3,404 matches
-
larg deschiși, încercând să priceapă sensul cuvintelor. Iar odată cu trecerea timpului, cuvintele tatălui prindeau un sens din ce în ce mai deslușit și mai greu de suportat. Tot mai anevoie reușea să-și potolească neastâmpărul trupului, înăbușindu-și cu greu zbenguiala juvenilă. Înconjurată de verdeață,femeia dormita în liniștea cartierului rezidențial. Florile curtate de gâzele păreau să fie în concert. Soarele devenise pur și simplu de nesuportat. Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Beach și pe care o cumpărară în grabă. Locul, semăna cu o prapastie sălbatică, acoperită cu vegetație luxuriantă și cu ieșire ușor accesibilă la drumul principal care ducea spre mijocul orașului. În partea opusă, panorama era superbă, dedesubt marea de verdeață se unea cu un golf mititel acoperit cu nisip fin de culoarea aurului, mângâiat lin de de apele albastre ale oceanului Pacific care te invitau parcă la un voiaj sau la aventură pe intinsul lor. Casa era semisuspendată peste malul
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pe ea tunuri care să păzească coasta de est de vre-o invazie străină. Clădirea însă, era destul de nouă și foarte solidă. O reparară și o amenajară dându-i o formă de corabie. În loc de valuri, pluteau pe un hău de verdeață. Aveau chiar și un catarg înfipt în mijlocul curții, pe care fluturau două steaguri, cel englezesc și cel românesc. În fiecare dimineață, cam pe la aceeași oră, cei doi ieșeau pe punte, unde foarte serioși, executau parcă, procesiunea inspecției echipajului și al
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Acu-i la treabă, La noi în țară-i multă sărăcie... Știu ei - că de-or veni, la ce să vie?!” Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară Cântată de poeți odinioară, Cu ochi de cer și plină de verdeață? Am fost și-am căutat-o și la piață. Acolo nu era, de bună seamă, Că prea o înjurau români de mamă; Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, Erau culese parcă... de pe Lună! Chiar, voi n-ați văzut pe jos o țară
SINGURA MEA AVERE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/N_ati_vazut_cumva_o_tara_.html [Corola-blog/BlogPost/355337_a_356666]
-
Arizona care este un imens deșert, aici climă este total diferită. Este de fapt, un amestec de mai multe clime, de la cea a deserturilor, la cea a vegetației abundente, așa cum se vede pe fundul văgăunii. Acolo este un cuib de verdeață, udat de răul Colorado, numit “Grădinile indiene”, oază naturală populată de indieni. Excursioniștii mai curajoși fac drumul până acolo pe jos, alții călare pe catari, pe cărarea numită “Îngerul strălucitor”. Dar muntele este destul de înșelător și anual, hăul acesta cere
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Marele_canion_din_arizona_acolo_unde_natura_a_plasmuit_sublimul.html [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
Când merg desculță Cu bandana pe cap Suntem roșii Fragede Cu buze uscate Suntem 2. În stâncă țes și despletesc codița Merg pe munte pe mal de fluviu merg Dumnezeule cât te iubesc Spăl părul pe cascadă ud sânii Rup verdeața florile pe față Mă așez cu flori în mână 3. Te iubesc în toiul zilei Mă-nțeapă sârma pe față și mâini În ochi mă-nțeapă Printre noi mă-nțeapă Și pică pică pică Privesc rana pe tine să te
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Poezie_albaneza_flora_brovina_baki_ymeri_1394529575.html [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
pârjolul arde iubirea Te iubesc în amurg Cu săruturi îți-ncălzesc extremitățile Oare ce fac eu întreaga zi În afară de a te iubi. 5. Te port în mine Cei ce iubesc Cunosc ochii rușinați Nu și pasul Când merge desculț Pe verdeața ta Pe gene lumănări de lumină KOSOVA Cât te iubesc Oriunde merg Te port cu mine Precum lacrima ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ CÂND SE NAȘTE PRUNCUL Arbăreșii din Italia, pe pruncii abia născuți, îi întorc cu fața spre răsăritul soarelui, spre Albania. În Kosova
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Poezie_albaneza_flora_brovina_baki_ymeri_1394529575.html [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
cumpăra o bicicletă mai repede. Osie: Și pasărea tinereții care e? Axă: Mulți au căutat-o. Spiță: Barza. Axă: Barza e pasărea copilăriei. Ea vestește primăvara și atunci copacii lăcrimează muguri, iar pământul își acoperă fața cu o pânză de verdeață așteptând floarea să-și scoată colțul. Osie: Barza e viață! Axă: Corbul e moarte! Spiță: Corbul e pasărea morții? Axă: Am putea spune. Spiță: Și pasărea tinereții? Axă: Se crede că e un vultur cu două capete, unul ce privește
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1451655188.html [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
fost ?! Eram poate-un „neica nimeni” incapabil de a ști Că iubirea pentru semeni este CHIAR supremul rost! ................................................... Când mă trezesc cu gândul dus de dimineață Și-o adiere caldă dinspre voi pătrunde, În sufletu-mi pustiu vin cercuri de verdeață Și-atunci tristețea mea în „facebook” se ascunde! ................................................. Când mai lipsesc de lângă tine-n câte-o seară Și nu pot comment să-ți trimit sau să te-ascult, Să știi c-atunci am jar încins la inimioară Și, fără de cuvinte
PRIETENE INTERNETIC... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1442298628.html [Corola-blog/BlogPost/365622_a_366951]
-
l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor le-a numit Dumnezeița mări. Era la sfârșitul lui septembrie. Și au văzut Ei că este bine. Ceasul al patrulea. Apoi i-a zis Dumnezeu Dumnezeiței: „Să dea pământul, cu voia Ta, verdeață: iarbă cu sămânță într-însa, după soiul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea fruct cu sămânță în ei, după soi, pe pământ!”. Și așa a fost. Pământul a dat, cu voia Dumnezeiței, din sine verdeață: iarbă, care
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Caragea_dan_formula_lui_dumn_dan_caragea_1370353849.html [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
voia Ta, verdeață: iarbă cu sămânță într-însa, după soiul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea fruct cu sămânță în ei, după soi, pe pământ!”. Și așa a fost. Pământul a dat, cu voia Dumnezeiței, din sine verdeață: iarbă, care face sămânță, după soiul și după asemănarea ei, și pomi roditori, cu sămânță, după soi, pe pământ. Și au văzut Ei că este bine. Ceasul al cincilea. Apoi a zis Dumnezeu Dumnezeiței: „Să mișune, cu voia Ta, apele
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Caragea_dan_formula_lui_dumn_dan_caragea_1370353849.html [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
luminii/ buzele descântate/ au împletit clipele/ pentru o clipă.../ în visul meu”. Deși peisajul este încântător și parte din el se regăsește în gânduri devenite povești în poezie, deși casele de piatră sunt pline de mister și aleile pline de verdeață, sufletul poetei este plin de dor ascuns adesea în tăceri. Ea pare a explica în stilul său unic această trăire ascunsă: „pe un drum cu plecări și sosiri/ doar primul/ e plin de iubiri/ al doilea/ își poartă cuvântul nespus
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_marian_malciu_1384093517.html [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
Stelele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa este și cu corpul nostru în lumea aceasta, ca și cu arborii, care iarna își ascund verdeața sub o aparentă stricăciune. De ce s-ar grăbi să rodească iarăși și să înfrunzească în toiul iernii? Așa trebuie să așteptăm și noi, concluzionează Minucius Felix, primăvara corpului.”[184] Judecata universală și viața veșnică. Simbolul Apostolic amintește realitatea judecății și
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_judec_stelian_gombos_1329222515.html [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
este puțin! îi încurajă Adela. Vâsliți mai cu putere. Doar sunteți sportivi! Când se văzu ceva verde la orizont, Iulian întrebă vesel: - Acolo, ce este ? - Aaaa, am ajuns! Este pădurea de pe insulă, spuse veselă femeia. Cu ochii la oaza de verdeață, parcă puterile le reveniseră. Solul nisipos ce mărginea întinderea de apă își făcu curând apariția. Și imediat, la câțiva metri, era pădurea deasă, cu vegetație abundentă, ca în junglă. Părea un loc enigmatic, în care imposibilul părea posibil, în care
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451679965.html [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
orașului, livezile roditoare, colinele înflorite, ale căror umbre se reflectau în verdele valurilor mării. Asculta adierea brizei, asculta foșnetul vântului mânând norii albi de pe cer. Îl cuprindea visarea și dorea să plece undeva departe, într-o țară liniștită, plină de verdeață, de pășuni întinse, de păsări și animale jucăușe prin pădure. Când ajunseră la vârsta bărbăției, cei doi frați trebuiră să-și aleagă o cale în viață. Cel mare, Orestes, își luă rămas bun de la părinți, și plecă spre Milet, unde
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1431410164.html [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
Iar sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-au prins în salbă. Raze noi de dimineață se așează pe verdeață Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește. Uimire În poiana înflorită, de fagi mândri, străjuită, Primăvara cântă-n strună, florilor de ,,ziua bună!,, Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale, Curcubee mii arată și-n privirea dumitale
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_desuete_gravate_in_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
trupului ca acela al mersului cu picioarele goale, acolo unde iubita îl aștepta pe voinic. Se pare că acest obicei mai dăinuie în unele părți ale satului românesc, pentru că, adesea, tinerii se întâlnesc în poieni ascunse, descălțându-se zburdălnicind pe verdeața presărată cu flori. Cele două cuvinte au suferit, în timpul istoric al civilizației românești, transformări: trago, spun cei doi renumiți etnologi, pe care i-am amintit în rândurile de mai sus, a devenit cu timpul drago, iar termenul pede avea să
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1472283804.html [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
și din cauza lucrătorilor de poliție! Cum se apropiau aceștia, cum fugeau grădinarii, gospodarii ori țăranii, cum doriți să le spuneți... - Sărut mâna, tușă Lina! Ajunseși de mult? - Ajunsei, maică, răspunse cu întârziere femeia. Nu te cunoscui după glas... - Îți iei verdețuri? Au adus urzici, lobodă, ceapă... Văzui de toate. Cam scumpă ceapa verde. Trei fire, doi lei! - De, maică! Muncesc oamenii, dar nu au bani... Asta-i viața, ce să facem... Te-am văzut ieri. Treceai pe la poartă și te-am
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 by http://confluente.ro/marian_malciu_1490184687.html [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
pe știuletele de porumb, mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bunica_floarea.html [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mă urmăreai din nou și eu știam Zăpada mă trăda ... a câta oară? Căci urmele s-ascund nu mai puteam Și nici s-alerg s-ajung în primăvară. Stejarul sfânt ce străjuie pădurea M-a ajutat verdeață să găsesc Mirosul sângelui te-apropia de mine Și-ntelegeam că-n moarte-am să sfârșesc. E încă ziuă si-a-nceput să ningă E ultima ninsoare ce-o privesc În ghearele-ți roșite de-al meu sânge Se zbate
CÂND IUBIREA UCIDE ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452356599.html [Corola-blog/BlogPost/376186_a_377515]
-
atras pe veșnicie. Căci n-ai știut cum inima din piept De sânge toată când se scurse Ucis-a și-altceva și nu te iert - Pe fiul tău ce nici nu se născuse. Acum de-i iarnă sau de e verdeață Pe stânca goală, când răsare luna Tu urli și mă chemi din nou la viață Și-așa mă vei chema întotdeauna. Referință Bibliografică: CÂND IUBIREA UCIDE ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1835, Anul VI, 09 ianuarie 2016
CÂND IUBIREA UCIDE ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452356599.html [Corola-blog/BlogPost/376186_a_377515]
-
după voi, ca-ntr-o horă încinsă Și vreau să vă chem la o dulce agapă... Rămân singură iară, cu stropii de apă. Cu ei, azi, obrazul mi-l spăl de roșeață, Îi sorb ca pe-o rouă sclipind în verdeață Un gând mă-nfioară, că blânda caldură, Topește ce-i vrajă, nervura ei pură. Topește în mine ce-i fibră și gând, Sărutu-i sigiliu pe chipu-mi plăpând Și lacrima-mi curge, ca miez de lumină, Iubirea-mi ce-o scriu
PE FLORI DE VERBINĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Pe_flori_de_verbina_elena_spiridon_1359510588_jodhc.html [Corola-blog/BlogPost/348893_a_350222]
-
mieilor, carnea pregătită cu orez, prăjită sau chiar crudă, alături de ceapă, pătrunjel, usturoi, mărar, este împărțită semenilor, neoprindu-se nimic. Fiecare mănâncă ce i s-a împărțit de către ceilalți. Organele se fierb cu mațele și intestinele, se toacă mărunt cu verdeață și drobul țigănesc se împarte copiilor pe stradă. După-amiază toți spoitorii se strâng în cartier, fiecare aducând de acasă masă, băutură și mâncare. Femeile împart cele aduse celorlalți și primesc urarea "Să fiți sănătoși!". Finii au obligația dată de respectul
HÂDERLEZUL LA CĂLĂRAŞI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1459796136.html [Corola-blog/BlogPost/368655_a_369984]
-
Scrieri > GHINIONUL Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Simonică mergea încet pe faleza din Orșova cu gândurile sale. Mai privea din când în când Dunărea acoperită pe margine cu preșul de verdeață. Pescarii așezați pe panta pietroasă, care așteptau să se agațe vreun pește de cârligele undițelor fumau liniștiți. Câteva bărci cu motor se vedeau în larg, agitând și transformând apa din jurul lor în aripi ce cădeau după ce treceau, lăsând dâre tremurânde
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ghinionul_mihaela_mosneanu_1392813530.html [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
dependente ale Regatului Unit unde se află două baze militare britanice. Troodos, zona muntoasă cu cel mai înalt vârf din Cipru (1953 m) și unde, dacă ai noroc, este singurul loc în care poți găsi zăpadă în timpul iernii mediteraneene sau verdeață autentică pe timpul verilor toride, se află la o distanță considerabilă față de Limassol, punctul nostru de pornire în periplul cipriot. Astfel am travesat o regiune deosebită pentru a ajunge în munți, pe un drum sinuos, cu zeci de kilometri de serpentine
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Cipru_1_tara_in_care_mitul_afroditei_este_inca_viu_.html [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]