808 matches
-
ferim din calea lui, cât mai repede cu putință. De atunci, nu am mai avut ocazia să mai merg la pescuit până târziu, când deja mai crescusem și, împreună cu tata, ceilalți doi frați mai mari ca mine și cu alți verișori, am mers cu căruța, înainte de răsăritul soarelui, la pescuit pe balta Limanu. Acolo foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
cea de viitor pescar, mai ales că acum locuiam în centrul orașului, la sora mamei, căsătorită în Constanța cu un bucătar de pe nava-pasager de croazieră internațională “Transilvania”. Aici puteam să merg în voie la pescuit, mai ales că aveam un verișor de vârsta mea, și el elev la școala profesională de la I.M.U Medgidia[I.M.U. Medgidia = Întreprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia (n.aut.)], de unde ieșea strungar sau frezor. În fiecare sâmbătă după-amiaza, când sosea el de la Medgidia, ne pregăteam pentru
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pedala de ambreiaj, am simțit durerea în maleola piciorului stâng. Ajuns acasă, am lăsat mașina la locul ei și am plecat direct la urgență. Era de gardă chiar un medic ortoped ceva rudă cu mine. Finul de botez al unui verișor. Îi povestesc toată tărășenia cu electrocutatul, el se miră că am scăpat, iar la un moment dat mă întreabă pe unde a ieșit curentul. Habar nu aveam că trebuia să și iasă după ce a intrat în corpul meu. Când m-
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
ne sosească “victimele” care luau acolo masa de seară. Așa am avut ocazia să o cunosc pe Suzana, o unguroaică din Košice, un oraș din Cehoslovacia, cu un an mai mare ca mine, care purta același nume ca și bunica verișorilor mei din Constanța. Era la fel de înaltă ca și mine. Când am cunoscut-o, era îmbrăcată în alb, cu o fustiță scurtă și plisată, o bluză subțire și transparentă, prin care se vedea sânul bronzat și admirabil pus în evidență de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
seara ne întâlneam și mergeam la dans, ori în același restaurant unde ne cunoscusem, ori la discoteca Finlandia, unde intrarea era doi dolari, însă consumația era în lei. Mi-am permis să o duc acolo, deoarece șeful discotecii era un verișor și aveam intrarea asigurată, iar programul era până la ora patru dimineața, nu ca la restaurante, unde se închidea la miezul nopții. O conduceam apoi la camping, unde, uneori, era dificil să treci de milițianul de la poartă, care dacă sesiza că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
nu uiți nicio clipă de ceea ce-mi spui tu acum. Doar amintirea te va ține și te va hrăni. La luptă, la război vii, nu la împlinire sufletească. Și Gabi tăcu. Știa că nu-i poate spune mai mult verișorului ei nenăscut. Nici măcar faptul că nu vor apuca să se cunoască, că ea își va fi sfârșit misia, ca încarnată, înainte ca el să descindă printre oamenii aceștia. Și mai Știe că e nevoie de foarte multă Putere pentru a
III de LIA BEJAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374119_a_375448]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aici puteți citi una dintre cele 17 proze ce vor face parte din volumul PUNTI PESTE VREMURI, aflată la editura "INSPIRESCU" spre publicare. Secerătorul Motto: Verișorilor mei Ioana și Victor Dobre, din comuna Pecineaga - jud. Constanța. Victor s-a sculat cu noaptea în cap și-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
să discut cu membrii echipei venite să „implementeze” generoasa finațare europeană. Dar aceștia nu-i cunoșteau pe amicii mei de mare profesie, nu lucraseră cu ei, nu-i văzuseră pentru că, în afară de faptul că erau cam tinerei - adică așa, ca niște verișori, rude mai sărace ai Doamnei Ambasador - nici nu lucrau direct la BBC, ci erau „o firmă parteneră” care doar oferea BBC-ului produse din acestea de Soap-Opera. Cum ar fi la noi o firmă căpușă de la Oltchim. Ne-am lămurit
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
doi bidivii dispăreau dincolo de orizont, părând a se întoarce împreună la starea de sălbăticie. Rătăceau așa zile în șir, de credeai că n-ai să-i mai vezi niciodată. Dar nu se întâmpla așa. În cele din urmă, cei doi verișori cabalini se întorceau la fermă. Undeva departe, pe întinsul imensei ”open range” americane, armăsarul se epuiza, zbătându-se să scape de povara măgărească, ce-i frâna avântul spre libertate. Era tocmai momentul așteptat de disprețuitul dobitoc. Și, fără a mai
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]
-
un gladiator, un expert în mânuirea armelor, așa cum va trebui să fie și fiica-amazoană... Și dacă va fi un băiat? Hm... iar mă gândesc numai la tâmpenii. Trebuie să fiu optimistă, chiar nu mi-aș dori un alt Arestes.” Imaginea verișorului ei o înveseli. Liniștea nopții se tulbură de râsul ei cristalin. Ochii ei mari, de un violet intens, se subțiară de plăcere. Se spunea că seamănă mult cu tatăl ei, se bănuia ca acesta ar fi Antal, iar culoarea nemaiîntâlnită
VISUL LUI TALESTRI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347854_a_349183]
-
alții, în timp ce eu cântam la baș avându-i că dirijori pe frații: Dinu Bulza, Pălea Bodea, Trandafir Ardeu, Tudur Iovu și mai pe urmă cu ce-a mai lungă slujire, frații Lelu și Tuțu Ardeu. În preajma anului 1960, Dumitru Moraru (verișorul lui Titi), Ioan Mercea, Dinu Bulza, Puiu Szabo, Teodor Mercea și Păscu Hârtău preteni buni, mergeu adesea în misiune prin bisericile de la sate. Ioan Mercea era un bun acordionist, un mare cântăreț, iar Titi Tira slujea cu darul de-a
AMINTIRI DESPRE TITI CRĂCIUN-TIRA de PETRU CREŢIU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347858_a_349187]
-
bunicii, Ecaterina Amânar. Vorbele ei curg domol ca apele pârâului din apropierea casei: - Cum spuneam, VASILE, tatăl Simonei, este singurul meu băiat. Ceilalți copii ai mei sunt cinci fete : Ileana, Maria, Ștefania, Eugenia și Angelica. - Simona Amânar, nepoata matale, are mulți verișori ? - Cele cinci fete ale mele au douăzeci și patru de copii! Băieți și fete. - Locuiesc toți aici ? -Nu. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (117) Referință Bibliografică: CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1058, Anul III, 23
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347265_a_348594]
-
de ceva vreme mutându-se în alte lumi, iar mama, bolnavă, locuiește cu una dintre surori, dar toți ceilalți participă cu maximă responsabilitate la îngrijirea ei,” pentru că aici, pensia și asigurarea noastră sunt copiii”, îmi spune Jara. O mulțime de verișori și verișoare întregesc o familie care este majoritară în acest sat de la marginea de vest a insulei. Cu toții încearcă să își croiască drum prin desișurile vieții în care tradițiile și noul se îngemănează și de multe ori amestecul lor devine
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
o zi, conflictul mocnit dintre ele, a izbucnit. Profitând de faptul că era la mătușă, când bunica Daria împreună cu bunicul a venit cu barca pentru a o lua să petreacă și cu ei o săptămână, s-a ascuns, rugându-și verișorii să-i spună că ei nu știu unde este ea, lucru cu care aceștia s-au învoit cu mare bucurie. Și așa au și făcut. I-a auzit cum i-au spus bunicii minciuna și apoi a auzit și tăcerea care a
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
cumnatei soției vecinului de moșie. Așa se obișnuia „pe atunci” să fi recomandat de o persoană de seamă! Recomandarea era dată către conița Margueritte, locuind în Paris, bulevardul Regal, numărul 666 apartamentul 13, o rudă de alianță cu sus zisul verișor. Citind adresa, coana Chirița a trebuit să se închine larg de două ori, să nu-i meargă „de rău” la drum. La Paris gradele de rudenie, în special de „cumătrie” nu sunt respectate. Dar ospitalitatea se aseamănă ca aceea românească
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]
-
vină să cred... chiar am auzit-o cântând prin casă: „Dorule te-am așteptat/ Suflețel bun și curat...” Întradevăr au fost aduși niște foști prizonieri din Uniunea Sovietică, dar tata nu era printre ei. Atunci s-a întors Ion Sturzu, verișorul mamei care muncise sub knutul sovietic în minele de cărbuni de lângă lacurile Onega și Ladoga, care ne-a dat o mare speranță, zicând: „Netă, Ilie nu e mort, a fost luat odată cu mine prizonier în Rusia, dar nu l-am
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
Virgil Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL DOI Genny “Iubește adânc și cu pasiune. S-ar putea să te rănești, dar e singura cale de a trăi o viață completă”. Prin Mioara, prietena verișorului meu, Ricu (Aurel de fapt), am cunoscut-o pe Genny, consăteancă și colegă de școală generală cu ea, dar cu doi ani mai mică. Erau și colege de navetă, una lucra într-un laborator de cofetărie, alta la fabrica de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
specială. M-am îndrăgostit lulea de ea din prima clipă și făceam totul ca, în perioada cât îmi satisfăceam stagiul pe navele de luptă ale marinei militare, să mențin aprins focul dragostei în inima ei. Mioara, prietena și apoi soția verișorului meu, îmi vorbise de ea când am venit în permisie la oraș și mi-o descrisese ca pe o fată de o frumusețe răpitoare și deosebit de cuminte. Când am văzut-o, nu mă așteptam să fie chiar atât de frumoasă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
eu voi fi atrăgător în ținuta mea albă de marinar din Marina Militară Română, cu tresa de gradat cusută pe mânecă și eram aproape sigur de succesul meu. După vizionarea filmului și servirea prăjiturilor la cofetăria de alături, eu și verișorul meu le-am condus la autogară pe amândouă, stabilind o nouă întâlnire, pentru duminica următoare, de data aceasta, numai în doi. Toată săptămâna am stat cu emoție și nerăbdare, compunând scrisori de dragoste în gând. Eram dornic să văd dacă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
situație din asta. Și dacă nu reacționează așa și dacă se repetă de multe ori, atunci duce o viață nebună. Asta spus pe un ton de înțelegere și cu un zâmbet pe buze atunci când e un prieten bun sau un verișor simpatic sau încruntat, plin de reproș, atunci cand e vorba de vreunul pe care oricum nu-l putem suferi. Orice abatere e anormală. Abatere de la regulile noastre. Ce caută ăla în Himalaia? Ce-o fi găsit el în a se chinui
LA VIDA LOCA de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376566_a_377895]
-
și furnica. În cioc duce lutișorul Să lipească cuibușorul; Rândunache, tatăl meu Pân” la nori, zboară, mereu Căci eu sunt un mâncăcios Dar, deloc nu-s mofturos! Primesc des firimituri Biscuiți și prăjituri Și mă joc cu frățiorii Uneori, cu verișorii; Vara, zău, când mor de cald Într-o băltuță, mă scald. Ciiip-Ciriiip... sunt Rândunel Vă invit... la Alunel! Referință Bibliografică: Rândunel / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
RÂNDUNEL de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375815_a_377144]
-
să o ațintească cu încăpățânare, ca și cum ar fi sperat că într-o zi, zările se vor deschide pe neașteptate și atunci va vedea necunoscutul, ce de atâta vreme se ascundea sub acea linie atât de subțire. Cum Fedea și Vova, verișorii ei, locuiau nu departe de această casă, nu rareori se întâmpla ca aceștia să vină să se joace împreună în curtea casei sale, care era ceva mai mare decât cea pavată cu beton a casei lor, amplasată undeva în susul aceleiași
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
în: Ediția nr. 10 din 10 ianuarie 2011 Era la amiază, și soarele, moleșit de atâta vară, își răspândea leneș căldura latentă în toamna lui Septembrie. Autobuzul sosise de câteva minute în gară și priveam peronul așteptând să-mi întâmpin verișorul. Minutele, însă, treceau și el întârzia, probabil prins în traficul infernal de pe autostradă. Așteptarea mea, prelungită în pași lungi pe asfaltul străin de Spania, mi-a mângâiat însă urechile cu graiul de acasă. Mi-am dat seama că limba română
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
În Canada ar fi normal să intri în vorbă cu cei care îți vorbesc limba și deseori ai șansa să-ți zidești o relație trainică. Să fie, oare, mai acută durerea dezrădăcinării pe pământul Nord-Americii? Într-un târziu, a apărut verișorul meu, cu portbagajul plin de scuze. „Traficul!”, mi-a gesticulat mâna lui cu nerăbdarea tipică de român sau balcanic. „Nu te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu sunt deja acasă”. Îmi dădusem seama, în meditațiile așteptării
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]