43,157 matches
-
parte nisipul măturându-l cu mâinile - un ecran de televizor ca un patinoar întins pe sub toată plaja. Bicicleta lui Socrate E-atâta liniște încât deodată-l auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora și lăcrimând în pupila ei verde și cadrilată din care se-apropie, lent ca istoria, Platon pigmeul. Platon se-arată în ușă și stă acolo-n lumină ca un orb bătut de-o rafală de grindină. Socrate se vede copil alergând prin lanul de rapiță ia
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
neobișnuit de rece fața de căldura de afară și reacția sa fu s-o țină strâns în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul de lemn al prispei. Iar uitase s-o dea înapoi vecinului și uite că acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a lui când va veni
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Vodafonele de pe Ferdinand. Și ea s-a lăsat destul de repede, bine hai, dar pe urmă mă lași dracu-n pace. Băiatul își scutură capul, ca să-și simtă părul abia spălat, iar ea își îndreaptă umerii, ca să i se ridice hanoracul verde de pe capul auriu al șarpelui ei proaspăt. Din doi pași, Maimuțu calcă printre tufele trotuarului și-și înfige imediat ochii în desenul auriu care strălucește sub marginea hanoracului. E un șarpe care își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
minut, care nu era decât în urmă cu o oră. Caldă. Și de la primele secvențe își dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
căi florale Să nu știi de-s mîini sau trecute imperii de crengi. încoronat, acolo nu știi de este un cap ori o capcană De prins felinele mari (în rănile lor te-ai pierde. Mireasma întunericului cu adieri de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba a fugit de mult din cenușă, S-a ascuns în pămînt
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu. Pe tanti mary așa o văd: fragilă, delicată, are o privire arzătoare și o piele translucidă, de sfântă. În momente diferite (în curtea casei sale de la cioroiași, pe pajiștea verde, sub nuc, la umbră, degustând dulceață de vișine și bând apă proaspătă scoasă din fântâna de alături; sau acasă la noi, la calafat, în sufrageria modestă; sau la craiova, venită în vizită, ca și mama, la tanti marioara...), ea rostește
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ce balanță aiurea, ce lume defectă... Îi zăresc limpede cum stau confuzi, trecători, mărunți, păcătoși, cum stau pe veci condamnați, închiși ca-ntr-o temniță transparentă și definitivă în biografiile lor dezamăgitoare, în vreme ce din creierul lor, precum stejarul sau baobabul verde din pământul puternic, se înalță o neasemuită energie care dublează universul știut, sublim îl dublează în celestitate. Viața lui vinetu dinamo - compendiu și crima lui finală Istoria lui începe în craiova, într-o casă de chirpici din fața luncii, compusă dintr-
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
de bine a ajuns. O sută de odăi, cu tot felul de coloane și îngerași, cu balcoane înzorzonate (în care n-aveai cum să ieși fiindcă nu erau legate prin uși sau ferestre de interiorul casei!...), cu termopane albastre și verzi, cu turnulețe fără număr, mare zidirea, ziceai că e casa albă. Atâta doar că era învelită în marmură și faianță neagră, ce-i drept cam semăna cu un wc, dar ăsta a fost gustul lui. Cum am povestit, nu prea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
din spate, dacă l-as pune deci în miscare, tare mi-e teamă că pe urmă n-o să-l mai pot opri (șterg și asta). Vezi, de aceea am nevoie de tine, ca să-ți vorbesc... despre camion, să-ți îndrug verzi și uscate improvizând fără rușine, iar tu să mă iei la rost, pentru că nu-ți trebuie mult ca să pricepi că pur si simplu bat câmpii și n-am încă nici un roman pe masa de lucru, așa că îți vorbesc despre un
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
deschidea strângându-se ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu cel de vaselină ce impregna cablul de sârmă împletită de care atârna această cușcă elegantă. Pe o plăcuță de aramă țintuită deasupra butoanelor din ebonită verde, un semn nemaivăzut: &, urmat de un cuvânt la fel de enigmatic: Sons. Erau anii când la radio se cânta "Toată ziua-n ascensor,/ Ori mă sui, ori mă cobor,/ Sunt un bun conducător,/ Sus, jos și iar sus." Sus, jos; sus, jos
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
franceze, intuia pe Lamartine și Musset, transplantînd în ambiția șsic! probabil ambianțaț clasei ceva din meleagurile depărtate unde el copilărise. Un caz rar printre noi, favorizat de o școală primară urmată complet în cetatea Luteției, vioi, clipind vertiginos pe ochii verzi spălăciți, sub turla unei frunți avîntate, nu ascundea, cred, un poet, ci o formație de intelectual în condiții excepționale" (Simion Stolnicu, Printre scriitori și artiști, Minerva, București, 1988, pp.30-31). Sentimentul de exil pe care-l va fi simțit la
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n șoaptă de gândul obsedant de-amiază, pe căi străine lepădat. Eu niciodată nu te aud, doar vii să mă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
scris pâlpâie pulberi din uitate înscrisuri aceeași substanță a regăsirii cu degete de sticlă atingi marginea calmă a unei seri de demult uiți te clatini de atât adevăr nerostit îți părăsești adăpostul cu încărunțitele speranțe construiești dealuri fosforescente talazuri luna verde acoperă cerul Goluri Celui ce trece frate îi spui și nu știi de ce somnul casei vine din adâncuri prăpăstioase în ferestre înserarea scrutează nori păguboși adevăruri lipsite de consistență te separă de lume ca într-o oglindă secată privești în
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
lui. Colegul lui de cameră. În sfârșit, Cico cel de fiecare zi și totuși unul nou, un om care asudă în fața lui, iar din șuvițele umede ies valuri invizibile de Mitchum Ice Fresh, ceea ce îi aduce automat în vizor tubul verde de pe etajera lor comună. Îi sunt ochii grei și-i cad pe ceafa transpirată a lui Cico. Și brusc i se taie cheful de lucrare. Șirul lung de bărbați agresori, femeile îngenuncheate, revolta lui, toate vânturile care îi suflaseră sub
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
genului horror) nu era un îngeraș, dar parcă sîntem înclinați să acceptăm această caracterizare. Pentru că Polanski este - precum filmele sale - etern zbuciumat, permanent în căutarea unui loc unde să se așeze. Printre cei mai „eclectici” autori de film, dar încă verde și energic, Polanski pare la început de mileniu trei întruparea lui Ahasverus, jidovul rătăcitor ce nu-și poate găsi liniștea. Poate că tocmai acest lucru l-a determinat să se întoarcă spre începuturile vieții sale, la copilăria în ghetto-ul din
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
un bătrânel care, dacă n-ar fi existat ar fi trebuit inventat, pentru a ne învăța să fim omenoși. Tot o poveste românească se spune și în scurt-metrajul “Green Oaks”: într-un colț pierdut din Romania, la orfelinatul din “Stejarii verzi”, sosește o familie de elvețieni pentru a înfia o fetiță... doar că aceasta are un frate mai mare. Povestea ar fi putut fi emoționantă și atașantă, dar pentru aceasta ar fi trebuit finețe și sensibilitate, grijă pentru nuanțe, interes pentru
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
pe naiba! Ia s-o vedem noi pe doamna Mona Nicolici mințind electoratul cu zâmbetul ei sidefiu și batjocurindu-l cu promisiuni realizabile doar de puteri extraterestre! I s-ar înțepeni mintea și limba, pe când la noi, politicienii, astea sunt frunză verde... -Adică, și tu, Haralampy? -Da, și ? Care-i problema?
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
plăcere mai mare decît să primească picioare în fund! Din păcate, ei nu pot fi absolviți de responsabilitatea de-a fi pus umărul — din inconștiență și din meschinărie politică — la instaurarea unui regim de mână forte în România. Visând cai verzi pe pereți, pavează drumul spre puterea absolută a șlehtei profitorilor iliescani. Farsa în care ne bălăcim de vreo cincisprezece ani a compromis — nu știu dacă iremediabil, dar cu siguranță pe multe decenii — ideea de democrație. Ca instrument de promovare a
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
de tatăl său, savant și el -, dar nu știe exact ce, iar Bruce nu știe deloc. La un moment dat, însă, află(m): Bruce începe să crească... Cînd spun “creștere”, gîndiți-vă la pe puțin patru metri! În plus, Uriașul e verde - dar nu se știe de ce: probabil pentru că așa era în banda desenată. Căci Hulk-Uriașul (unul din cele mai ciudate filme făcute vreodată) are la bază o bandă desenată. Cum a ajuns Ang Lee (Tigru și dragon) s-o ecranizeze este
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
pentru mine apele nu sînt/ despărțite de uscate și-și nici-nici/ partea mea stîngă stă în arșiță/ iar partea mea dreaptă tremură în viscol/ brațele mele înoată în mare/ iar picioarele mele aleargă pe uscat/ ca un munte cu iarbă verde la poale/ și zăpadă înaltă pe piscuri/ jumătatea de jos a corpului meu trăiește/ în plină zi/ iar jumătatea de sus în plină noapte/ locuiesc pe o scenă de aer/ îngeri lichizi ies din oglindă/ și se chinuiesc cu mine
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
țară unde nu te plictisești niciodată”, cu locuitori de imensă ingeniozitate, în stare să fabrice alcool, în țări unde e interzis, chiar și-n cabinele macaralelor. Sau, ca „vărul Matei” din proza lui Bogdan Suceavă, să facă pălincă din smochine verzi puse la macerat prin complicitatea internațională a membrilor unei tabere ONU de menținere a păcii - cu radicale consecințe pentru toată lumea: o intoxicație în masă cu alcool metilic și detașarea cu maximă rapiditate înapoi în țară. Istoria de la Al Waqbah e
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
istorici” înseamnă a fi deraiat în ticăloșia cea mai înspăimântătoare. Nu știu dacă Ino Ardelean a fost bătut la comanda unor lideri (locali sau centrali) ai P.S.D.-ului. Dar știu că lătrături precum cele de mai sus au constituit unda verde așteptată de multă vreme de baronii din teritoriul banatic. Și nici nu putea fi altfel: cu mintea lor mai puțin subtilă, au înțeles ceea ce voiau de mult să înțeleagă: și anume, c-a sosit vremea să facă liniște într-un
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
a cumpărat un toc cu peniță de aur, o sticlă cu cerneală și cîteva foi albe de scris. Cînd a isprăvit cumpărăturile, cheltuise un maldăr de bancnote aproape fără valoare, bune doar să aprinzi cu ele un foc de lemne verzi. Ostenit, s-a oprit la un birt de lîngă capitoliul încununat de cupolă, și s-a așezat la o masă sub un copac. A băut o cană dintr-o fiertură pe care birtașul o numea cafea procurată în pofida blocadei deși
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ochi depărtați a invitat grupul din Catalooch să joace mingea cu ei, strecurînd și unele aluzii sumbre că se întîmplă ca oamenii să-și piardă și viața la joc. Inman și ceilalți au acceptat provocarea. Au tăiat și ei puieți verzi și și-au cioplit rachete, în interiorul cărora au întins și împletit fîșii subțiri de piele și șireturi de ghete. Jucau aproape toată ziua, după care petreceau jumătate din noapte bînd și stînd la taclale în jurul focului, și înfulecînd mormane de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Haralampy a exclamat ardelenește: - Io, mă, că fain joacă domnuî Patapievici! Dincolo de acest folcloric inedit, ideea realizării emisiunii în localitatea de baștină a unuia dintre cei mai importanți instrumentiști populari din zonă, mi s-a părut excepțională. ieșirea la iarbă verde, la niște peisaje superbe de care România nu duce lipsă, ar trebui să preocupe și pe alți realizatori de emisiuni lipiți de studiourile bucureștene cu „super glue”. Cam toată vara, cam toate televiziunile și cam toți realizatorii, ne-au dopat
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]