328 matches
-
asemenea, să consolideze legăturile lor economice, inclusiv acordurile pentru creșterea schimburilor comerciale. Ca urmare a întâlnirilor lor, „destinderea” a înlocuit ostilitatea Războiului Rece, iar cele două țări erau reciproc avantajate. Între timp, aceste evoluții au coincis cu „Ostpolitik" al cancelarului vest-german Willy Brandt. Au fost încheiate și alte acorduri pentru a stabiliza situația din Europa, culminând cu Acordurile de la Helsinki, semnate la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa din august 1975. În anii 1970,atotputernicul KGB, condus de Iuri Andropov
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
fi una mai mult formală din cauza constrângerilor Uniunii Sovietice și a tensiunilor politice din Polonia (unde se introdusese legea marțială). Acestea au marcat negativ întâlnirea. În cele din urmă economicul a ajuns să fie singura cale concretă de comunicare. Calculul vest-german de a transforma, prin apropiere, guvernul comunist, s-a dovedit un eșec. Conceptul nu a avut capacitatea de a orienta RDG spre democrație. Cu toate că această politică a permis RDG să obțină o serie de concesii din partea RFG, Germania de Est
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
Kennedy a văzut Brandt că valul de viitor, în Germania de Vest și a fost în speranța că va înlocui Konrad Adenauer de cancelar în urma alegerilor mai târziu în anul. [4] Kennedy a făcut această preferință clară prin invitarea Brandt, vest-german liderul opoziției, la o întâlnire oficială la Casa Albă o lună înainte de întâlnirea cu Adenauer, liderul țării. Cârn diplomatice tensionate relațiile dintre Kennedy și Adenauer în continuare în timpul un moment deosebit de tensionată pentru Berlin. [5] Cu toate acestea, în urma construirea
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]
-
care sportivii de performanta erau tratați în România, a defectat în Republica Federală Germană în 1970, în timp ce era în Paris pentru Challenge-ul Martini, o etapă de Cupa Mondială: a scăpat din un dineu oficial și a găsit refugiu la ambasada vest-germană. Prin urmare, numele său a fost șters din statisticile și documentele oficiale. De pildă, nu a fost menționat în cartele "Aur olimpic românesc" (1980). El s-a stabilit la Ulm, unde a lucrat ca antrenor pentru Federația Germană de Scrimă
Ionel Drîmbă () [Corola-website/Science/308158_a_309487]
-
12 și 21 ianuarie 1967 a avut loc, în Suedia, Campionatul Mondial de Handbal, iar România a reușit să câștige bronzul. Gheorghe Gruia a fost unul din principalii marcatori ai competiției, cu 34 de goluri (patru mai puține decât golgheterul vest-german Herbert Lübking). În finala mică împotriva URSS, Gruia a marcat 12 goluri, iar România a învins cu 21-19, câștigând locul al treilea și medaliile de bronz. În 1968, a câștigat Campionatele Mondiale Universitare, disputate în Germania. A urmat a doua
Gheorghe Gruia () [Corola-website/Science/308151_a_309480]
-
privită cu scepticism chiar și în Germania Răsăriteană, în timp ce în Germania Occidentală era privită ca măsură de stopare a exodului, ceea ce era mai aproape realitate. Zidul a provocat numeroase suferințe familiilor divizate între est și vest. Era clar că moralul vest-german trebuia ridicat, de vreme ce viabilitatea Berlinului Occidental era grav amenințată. Dacă Berlinul ar fi căzut, după toate eforturile podului aerian, cum s-ar fi putut încrede vreunul dintre Aliați în Statele Unite? Pe de altă parte, în fața unei amenințări sovietice serioase, o
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
germanilor din vest, occidentalilor și personalului aliat în Berlinul Răsăritean, precum și vizitele germanilor democrați în Berlinul Apusean (după obținerea unui permis corespunzător). Aceste puncte de trecere erau destinate în mod separat diferitelor categorii de persoane care le puteau traversa: est-germani, vest-germani și alte țări. Cel mai faimos a fost Friedrichstraße (Checkpoint Charlie), care era destinat numai personalului aliat și cetățenilor negeermani. Au mai existat și alte puncte de trecere între Berlinul Occidental și Germania Răsăriteană. Acestea puteau fi folosite la tranzitul
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
Vest-germanii și est-berlinezii aveau permisiunea să călătorească liber începând din 23 decembrie 1989. Până în acel moment au existat anumite restricții: necesitatea obținerii unei vize cu câteva zile mai înainte de efectuarea vizitei și schimbarea în moneda est-germană a 25 de mărci vest-germane pentru fiecare zi de ședere în RDG. De aceea, est-germanii au călătorit "mai liber" decât cei vestici între 9 noiembrie și 23 decembrie. Din punct de vedere tehnic, Zidul a mai fost păzit încă ceva vreme după 9 noiembrie. În
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
au fost abandonate, grănicerii tolerând demolările și trecerile "neautorizate" prin găurile făcute. Pe 13 iunie 1990, armata est-germană a început demolarea oficială a Zidului cu porțiunea din Bernauer Straße. Pe 1 iulie, ziua în care Germania Răsăriteană a adoptat moneda vest-germană, toate punctele de control și-au încetat existența, iar frontiera intergermană a devenit doar o amintire. Demontarea rămășițelor zidului a continuat să fie efectuată de subunități militare ale reunitei Bundeswehr și a durat până în noiembrie 1991. Au rămas în picioare
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
simplă majoritate de vot. Alternativa era să se creeze o constituție complet nouă pentru țara reunificată, după cum spunea Articol 146. În ciuda obiecților președintelui Deutsche Bundesbank Karl Otto Pöhl, el a acceptat un schimb 1:1 între Marca est-germană și cea vest-germană. În final, acestă politică a afectat companiile din Germania de Est. Împreună cu Ministrul de Externe Hans-Dietrich Genscher, Kohl a reușit să rezolve discuțiile cu foști aliați din Al Doilea Război Mondial pentru a accepta Reunificarea Germaniei. El a primit asigurări
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
zi după sinuciderea lui Adolf Hitler din 30 aprilie. Hans Fritzsche (1900 - 1953), adjunctul său, care a fost șeful Departamentului Radio, a fost judecat și achitat de către Tribunalul crimelor de război de la Nürnberg, dar a fost judecat de un tribunal vest-german de denazificare și a fost condamnat la 9 ani de închisoare.
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
i erau un popor germanic din vest (în traducere "cei liberi" sau "cei curajoși"). Fiind cunoscuți relativ recent sub acest nume comun, francii erau constituiți din mai multe ramuri: Triburile vest-germane situate în nordul Imperiului Roman au început circa din anul 200 să se unifice. La început doar "Usipiten, Tecteren, Sugamren și Bructeren" care au fost numiți și "cei curajoși" sau "franci". i sunt amintiți în sursele romane pentru prima oară
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
ale Germaniei (Trizona și zona sovietică) au devenit cunoscute ca și Germania Răsăriteană (de Est). Mai înainte de deceniul al optulea al secolului trecut, poziția oficială a Germaniei Occidentale în ceea ce privește Germania Răsăriteană era cea stabilită de doctrina Hallstein, conform căreia guvernul vest-german era singurul ales în mod democratic și de aceea singurul reprezentant legitim al întregului popor german, și orice țară (cu excepția URSS-ului) care recunoștea existența RDG-ului nu putea în același timp să aibă relații diplomatice și cu Germania de
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
a (în ) se referă hegemonoia exercitată de Uniunea Sovietică asupra Finlandei în timpul Războiului Rece. Termenul își are originile în dezbaterile politice vest-germane din anii 1960 și anii 1970. Noțiunea a fost folosită în Republica Federală Germania și alte țări membre ale NATO, cu referire la transformarea într-o țară neutră și comportamentul unui stat care, deși își menține suveranitatea națională, este obligat
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
Berlin între 1949 și 1990. El era format din sectoarele de ocupație american, britanic și francez, așa cum fuseseră stabilite în 1945. Deși nu era parte oficială a Germaniei Occidentale, partea apuseană a Berlinului era integrată în multe privințe cu statul vest-german. Sectorul sovietic a devenit cunoscut ca Berlinul Răsăritean, fiind proclamat de autoritățile comuniste est-germane capitală a statului comunist german. Aliații occidentalli nu au recunoscut niciodată statutul de capitală a Berlinului de Est, considerând întreg orașul ca un tot, aflat din
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
parte și cel sovietic pe de altă parte. Berlinul Occidental a fost înconjurat de la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale de teritoriile Germaniei comuniste și ale Berlinului Răsăritean. În mod oficial, sectorul occidental al Berlinului era denumit de autoritățile vest-germane „Berlin (West)”, iar de autoritățile est-germane „Westberlin”, acestea din urmă încercând să sugereze că nu era o parte a „Berlinului” ca întreg. Berlinul Răsăritean era numit oficial de autoritățile est-germane "Berlin, Hauptstadt der DDR" („Berlin, capitala RDG-ului”), sau simplu
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
dar acest act nu a fost recunoscut de aliații occidentali. În multe privințe, Berlinul de Vest a funcționat ca făcând parte "de facto" din Germania Occidentală, hărțile arătând-o ca făcând parte din RFG. Locuitorii Berlinului de Vest erau cetățeni vest-germani și se bucurau de libertatea de mișcare (îngrădită într-o oarecare măsură de poziția geografică) între sectorul occidental al orașului și RFG. Aliații occidentalli erau totuși autoritățile supreme în sectoarele occidentale de ocupație. Berlinul Occidental era condus de un primar
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
consiliu orășenesc găzduiți la Rathaus Schöneberg, dar autoritatea lor emana de la forțele de ocupație, nu de la faptul că erau aleși prin vot popular. Berlinul Occidental nu se număra printre landurile RFG-ului, nu făcea parte dintr-un land, iar constituția vest-germană ("Grundgesetz") nu se aplica pe teritoriul orașului. Asta făcea că vest-berlinezii nu puteau vota în alegerile federale, în schimb ei erau reprezentați în mod indirect în "Bundestag" de 20 de delegați fără drept de vot, aleși de Camera Reprezentanților din
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
Willy Brandt a devenit cancelar prin această metodă, în 1969. Statutul ambiguu al Berlinului de Vest făcea ca cetățenii orașului să fie exceptați de prevederile legile serviciului militar obligatoriu al RFG-ului. Această excepție făcea orașul foarte popular printre tinerii vest-germani, ceea ce a dus la o contracultură înfloritoare, ceea ce a fost o caracteristică definitoare a orașului. Alte anomalii ale orașului erau reprezentate de „actele de identitate provizorii”, neprevăzute cu stema Germaniei, interzicerea zborurilor companiei aeriene Lufthansa către oraș și existența unei
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
Peres a continuat să depună eforturi pentru întărirea armatei isreliene prin achiziționări de echipament militar și prin cercetare. În anul 1957 Peres a pus bazele relațiilor de cooperare militară dintre Israel și Germania de vest. În întâlnirea sa cu ministrul vest-german al apărării Franz Josef Strauss a obținut consimțământul părții germane la acordarea de asistență în domeniul echipării cu armament a armatei israeliene. Această întâlnire, ca și contactele ulterioare israelo-germane în acest domeniu au fost ținute în secret. În paralel cu
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Dinge, die muss mân einfach tun - Der Widerstand des jungen Radu Filipescu” a autoarei germane Herma Kennel, carte publicată de editură Herder, Freiburg, Germania în septembrie 1995. Autoarea a locuit în București între anii 1982-1985 că soție a unui diplomat vest-german, iar între 1990 și 1995 a revenit de multe ori pentru documentare. Cartea a fost tradusă din limba germană în limba română și publicată sub numele „Jogging cu Securitatea” la editură Universal Dalsi, București 1998. Cartea a fost republicata în
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
Kommandaturii Aliate. Dat fiind statutul special al orașului, autoritățile militare au recunoscut dreptul Senatului și Camerei Reprezentanților Berlinului Occidental (organele de autoconducere alese prin vot popular) de a conduce cea mai mare parte a afacerilor orășenești. Aliații occidentali și autoritățile vest-germane sau cele vest-berlineze nu au recunoscut niciodată regimul comunist din Berlinul Răsăritean sau autoritățile est-germane de acolo. În perioada în care Berlinul de Vest a fost izolat de Germania de Vest (orașul se afla la 176 km în interiorul statului est-german
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
izolat de Germania de Vest (orașul se afla la 176 km în interiorul statului est-german), aliații occidentali au încurajat strângerea relațiilor dintre RFG și Berlinul de Vest. Reprezentanții Berlinului de Vest participau, ca membri fără drept de vot, la sesiunile parlamentului vest-german. Agențiile importante vest-germane își aveau sedii și în oraș. În plus, autoritățile aliate se consultau, de cele mai multe ori, cu autoritățile federale germane și vest-berlineze în cazul tuturor inițiativelor politice care priveau unificarea țării sau statutul Berlinului. Între 1948 și 1990
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
de Vest (orașul se afla la 176 km în interiorul statului est-german), aliații occidentali au încurajat strângerea relațiilor dintre RFG și Berlinul de Vest. Reprezentanții Berlinului de Vest participau, ca membri fără drept de vot, la sesiunile parlamentului vest-german. Agențiile importante vest-germane își aveau sedii și în oraș. În plus, autoritățile aliate se consultau, de cele mai multe ori, cu autoritățile federale germane și vest-berlineze în cazul tuturor inițiativelor politice care priveau unificarea țării sau statutul Berlinului. Între 1948 și 1990, evenimentele principale, precum
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
După prăbușirea comunismului în RDG, statutul special al Berlinului ca zonă specială aflată sub controlul celor patru puteri a încetat să mai existe. Berlinul a devenit capitala Germaniei unificate, statut recunoscut prin lege votată de Bundestag în iunie 1991. Guvernul vest-german a cerut aliaților să-și mențină prezența militară în Berlin până la retragerea completă a forțelor ruse (foste sovietice) de pe teritoriul fostei Germanii Răsăritene. Retragerea rușilor s-a încheiat la 31 august 1994, astfel că, în 8 septembrie 1994, s-au
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]