3,381 matches
-
Să ducem povestea-n cel mai frumos vis. Dragostea renăscând din amintire, Să ne ningă cu petale de cais. Brațe de dor să ne lege pe viață, Cu iubire ce nu cunoaște moarte. Zori să ne cunune-n câmp cu verdeață, La rază ce duce-n eternitate. Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: Antologie de poezie românească-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
I. PRIMĂVARA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017. Primăvara parfumată Se comportă că o fată Schimbă straiele mereu Și nu știe ce e greu. În camașa de verdeață Într-o bună dimineață A îmbrăcat subit grădina Și-a negat ca ei e vina... Muguri a pus în copaci ... Citește mai mult Primăvara parfumatăSe comportă că o fatăSchimbă straiele mereuși nu știe ce e greu.În camașa de verdeațăîntr-o
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
capriciile lor. Vara cu călduri înăbușitoare, dar și cu ploi repezi, furtuni și trăsnete dezlănțuite peste întinderi, iarna cu zile fermecătoare când ninge liniștit cu fulgi mari, dar și zile de groază cînd viscolește. Primăvara e deosebită prin parfumul florilor, verdeața și trilul păsărelelor, iar toamna este fermecătoare cu decorul ruginiu de basm și mai ales prin bogăția sa. - Astea sunt în lumea voastră... Într-a noastră totul e numai plăcere, armonie și fascinație. Noi ne amuzăm și căutăm bucuria în
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
și plăcute momente dintr-o altă toamnă argintată de bruma părului nins prin scurgerea anilor vârstei mele, orașul unde îmi regăsesc mereu liniștea sufletească, fie că mă voi plimba pe aleele din Copou, sau pe ale altor oaze pline cu verdeață și liniște, fie că asist la o piesă de teatru, vizionez o expoziție de pictură sau fotografie, ori pur și simplu mă plimb braț la braț cu dorul, pe străzile orașului. 5 noiembrie 2014. Virgil Stan Referință Bibliografică: Cu toamna
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
un an de zile, petrecut în condiții de cazare îndoielnică, m-am pricopsit cu o “malarie cu plasmodium falciparum” pricinuită de “țânțarul anofel”. N-am uitat aceste denumiri, întrucât maladia era cât pe ce să mă mute “la loc cu verdeață de unde a fugit toată durerea și întristarea”, înainte de vreme. Noroc cu medicul Nicolae Oprean, Dumnezeu să-l odihnească. Un an de zile am dus boala pe picioare, iar temperatura medie de 39 de grade la care “lucra” organismul meu mi
UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA? de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384484_a_385813]
-
însă acolo era mai mult o stațiune decât o localitate rurală și aveau toate condițiile de igienă și de locuit, ca și la oraș. Doar că exista acel spațiu ce pentru ea i se părea deosebit de mare și plin cu verdeață, cu flori și pomi. Doar animalele și păsările lipseau din peisaj, restul pentru ea era destul de rustic, pentru a o încânta. În sfârșit, a sosit și ziua mult așteptată. Simțea cât de emoționată era odată cu apropierea de spital. Urma să
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
pot nărui și temple. Să comandăm în ceruri papiota fără noduri, Să azvîrlim în sobă manualul cu exemple. Mi-aduc aminte bine, era acum o viață, Sub coviltirul ceții, ne fluieram ca chiorii, Dar mai urca atuncea o mînă din verdeață, Ne mai redau zăganii copilele ardorii. Priviți deci cum se-nclină La Belle Époque-ul zilei Și cad toți ospătarii pe un pămînt apatic... Vă spun, trage curentul dinspre Cutia Milei, Și-o să ne-nțepenească vreun înger șturlubatic. Ce pot să
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
ce mi-a lăsat-o deschisă spre a nu mă rătăci printe cioburile ce le făceam la fiecare pas. Lasă valiza și se ridică. Aleargă spre ușa verde.) Asta este ușa! Ușa verde! Cum de nu m-am gândit? Primăvară! Verdeață! Salcâmi! (Bate la ușă. Ușa se deschide. Se arată în pragul ușii un bătrân.) X: Căutam o tânără femeie, mă scuzați! Bătrânul: Ce anotimp este acum? X: E primăvară. Bătrânul: În sfârșit e primăvară! De când aștept primăvara! De când aștept să
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ușii un bătrân.) X: Căutam o tânără femeie, mă scuzați! Bătrânul: Ce anotimp este acum? X: E primăvară. Bătrânul: În sfârșit e primăvară! De când aștept primăvara! De când aștept să bată cineva la ușa mea și să mă dezlege de bătrânețe. Verdeața a cucerit natura, iar eu o să alung masca neputinței. (Părăsește ușa. Aleargă prin spatele altor uși și se transformă într-un tânăr plin de viață.) X: Ce nebunie! (Se retrage speriat spre valiza lui.) Bătrânul: Câtă fericire! Câtă verdeață! Câtă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
bătrânețe. Verdeața a cucerit natura, iar eu o să alung masca neputinței. (Părăsește ușa. Aleargă prin spatele altor uși și se transformă într-un tânăr plin de viață.) X: Ce nebunie! (Se retrage speriat spre valiza lui.) Bătrânul: Câtă fericire! Câtă verdeață! Câtă lumină! Câtă tinerețe! (Câteva raze de soare aleargă după el.) Soarele! Vrea să-mi usuce chipul și să îmbătrânesc iarăși. Să mă ascund. (Intră pe ușa verde și o închide în urma lui.) X: Iarăși am greșit. O să încerc ușa
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
adevărate. Femeia în negru: Te-a așteptat șapte ani până ce s-a ofilit și a căzut într-o seară. X: Unde este ea? Mi-e dor s-o întâlnesc. Era așa frumoasă dragostea! Era căldură și libertate, era cer și verdeață, rază de soare și mac îmbujorat. Femeia în negru: Te-a așteptat mult. A așteptat să te întorci la ea. Tresărea la fiecare adiere de vânt crezând că ești tu, pe urmă s-a îmbolnăvit de dor. X: Unde este
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
cruci, căzând, ridicându-se, înghițind câte o gură din conținutul sticlei de care avea mare grijă când cădea.) X: Apune soarele. Când eram copil și doream o clipă de liniște fugeam la cimitir. Era atâta liniște în acel loc, încât verdeața părea să prindă grai pentru a sfărâma cercul muțeniei. Atunci o pasăre se auzea printre crengile dese ca un ecou al unei vieți apuse. Acum e haos peste tot, e atâta zgomot artificial, de parcă natura s-a ascuns în spatele unei
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
de unde vin mâhnitul, / Jugul este pus / Sfânta libertate este / Nume gol pe-a lor pământ.“ Folclorul în poeziile și cântecele populare vorbește despre Dunăre ca despre fluviul ce își continuă liniștit calea, chiar dacă lacrima norilor vestesc toamna sau raza soarelui verdeața verii „Triști și negrii rămân norii / Toamna când pleacă cocorii / Tu curgi liniștită-n vale / Și n-ai nicio supărare.“ („Hai, Dunărea mea“) Dunărea este apa vie ce a purtat cu ea doina omului simplu, cântecul îndrăgostitului, durerea sufletelor ce
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de vis, Unde cerul se-apleca, Pentru-a se lăsa atins. Dor îmi e și sete seacă, Să beau apă din fântâni Și să aflu din nou gustul, Sătucului cu bătrâni. Dor îmi e de liliacul, Ce-
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
din gardă... Eee, nu putea să lase o asemenea informație să scape către trupe. Le scădea moralul, le mai dădea idei generalilor... Era acum în culmea gloriei, avea cel mai mare imperiu din istorie, în urma sa rămăsese o mare de verdeață fără nici o urmă de viețuite umană, prin urmare, o pace desăvârșită și o prosperitate de invidiat, fiindcă puținii oameni scăpați de urgia trupelor sale aveau pământ cât vedeau cu ochii. Adică le îndeplinise dorința lor cea mai fierbinte care-i
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
în această zonă pe la 1700. O alta este Kentucky Derby, o cunoscută cursă de cai care se desfășoară în prima sâmbătă din Mai. Louisville poate fi socotit de asemenea un oraș al parcurilor, beneficiind de foarte multe spații acoperite cu verdeață. Multe dintre acestea au fost proiectate de Frederick Law Olmsted, cel care a proiectat și bine cunoscutul Central Park din New York, despre care am amintit în cartea „Jurnal american” ed. în 2001. Un parc frumos este Parcul Central din Louisville
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
într-o dimineață în care aveam planificată multă odihnă. Era zi de duminică și intenționam să ies doar spre seară la plimbare și să beau o bere bună la "Minerva", în grădina de vară ori la "Hanul Doctorului", unde era verdeață multă și anumită categorie de vizitatori și consumatori... Leneveam încă în momentul în care, dinspre ușă se auzi o bătaie timidă, semn că cineva ar fi dorit să-mi vorbească, dar era sfios ori nehotărât. Am deschis ușa încet, contrariat
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
zilei, după ședința filialei ce avea loc a doua zi. Teiul lui Eminescu mi-a rămas întipărit în memorie și în visul nopții ce a urmat, l-am revăzut din nou sub o altă apariție. Avea ramurile puternice pline de verdeață, în al cărui frunziș se auzea trilul păsărilor, ca o melodia cântată de o tânără îmbrăcată într-o rochie lungă, vaporoasă, din mătase albă, ciupind cu delicatețe corzile unei harpe, ca o chemare spre iubire, spre acel sentiment înălțător ce
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
copac bun tocmai pentru o masă copioasă. Cel domestic așteaptă ca tu să-i umpli troaca și o faci sperând o șunculiță mare și gustoasă. Ție cine-ți pune în farfurie? Cine gătește bucatele pentru tine? Cine cumpără legumele și verdeața unei ciorbe și în special cu ce? Aaa! Le culegi din grădina ta proprie? Dar cine le-a plantat, le-a udat, le-a îngrijit ferindu-le de frig sau arșiță? Nu cumva tot tu, frații tăi, nevasta sau copiii
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi să-ți coasă pe sub aripi verdeață prin Raiul de umbre să-ți adie doar gerul. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TE SLOBOD UITARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
Iisus Hristos vine din dreapta și coboară poteca, așezat pe asin alb. În stânga ține un volum închis iar cu dreapta face un gest de subliniere a cuvintelor pe care le spune Apostolului Petru, în picioare, în stânga Lui. Drumul este semănat cu verdeață. Copiii se dezbracă și aștern mantiile în fața lui Iisus Hristos. Apostolii IL urmează". La Mustra, scena din biserica Peribleptos (prima jumătate a secolului XIV) prezintă note noi : Nu se vede orașul; lângă asinul lui Iisus Hristos este pictat și asinul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
de umane, ciuruiți de păsări care caută în trupul lor umbra, răcoarea și seva de care au nevoie ca să poată supraviețui. Pământ dur și sterp, unde rege incontestabil este scorpionul. Dealuri dantelate, fumurii în praful din zare. Munți goi de verdeață, impresionanți în măreția lor apăsătoare și întunecată, pe care stânci verticale stau sculptate de vânt ca armatele în poziție de atac. Și în depărtări, mici tornade se ridică din nimic, se învârtesc si se destramă într-un dans unduit, stafii
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
genuni! E frig și e noapte, Afară! Se-aud vânturi Ce plâng șuierând; Dă, Doamne, Să vină lumina! Țărâna cea rece Să-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață! Din lacrimi amare Să crească cântări, Miresme de fori și verdeață! Citește mai mult Se-așterne tăcerea,Pe drumuri și-n cer;M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimiDe foc, peste gând,Și-aștept să apară lumina.Cu fiece clipăM-afund în genuni! E frig și e noapte,Afară!Se-aud
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fiece clipăM-afund în genuni! E frig și e noapte,Afară!Se-aud vânturiCe plâng șuierând;Dă, Doamne,Să vină lumina!Țărâna cea receSă-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață!Din lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]