii marsupiale sau în susținerea peretelui
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
circulară, leagă toate cele zece cordoane nervoase între ele. Sistemul excretor este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două perechi de "vase colectoare longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața ventrală și o pereche spre fața dorsală. "Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal" care trece prin marginea posterioară a proglotului, paralel cu anastomoza nervoasă. La
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
ele. Sistemul excretor este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două perechi de "vase colectoare longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața ventrală și o pereche spre fața dorsală. "Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal" care trece prin marginea posterioară a proglotului, paralel cu anastomoza nervoasă. La extremitatea terminală a strobilului, vasele colectoare longitudinale se
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
turtit. Gură mare are un rând de dinți conici pe fiecare falcă. Ochii sunt mici. Pielea groasă și vâscoasă acoperă întregul corp și este folosită ca un strat protector, care protejează corpul de propriul curent electric produs. Înotătoarele dorsale și ventrale (pelviene) întotdeauna lipsesc. Le lipsește și înotătoarea caudală. Familia gimnotide ("Gymnotidae") din care face parte țiparul electric, în greacă are sensul de "spate gol" ("gymn" = gol + "notus" = spate), adică fără înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mici. Înotătoarea anală foarte alungită
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]