285 matches
-
devine membru al grupării poetice Adonis, care îi editează câteva plachete. Statutul de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de călătoriile pe mare. Primul ciclu din Pași spre lumină, intitulat Fragment de jurnal, încearcă să prindă felul în care, în umilitatea periferiei și a atelierului, imaginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
de istorie contemporană, consemnând cele mai importante evenimente ale unui secol, de la 1464 (încoronarea regelui Matei Corvin) până la 1558 (învestirea ca împărat a lui Ferdinand I). Decretat de contemporani poeta ornatissimus, O. nu face decât să se supună convențiilor epocii, versificând cu dexteritate în latină câteva duzini de Carmina. Sunt reunite, astfel, epitafuri - celebre rămân „elegiile” compuse în 1536 la moartea prietenului Erasm și a fratelui Matei, influențate, ca ton, de Tristele lui Ovidiu -, compoziții ocazionale, distihuri către amici, câteva satire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
o epocă în care acest simbolism ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe aspectele cele mai plate, mai triviale sau mai scandaloase ale vieții sociale. Minuțios formalizat de scolastică, mediatizat abundent de predicatori 2, versificat la nesfîrșit de poeții curților nobiliare, el ajunsese un inventar de modele sfinte, o recuzită omniprezentă, fastuoasă, dar deseori nerealistă, sub care existența își desfășura pulsiunile, crizele, excesele, căutările dintotdeauna. Reacționînd față de o inadecvare devenită flagrantă, modernitatea a ales să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la Editura pentru Literatură, în cele din urmă la Editura Eminescu, până la pensionare. A debutat cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte, Balade pentru orele de seară, apare în 1969. În volumele de versuri, B. versifică egal, cu ușoare căderi în discursivitate, fără să provoace nici elogii critice, nici repudieri tranșante. În această întindere de lirism reținut, care atinge în cele din urmă un nou echilibru rezultat din sublimarea tristeților și a singurătății, se găsesc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
Muza de la Borta Rece, în care îi ridiculiza pe membrii Junimii. Mai scrie, împreună cu Petru Grădișteanu, Ciru Oeconomu, Nicolae Țincu, Al. Lara și Oscar Eliot, revista umoristică Cer cuvântul! (1874). I s-au atribuit și o serie de satire politice versificate din ziarul „Scrânciobul”. Poeziile de după 1860 apar în culegerea Cântece și plângeri (1874). Au rămas neterminate - după unele mărturii - o poemă satirică (Nebuniada) și alta epică (Bătălia de la Teișani), precum și un dicționar de rime. Volumul Cântece și plângeri reunește încercări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
în 1972). A fost redactor la Radio România, realizator al emisiunii „Revista literară radio”. A colaborat cu versuri la „Flacăra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri” ș.a. A debutat editorial cu volumul Memoria lirei, apărut în 1976. „Cartea întâi” din Memoria lirei versifică, în convenția momentului, teme ale istoriei naționale, urmând șirul evenimentelor și figurilor ei importante, de la războaiele daco-romane la cel de-al doilea război mondial. „Cartea a doua”, Anotimpul poeților, exaltă la modul juvenil bucuriile vieții și ale creației. În aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
Poétique, Le Seuil, 1980). Termenul de "reprezentare" este de preferat fiindcă admite drept complement atât referențialul, cât și artefactul, în timp ce acela de imitare îl exclude pe acesta din urmă, care ne interesează în primul rând. 2 Ditirambul este un imn versificat în cinstea lui Dionysos, cântat și dansat de oficianții cultului, bacanții și bacantele. 3 De rerum natura, conf. dicț. Le Robert (n. tr.). 4 Autorul se referă, cu siguranță, la ceea ce s-a scris în domeniul romanului până în epoca actuală
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Techirghiol, Gheorghe Delacoperativă, Dom Paladu, Don Paludu, Farmazon, Menelic, Coco, Ghiță Delagambrinus, Tarascon, Cyrano, Gheorghe Biciușcă, Jorj Delamizil ș.a. „Crescut în umbra marelui Caragiale” (Perpessicius), R. se face repede cunoscut și apreciat pentru verva umoristică și pentru ușurința cu care versifică în cele mai diverse stiluri, parodiind deseori opere cunoscute. Fabulele sale mizează în special pe dialogul plin de surprize al obiectelor sau animalelor, iar cupletele în limba franceză, pe traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele comice fiind nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
în Piața Teatrului), un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]