1,741 matches
-
în incinta Primăriei Capitalei. Ce să zic, salut apariția acestui nou model de pisoar, indiferent de explicația care stă în spatele apariției lui. C-o fi vreo licitație câștigată de firma de capace de... orice a unei cuscre de-a unei verișoare de-a unei mătuși de-a cuiva, c-or fi rămas bani de la lebedele cumpărate pentru parcuri, c-o fi, c-o păți, chiar n-are importanță. Important e că s-a făcut ceva, că se vede o schimbare.
Pisoarul cu capac de la Primăria Capitalei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18770_a_20095]
-
Nici nu mai mai văzut! Îți repet Sara dragă, că nu-s eu cea din poză și dacă vrei îți povestesc cine e persoana și povestea ei! - Spune-mi, că mor de curiozitate! Seamănați ca două picături de apă! - Era verișoara primară a bunicii Maria, mama, mamei noastre, era preoteasa Maria, dacă ai auzit pe bunici pomenind-o uneori! Ea a fost soția moartă de tânără, a preotului cel bătrân, care a construit biserica nouă din Vale! Eu îmi amintesc ceva
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
însă nu sunteți! Ea dacă mai trăia era bătrână acum, sărăcuț! Urâtă soartă a avut, deși era femeie bună ca pâinea caldă și frumoasă ca o icoană! Vorbește lumea și părintele ăl bătrân bărbatul ei, că atunci când vede nepoata Maiei, verișoara răposatei sale neveste, parcă vede icoana femeii sale! Până și semnele care le avea preoteasa le ai și tu! Zice lumea că parcă ea a înviat a doua oară, când te văd trecând pe drum! În timpul acesta începe iar să
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
avea să se aleagă soarta Marietei. Nu se vedea hotărând ea direcția vieții aceasteia, deloc! Oricum, nu era voluntariat ce avea să facă în ziua aceea, doar îi fusese solicitată prezența, implicit, opinia, eventual, acordul. Și toate impuse de recomandarea verișoarei! Totuși, pentru ce avea să se întâmple, știa că urma să dea seamă Mirei-Mici, la întoarcerea ei, indiferent de rezolvare. În fine, va acționa chibzuit, asumându-și opțiunea pentru decizia finală, gândindu-se exclusiv la binele Marietei. Cu aceste gânduri
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
rămase lipită de ușa deschisă, bătând un tact al furiei din piciorul drept. Nici o mulțumire, nimic despre banii promiși! La gândul ăsta, Mira zâmbi larg... Nu i-ar fi trecut prin cap să perceapă onorariu pentru ce făcuse, Doamne ferește, dar verișoara vorbise de o asemenea eventualitate... Să fim serioși, pentru ce s-o fi plătit?! Nici Marieta, nici Mira nu-i replicară nimic. Se despărțiră în tăcere. Ușa, trântită atât de puternic de Mira-Mică în urmă-i, stârni curiozitatea unui vecin
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
mi-am imaginat cele de mai sus, deci sigur-sigur, după un sejur de două săptămâni acolo, aș pleca acasă cu greutatea de la 16 ani. La voi cum e, doamnelor cititoare? Cât de sclifosite sunteți? Dar soțiile, iubitele, mamele, surorile și verișoarele voastre, domnilor, cum ar reacționa la cele de mai sus? Foto Shutterstock Pe aceeași temă, mai citiți și Cum ne păstrăm silueta în vremuri de sărăcie.
Cea mai tare metodă de slăbit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19083_a_20408]
-
Simona Tache Aș vrea să se desființeze întrebarea “Ce faci?”. Și să se desființeze și sora ei mai mică “Ce mai faci?”, precum și verișoarele după mamă, “Ce mai faci tu?” și “Ce mai faceți voi?”. Nu știu cum e la voi, dar pe mine mă disperă pur și simplu aceste întrebări și niciodată nu știu să răspund la ele. Există câteva variante de răspuns, care mai
“Ce faci?”. “Uite, tocmai am făcut caca”. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19181_a_20506]
-
șerpuiește promenada, drumul spre biserică. Casele se află la o distanță se siguranță în care a încăput chiar drumul rural asfaltat de ambele părți ale canalului. Nu se făcea pe atunci prin 1500 „economie” la „autostrăzi” ca în zilele noastre. Verișoara mea Roza, una din puținele sătence de origine germană rămasă în localitate, avea casa fortificată (cu tradiționalele porți înalte la stradă să nu poți vedea capra vecinului) cam la capătul din spre vale a satului. De la ea începea cartierul Vlah
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
școli ca ăi tatăl și exercită cu îndemânare arta sa. Acum are și nepoți. La un moment dat a scos din bogata bibliotecă care umplea un perete două cărticele întrebând: „Dumneavoastră le-ați scris?” Erau într-adevăr „operele” mele trimise verișoarei. La răspunsul afirmativ a precizat: „Doamna Roza nu citește românește așa că a trebuit să i le povestesc. Mi-au plăcut în mod deosebit.” Într-o doară am scăpat: „Cum vă înțelegeți cu regele Cioabă? Parcă aveți cu totul alt stil
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
tu te-ai dus, moartea a venit și te-a răpus, ne-a luat ce-a fost mai scump, Ce am avut pe acest pământ. Lacrimile noastre vor scălda mereu mormântul tău. Mama, tata, fratele Călin, tușa Sabina, unchiul Neluțu, verișoara Alexandra și bunica Laura. Timpul trece, tristețea rămâne și dorul este tot mai mare, la împlinirea unui an de la fulgerătoarea și dureroasa despărțire de dragul nostru fiu, tată și frate, TIBERIU VÂRLAN. Slujba de pomenire și sfințirea mormântului au loc în
Agenda2005-26-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283869_a_285198]
-
și o "ironie fantastică" (p. 68). Are momente când pierde simțul lucrurilor, iar viața îi pare "un joc, un rit al fanteziei" (p. 68). Refugiul în imaginație e un reflex permanent. Ceea ce nu-l împiedică să trăiască absurdul existenței. O verișoară îl întreabă mult prea în directă legătură cu Kafka, bineînțeles nenumit: "Trăiești tu viața noastră? mă întreabă într-o zi nu fără ironie -, or ai intuiția uneia subreale, ca o insectă!" Răspunsul trebuie conectat la alienarea kafkiană: " - Sunt subreal, am
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
pus în față peste rochia din velur, a înaintat spre oaspetele nepoftit. -Bună ziua! -Bună ziua! Ce vânt vă aduce? -Doamnă, am fost plecată mult timp în străinătate, ieri m-am întors, știam că aici pe strada Dorului locuia o verișoară a mea, Manuela, nu știu exact unde, nu-mi mai amintesc adresa, plus că în ultimii 10 ani nu am mai ținut legătura cu țara. Îmi puteți spune care este casa în care stă? Gazda a privit cu atenție musafira
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
răspund, dar mai întâi spuneți-mi cine este în această fotografie ? -Profesoara i-a întins poza urmărind cu atenție mimica feței femeii din fața sa. -Este Manuela și Vasile, cei dispăruți în accident, acum îmi spuneți cine sunteți? -Da, nu sunt verișoară cu Manuela, am găsit această bijuterie și voiam să o înapoiez proprietarei, așa am aflat trista lor poveste. -Vă las, nu înainte de a vă mulțumi pentru toate informațiile! -Plecați? Păcatele mele, nu v-am servit cu nimic, stați să vă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
să-i dea și ei! Dacă nu vine, se supără toți pe ea! Luni, Mira avusese un program greu, prelungit și cu o ședință neanunțată, așa că nu mai trecuse pe-acasă. Se dusese direct la Marieta. Doar așa îi zisese verișoară-sa! Artemie murise de doi ani. Marieta era deja la pensie. O găsi doar pe ea. Cum era totdeauna staționară în exteriorizare, nu sesiză la ea altceva decât surpriza de a se fi revăzut. Se pensionase și se vedea, chipul
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
de impactul cu răceala ploii, se precipită spre stația de tramvai, având norocul să și sosească imediat unul. Ajunsă acasă, intrase în pâinea de gospodină, preparase cina, nepomenind nimic de jenanta întâmplare, nici atunci, nici mai târziu. Despre cele petrecute, verișoară-sa nu făcuse vorbire, nici la telefon, nici când se întâlniseră ocazional. Ce se întâmplase? Se răzgândise? Nu primise acordul mamei? Dar avea atâta orgoliu, că nu putea să recunoască vreo eroare de comunicare, de comportament... I se păruse normal
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
gem. De afară se auzea vocea caldă a preotului care intonă cu hâr strofele slujbei religioase ortodoxe; nu mergea la biserică decât foarte rar, ar fi vrut, dar mereu era ceva ce o ținea departe, isi amintea copilăria ei când verișoarele din partea mamei o duceau la adunare, la adventiști, și totul era frumos și civilizat, se cântă la diferite instrumente, toți stăteau pe scaune, iar în fața tuturor era predicatorul, un om că toți oamenii, pe când amintirile din biserică otodoxă, cele din
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
frumos român, credea ea, prin sertare sau /și prin foldere. Își amintea din nou de copilărie când, într-o iarnă cu zapezi aproape cât casa dorise să iasă din curte pentru a merge ,,a uncu Nusu'', de fapt la acele verișoare, Lida și Felicia, care locuiau dincolo de calea ferată...Personajul cu pricina era în pat, iar pe noptiera, lângă medicamente, trona o vaza mare, plină cu dalii, simbol al dejnadejdii și singurătății ei. Oscila mereu între propriile amintiri și cele legate
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ai cu caii, spune să te eliberezi... Și ce-ai mai făcut cu Dan ăla al tău, aseară, târziu, parcă am auzit ceva, v-ați certat până s-a descărcat telefonul, tu chiar nu vezi că nu merge, draga mea verișoară ?„ „Să-ți zic coșmarul, lasă-l pe Dan, nu mai am nicio treabă cu el, de data asta nu mă mai împac... Coșmarul îl aveam din liceu, mi s-a repetat de câteva ori, da’ știi ce e ciudat, nu
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se sparge
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
și îngrijorată, dacă va putea face față atâtor sarcini, Olga și-a luat la revedere de la Elena. -A, să nu uit, dacă vrei poți să-ți iei un ajutor, tu îl plătești. Ajunsă acasă, după ce și-a luat copiii de la verișoara, unde îi mai lăsa, când avea treabă, Olga s-a așezat pe scaun în bucătărie, se gândea la noua ei slujbă, va trebui să ia pe cineva să o ajute, s-a tot gândit cum să procedeze, volumul de muncă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
puțin până se obișnuia cu noul loc de muncă. O va aduce pe mamă-sa, să aibă grijă de copiii, tot stă singură, de când i-a murit bărbatul. Singura care o putea ajuta, fără să-i creeze probleme, era Maria, verișoara ei , o va plăti la negru cu 1200 de lei, va fi mulțumită ,se zbate într-o cruntă sărăcie. Fusese o studentă eminentă, după terminarea facultății, cu idealul în buzunar și frumusețea pe chip, simțea că toată lumea este a ei
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
libertate? Va căuta, să învețe, să trăiască fără sprijin, să fie propria ei cârjă. Avea un serviciu, era primul pas spre libertate De a doua zi, după ce a instalat-o pe maică-sa în casă, a plecat la muncă împreună cu verișoara ei. Deși măturase toată viața, aici părea a fi stângace, dar cu răbdarea pe care o avea, a reușit să facă față, apoi să treacă prin cele trei apartamente. A făcut curățenie prin toate ungherele, la inginer a găsit o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
facă față, apoi să treacă prin cele trei apartamente. A făcut curățenie prin toate ungherele, la inginer a găsit o pânză de păianjen ca o țesătură de borangic făcută de prințesele din poveste, a curățat tot, la un moment dat, verișoara ei a protestat: -Lasă dragă, crezi că diseară când vor veni, mută fotoliile să vadă dacă am făcut curat? -Nu știu, poate nu le mută, dar dacă o fac ? Îmi pierd serviciul, pentru ce, pentru că sunt superficială? Facem curațenie temeinică
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
fotoliile să vadă dacă am făcut curat? -Nu știu, poate nu le mută, dar dacă o fac ? Îmi pierd serviciul, pentru ce, pentru că sunt superficială? Facem curațenie temeinică, nu lăsăm nici cel mai ascuns ungher, fără să-l curățăm. Da, verișoară? -Da, am înțeles. Te rog să mă ierți!Glasul femeii tremura, lacrimile se înodau în barbă. Olga și-a îmbrățișat verișoara, apoi i-a zis: -Fii liniștită, nu te acuz, hai să terminăm, că se întorc boierii de la muncă. Lucrau
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
ce, pentru că sunt superficială? Facem curațenie temeinică, nu lăsăm nici cel mai ascuns ungher, fără să-l curățăm. Da, verișoară? -Da, am înțeles. Te rog să mă ierți!Glasul femeii tremura, lacrimile se înodau în barbă. Olga și-a îmbrățișat verișoara, apoi i-a zis: -Fii liniștită, nu te acuz, hai să terminăm, că se întorc boierii de la muncă. Lucrau de trei luni,femeile erau mulțumite de ”stăpânii ” lor, banii au fost plătiți de fiecare dată până la ultimul leu, ing Zincă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]