399 matches
-
stil alb, transparent și dinamic. Intră, apoi, firesc „în pielea personajelor” cărora le înregistrează cu neostentativă acuitate „vocile”. Este stilul rece, precis al prozei angloamericane, dar care se mulează, complice, pe potriva mediilor mănăstirești moldovene. Fidelitatea reconstituirii evenimentelor e dublată de verosimilitate în reconstituirea imaginativă a situațiilor. Aici nu mai e treaba reporterului, ci a artistului. Tatiana Niculescu Bran nu „ține partea” nimănui, ci îi înțelege simultan din interior, cu luciditate empatică, pe toți, cu motivațiile și caracterul lor, cu logica internă
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
o lume pierdută sau pe cale de dispariție. Reală pentru scriitor sau pentru povestitorii săi, lumea bănulesciană e fantastică pentru cititori sau pentru ascultătorii direcți ai povestirilor. Povestirea are rol recuperator, e purtătoare a memoriei, dar nu poate instaura pe deplin verosimilitatea. Aceasta este, de altfel, una din sursele cele mai frecvente ale fantasticului: pierderea credibilității în faptele narate și ezitarea între două lumi. Rezultatul este o stranietate a timpului și a spațiului, suspendate într-o lume imaginară. Dicomesia nu e pur
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
lui, care sînt compoziții surrealiste și puțin absurde, apar detaliile făcute cu mare finețe. În detalii se vede maestrul. Or, cînd propui un desen absurd epic, trebuie să fii foarte atent la detalii, ele trebuie să fie de o mare verosimilitate și exactitate. Dacă vrei să descrii un nebun și el e tuberculos, trebuie să știi foarte bine cum tușește, cum horcăie, cum se sufocă, și după aia, poți să-i faci nebunia lui. Să-ți spun o chestie pe care
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Ea singură luase hotărârea de a pleca, dar acum se vedea incapabilă să și-o asume. Dacă s-a pripit? [...] Își luă cheile de unde le aruncase și ieși în dimineața ca funinginea.” De la un cap la celălalt al romanului Despărțiri, verosimilitatea este împinsă până în sfera banalității. Cu o expresivitate, desigur, mai pieptănată, povestea este de factura celor din revistele feminine glossy. Pasajele și frazele elaborate care, din când în când, împlinesc gustul estetic de-a lungul lecturii nu știu dacă sunt
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
artistică, toate piesele, subsumându-le unui deziderat umanist al scriitorului (,marea chemare a teatrului" e de a fi un ,ceremonial al comunității umane, centrat pe întrebările ei fundamentale") și investigând, cu acuitate, o formulă ce încalcă ,deliberat, nu involuntar, convențiile verosimilității". Acesta e punctul nodal, centrul de greutate al interpretării critice. Și celelalte sertare ale literaturii lui Sîrbu, proza și scrierile autoreferențiale, ilustrează un mod abstract de înțelegere a lumii și reconfigurare a ei în operă. Pornind, probabil, de la o prețioasă
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
134). Prin romanul Adio, Europa!, scriitorul va reuși să împlinească ambițiosul deziderat al cerchiștilor de a se detașa de paradigma romanului realist, anglo-rus, preferând ,modelul clasic, convențional-simbolic, ilustrat de Cervantes sau Goethe, care descătușează energia fabulatorie fără a accepta constrângerile verosimilității" (p. 201). Iată cum o deficiență inițială devine, treptat, o structură compozițională și discursivă, prin travaliul creator al unui autor care a vrut și a reușit să dea un roman cu majusculă. Dacă în proza nostalgic-evocatoare, în De ce plânge mama
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
numai că între cele două motivații de mai sus, foarte puternice de altfel, acest cadru narativ funcționează destul de neconvingător.Și nu neapărat pentru că cititorul contemporan nu ar mai fi demult un naiv (schematismul artificiului este aproape rizibil), dar pentru că însăși verosimilitatea este forțată. Cam greu de crezut că un junkie care tripuiește nopțile prin cluburi, chiar și unul cu conștiință scripturală, ar posta pe net, uneori chiar noaptea sau dimineața, fragmentele diaristice respective. Cu atât mai puțin cu cât convenția incipitului
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
vrei să pari. Iar în această descoperire se afla întotdeauna un delict, acela de a fi avut intenția să înșeli pe cineva, mai cu seamă autoritățile". Cărțile lui Eugen Uricaru sînt, în primul rînd, ale unor teme explorate prin pactul verosimilității romanești; și pentru că un asemenea demers își caută totdeauna pivoții în istorie, în aceea scrisă, incontestabilă, romanul "narativizează", integrează în "intriga" sa, numele unor personaje istorice: Foriș, Pătrășcanu, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker ("un intelectual și o persoană care știa că viața
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
știa că viața e mai complicată și de aceea nu-i plăceau nici chefurile cu lăutari și nu credea că prostiile sau greșelile se șterg la un praznic cu sarmale și la un borș de cocoș, dres cu smîntînă") conferă verosimilitate și credibilitate personajelor romanului, care se extrag din esențele distilate de personajul istoric. Cînd Todor Grancea și subalternul său, Neculai Crăciun - generalul și locotenentul Instituției - spun "orice epocă își are sfîrșitul pe care îl merită" sau "de un gîndac nu
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
Veronica D. Niculescu folosește cu succes privirea cinematografică, pe care nu o dată o transpune textual prin stilul indirect liber, astfel încât cititorul cunoaște universul narativ deodată cu personajul, fie el adult, copil sau pisică. Această strategie, al cărei principal efect este verosimilitatea, provoacă empatia cititorului, iar numeroasele detalii încărcate de semnificație, care adesea sunt cheia de lectură a textului, sunt strecurate discret în text, în treacăt, ca aparent lipsite de importanță. Povestirile Veronicăi D. Niculescu sunt, pe cât de simple ca tramă epică
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
francez, solemn și uneori grandilocvent, Augustin Buzura are în relatare o nervozitate specifică secolului douăzeci. Mai trebuie spus că numeroasele peripeții prin care trece personajul aflat în prim-planul atenției romancierului par excesiv de numeroase numai dacă sunt judecate din perspectiva verosimilității. Ele au însă o justificare estetică, însumând toate ipostazele în care s-ar fi putut afla un om moral în timpul comunismului și în perioada imediat postcomunistă. Biografia lui Matei Popa este nu o biografie exemplara, ci o sinteză de biografii
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
însemne carcerale, indiferent de epocă sau de situația socio-economică. Radu Aldulescu execută incizii de mare finețe în lumi arhicunoscute, interesat fiind cum anume funcționează în omulanimal ispita, viciul și curiozitatea degradării. Pentru că, indiferent de alteritățile unei lumi, cele ce oferă verosimilitate unui univers sunt strategiile sechestrării. Într-o anume măsură, cea care dă tonul în romanele lui e clasa politică, abia apoi puterea nevăzută a păcatului. Între cele două, Aldulescu fixează destine pe care le urmărește laborios, impregnându-le cu un
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
efect al hazardului, adică al coincidențelor semnificative, până la limita neverosimilității, limită de care e foarte conștient: ,o potriveală de-a dreptul neverosimilă (iar noi am vrea să ne întrebăm, împreună cu stupefiatul și înmărmuritul ofițer, care sunt la urma urmei limitele verosimilității!), de parcă natura ar fi vrut, dinadins, să facă o glumă de tot hazul" (p. 307). Ivo Filipovac e martorul acestui fapt cu totul neobișnuit de a se întâlni, a se confrunta cu un străin care îi seamănă, de a se
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
lacună: lipsa pregătirii științifice și repulsia apriorică față de tot ce ține de religie. Neavând o teorie proprie pe care s-o opună dogmelor teologice, ce-i asmute e revolta față de efectele sociale ale dogmelor. Prin urmare, îi preocupă mai puțin verosimilitatea viziunii religioase, pe care o etichetează de altfel ca aberantă, cît consecințele inumane ale viziunii, reacția lor fiind cea a unor filantropi iritați de cîte catastrofe s-au petrecut sub sceptrul unui zeu. Aceasta e categoria ateiștilor încrezători în acel
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale pe care o concentrează apoi
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
nu se dezice de convingerile părinților, de unde și dîrzenia arătată în viață („Tenacitatea copilului care își pune în cap să nu-și trădeze părintele nu poate fi distrusă” - Mirela Oțoiu-Truică, p. 218). În fine, sînt cazuri care ies din tiparul verosimilității în virtutea nefirescului împrejurărilor: fiica lui Toma Arnăuțoiu se naște în peștera de la Rîpa cu Brazi de lîngă satul Poienărei, nepoata lui Ion Samoilă, luptător parașutat în Apuseni și executat în 1953, se naște în închisoarea de la Văcărești, Mariuca Vulcănescu face
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă sub lacăt. Exceptându-i pe tinerii talentați (și nu-s puțini), vestmintele
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
de pomană mortului..." (pp. 334-335). Apetența autorului pentru regimul grotesc al figurației nu mai trebuie subliniată. În scena la care am asistat, și în altele, se remarcă însă și un gust dubios pentru stridență gratuită, pentru exces de pastă, alterând verosimilitatea decupajului realist, ca și eficiența simbolică a narațiunii. Numele personajelor sunt ridicole (vom vedea mai târziu o listă întreagă); replicile lor sunt adesea forțate, introduse ca părți, calupuri ale unui supra-discurs ironic; iar gesturile pe care le fac au o
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
mai tranșant, Pavel Șușară: ,Verdictul e stilul... dacă într-o demonstrație științifică argumentele sînt oarecum exterioare, putînd fi mobilizate dintr-o sursă preexistentă, în formularea unui verdict legat de limbajele artistice argumentele sînt întrinseci, ele țin exclusiv de plauzibilitate, de verosimilitate, de abilitate persuasivă, și nicidecum de vreun adevăr cuantificabil și deja experimentat." Criticul muzical Dumitru Avakian vorbește despre ,bătaia lungă" a cronicii unui concert irepetabil: ,O cronică avizată, constructivă, ne formează discernămîntul, ne pregătește pentru o nouă audiție, analizează și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
mai mult mimesis decît, în secolul nostru, lui Bacovia sau Breton (care, între noi fie vorba, a obținut să nu i se mai ceară deloc). Invers, unor române că Gargantua sau Don Quijote nu li se pretindea nici pe departe atîta verosimilitate (psihologică, socială, morală etc.) cîtă li se pretinde Annei Karenina și chiar Ulisse-ului lui Joyce. Cum să dovedești că limbajul trebuie tratat cu aceeași considerație într-o ficțiune care face din el un geam transparent și într-o ficțiune care
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
că putem cădea de acord cu punctul de vedere conform căruia critica devine vioara întîi a istoriei literare pînă a se substitui interesului pe care-l putem arăta operelor, fie că-l refuzăm, se cade a semnala ingeniozitatea, în consecință verosimilitatea sa ideală. E o construcție fragilă, ușor fantastă, așa cum ar putea figura demersurile critice îndeobște înscrise într-un "spațiu al imaginației și ludicului", în care vede N. Manolescu istoria literaturii. Sau după cum se întreabă d-sa: "De ce n-ar fi
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
a common heritage and a continuous line od descent. [...] In short, history is the study of the past and not necessarily of a linear past.” footnote> Însă o asemenea imagine ar anula posibilitatea stabilirii unor linii de continuitate, interzicând, practic, verosimilitatea realizării unor comparații fecunde, în situația în care nu ar exista „săgeata” unei temporalități comune pentru toate varietățile „speciilor” stilistice, spre exemplu, de la Ars Antiqua a lui Léonin și Pérotin și până la ultimele experimente meta-stilistice ale lui John Zorn, sau
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
grație divină? Fiind gîndită ca o secvență de două dialoguri în cursul cărora eroul își povestește golgota, cartea are directețea brutală a cuvintelor spuse fără perdea, așa cum îi veneau pe limbă fostului procuror. Simplitatea aceasta necăutată mărește și mai mult verosimilitatea cazului, cititorul parcurgînd paginile cu sentimentul că asistă la o epifanie a groazei. Pe măsură ce citești, uimirea dată de singularitatea personajului e însoțită de stupoarea atrocităților la care asiști. În final, renunți să mai înțelegi cazul, cu atît mai puțin să
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
ca să nu ți se aplece de tot. Atrocitatea din paginile ei e atît de nefirească încît simți prea bine cum convenția ficțiunii cade și că, în loc de literatură de ficțiune, ochii tăi străbat un alt fel de literatură, una a cărei verosimilitate are efectul unui duș rece: în loc de o impresie artistică, te alegi cu o agresiune psihologică. La capătul unei asemenea cărți te regăsești traumatizat și obosit, fără nici un chef de viață. Există așadar un fel de viață, desfigurată și inumană, care
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale glezne Pe care depun ceea ce a fost în el rană. * Mă lungesc uneori pe masa Ce în trecut era neagră. Dar cine poate să o creadă că era Așa, când verosimilitatea e câștigată de uzură? Acolo unde poetul s-a rezemat Cu întreaga-i viață fără nici o greutate, Numai povara, Lemnul se arată de un galben aproape alb, Zgâriat de nervii în bucățele ai creionului. A trăi șterge totul, Chiar și
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]