5,908 matches
-
face de semn în podul palmei. Ora 5, frig, întuneric, spaimă. La ușa dormitorului, 40 de papuci aliniați pe două rânduri, doi câte doi, așteptau porția de libertate. Dimineața, roua felinarelor se imprima pe talpa bocancilor. În căptușeala hainelor, pe verticală, creșteau dungi simetrice. Deșteptarea, tilicari! Putorilor, la înviorare! Futu-vă mu-ma-n cur de fătălăi! Un-doi, un-doi, un-doi! Aleagă, vită, dumnezeii mă-ti, aleagă, împuțitule, labagiule... aleargă! Hai, mișcare, vreau mișcare, lepădăturilor! Scot eu untul din voi în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment dat, o să îmbrățișezi și înaltul! Mângâie mărăcinele, ca și cum ai mângâia floarea, bucură-ți dușmanul ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te bucuri, o guști, îți place, nu este scumpă deloc, uneori o împarți și cu alții. Prezența ei fizică transformă emoțiile în chestii concrete, orizontale. Absența ei înalță cu cât depărtarea sporește. Este un fel de ridicare a orizontalului pe verticală. Așteptarea este o fântână adâncă cu apă curată, limpede, rece. Femeia ca un pretext se dilată în tine ca o larvă, apoi ca un șarpe, apoi ca o ciumă, se împrăștie în sânge, în carne, în oase, urcă în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare clipocind hepatic printre frunze. Fereastră. Obraji, frunte, buze. Lacrimile adânceau tranșee în sticlă, geamul îmbătrânea cu fiecare atingere. Fereastra, singura descompunere pe verticală a concretului. Bă, aici eu mi-s stăpânul! Futu-vă muma-n cur de răcari! Apeviști ați vrut, apeviști vă fac, balaurilor, program "Apolo" bag în voi, program "Apolo", putorilor! Gata cu haiducia neînțăr-caților, gata cu sclifoseala, aici nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aici, când plouă, cerul curge pe burlane ca o rupere de ape și nu ca o mirungere. În fiecare cub, 500 de fete. Căminul avea 4 etaje. Odăile, colivii suprapuse... Un fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
200 de wați descompuși prin toate ungherele; lumina, ca un picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oprindu-se drept la cîrciumă. După două, trei pahare de vin, și-au mai sporit repertoriul, iar Ioan al lui Vagău a adus de acasă un tricolor mare, bine dosit pînă atunci, fixîndu-i lancea Între basorelieful Madonei cu Pruncul și verticala crucii din piatră În care era sculptată imaginea, În principala răspîntie a așezării. Văzînd cum flutură culorile naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-au Înnebunit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de folos pentru te miri ce, pentru bucătărie de iarnă, bunăoară, de loc de dormit pentru copii și de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între odaia Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost ea de mare și de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost ea de mare și de Întortocheată pe dinăuntru, În vîrful verticalei L-ului mare de tipar carevasăzică, fumega o bucătărie de vară tot a noastră, a familiei primarului. De-a lungul părții interioare a celor două aripi ale clădirii, se Întindea, de la un capăt la altul, o prispă cimentuită, străjuită de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i lăsam În urmă pe partea stîngă a aleii. — Uite, i-am spus, ecolocație! Pașii mei fac zgomot, se lovesc de copaci, iar În dreptul trunchiului, zumzetul ambien tal e ecranat pentru o fracțiune de secundă. Eu văd o dungă neagră verticală sub pleoape, apare brusc și dispare de cum am trecut de pom. Unu, doi, trei arbori, uite-l și pe al patrulea. — Păi, tu nu vrei să Înțelegi, reluă ea, că toate astea, chiar dacă se știu, ai putea să le descrii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lângă o masă rudimentară, o femeie brunetă, cu părul strâns la spate, cu tilk-ul caracteristic (semnul de pe frunte), înfășurată în sari, pregătește pâinea (un fel de turtă, de culoare maronie, din făină integrală de tapioca se bate între palme, pe verticală, ca o lipie). Sunet de fond : zgomotul valurilor. Apare un băiețel, de 6-7 ani, îmbrăcat în alb...cam murdar (pantaloni lungi și o tunică), și înaintează cu fereală spre fundalul scenei. Mama : Hai, vino la lumină ! Încotro ? Unde crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era tare la aritmetică, la astrologie sau mitologie, și nici specialistă în arta superstițiilor, cea atât de mult divinizată de ninetiste. Urmează o tăcere de mormânt. Nici măcar cărțoiul științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avea un atac de cord. A rămas în poziția în care-l prinsese întrebarea, într-un fel de râlă periculoasă, ca un manechin gata-gata să se prăbușească. A cochetat apoi fericit cu legile fizicii, a revenit pe un gen de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de ființe obligate să privească spre eșafod. Eram hotărât să nu accept formularea ultimei dorințe și nici proverbiala cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri de fiară. Dintr-o clipă în alta mă așteptam că-l va face țăndări pentru îndrăzneala de neiertat de a-l pune într-o situație delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare, dar încă-și odihnea aripile. Nu semăna, decât pentru cunoscători, cu bisericuțele din Apuseni sau Moldova. Semăna cu ea. Sau poate că semăna cu Andra. Mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
conștiință, luciditate ce ne însoțea tot timpul, cu o penetrare delicată (în acel moment el privindu-mă în ochi și insuflându-mi siguranță, ochii mei lăcrimând și oferind o interacțiune și mai intimă, mai exteriorizată, pe rând amândoi eram la verticală, eu cu spatele la canapea, în genunchi, apropierea deveni maximă, eu apăsându-mi unghiile în carnea lui, încet și emotiv, reținut totuși. Iubirea era evidentă, și, după ce plăcerea culmină cu o senzație pură, dar erotică, indecent de sexuală, parcă și el fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
masă, de la spate, de după perdea, din tavan, de unde nu te aștepți, un panou pe care sunt orânduite, în cea mai riguroasă disciplină, tabele cu multitudini de căsuțe colorate, grafice cu săgeți orbitoare, șiruri de cifre cocoțate în copăcei avântați pe verticale și orizontale, diagonale șturlubatice pe care se înșurubează tot felul de simboluri misterioase, hărți pe care înfloresc evantaie hașurate etc. Desigur, există și la noi așa ceva, la meteo sau atunci când se prezintă rezultatele unui sondaj public, însă chiar și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
subiectivității înseși. Dacă spunem despre o fațadă barocă că este vie, este în măsura exactă în care ea suscită în corpul spectatorului trezirea mișcărilor virtuale care co-constituie corporeitatea sa originară și o definesc. Jocul pe această fațadă, potrivit orizontalei și verticalei, al forțelor care se adaugă una alteia sau se combat, energiile nebune izvorâte din pământ, canalizate de pilaștri și care se înalță către cer, multiplicându-și vertiginos puterea sub greutatea cornișelor în ieșinduri care le zdrobesc, impulsiile care, îndepărtându-se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de politică industrială este în mod explicit recunoscută la Bruxelles. Ea se preocupă în special de cerce-tare-dezvoltare, de finanțarea proiectelor comunitare de cercetare, ca și a țărilor membre (se distinge o politică orizontală de dezvoltare a mediului antreprenorial de una verticală care vizează întreprinderile și sectoarele particulare de dezvoltat). În materie de politică industrială, Uniunea Europeană dorește să mențină un mediu concurențial. Această politică se bazează pe două vehicole: atenția acordată întreprinderilor și, pe de altă parte, statelor și intervențiilor lor economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
perspectiva modalităților artistice și a realizărilor formale ale poemului în proză. În Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1976) criticul urmărește evidențiarea originalității și expresivității formelor narative din secolul XX, prin intermediul unei analize "globale", ce operează o secțiune "pe verticală" a textului proustian, cu scopul de a circumscrie o structură stilistică specifică. Acest model epic proustian matricial este determinat, în viziunea lui Mihai Zamfir, de structura "celulară" a frazei. Autorul operează, însă, și un decupaj "longitudinal", care are drept finalitate
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
prezentate în cadrul evenimentului de lansare pentru primele smartphone-uri Nokia cu Windows Phone. Unul din ele este Nokia Kinetic. Creat dintr-un material extrem de flexibil, atât aparatul cât și ecranul, Nokia Kinetic este o experiență deosebită. Poate fi îndoit atât pe verticală cât și pe orizantală, iar mai interesant decât atât este faptul că respectivele îndoituri acționează ca o metodă de interacțiune cu dispozitivul. Dispozitivele au fost afișate în cadrul Nokia Future Lounge o zonă pe care Nokia a definit-o astfel pentru
Nokia Kinetic, telefonul care se îndoaie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68492_a_69817]
-
am denumit “zâmbetul lui Buddha” (și se găsește în format audio pe situl meu personal ) va va arăta forță transfiguratoare a zâmbetului: stați așezați pe un scaun, în poziția de relaxare. Începeți cu o scurtă relaxare a mușchilor faciali, pe verticală de jos în sus: fruntea, globii oculari, obrajii, buzele, limba, maxilarul inferior. Apoi zâmbiți cu ochii închiși. Mușchii din jurul ochilor trebuie să participe și ei la zâmbet. Apoi toată fața trebuie să se integreze în el. Conștientizați starea pe care
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
III, Emma Ribbing și Mariusz Jedrzejewski - o trupă internațională, ca majoritatea companiilor de dans de astăzi. Stăpânitori ai unei tehnici moderne remarcabile și ai unei plastici corporale pe măsură - mișcarea lor desfășurându-se precumpănitor la nivelul solului, dar și pe verticală - dansatorii coregrafului elvețian, ne-au dăruit o seară remarcabilă. Dacă arta ca marfă de piață este mai mult declarativă, o altă componentă a mentalității curente are consecințe directe asupra "produsului" artistic, ca să mă exprim și eu în termenii agreați în
Sub pecetea efemerului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7897_a_9222]
-
sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
nonfigurativ și în combustia interioară, nondiscursivă, a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în sincronie și succesiunea în simultaneitate. Suprafața obiectelor recente capătă strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]