674 matches
-
remarcată, opinându-se că P. este și un bun teoretician al literaturii postmoderne. A fost distins cu Premiul pentru debut la Salonul Cărții de la Cluj-Napoca (1997) și cu Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu mai poate fi deosebit de ficțiune. Prezentul narațiunii s-ar situa în principiu pe la 1835, iar
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
în mai multe rânduri evocat aluziv, nu e înfățișat vreodată. Cititorul e confruntat cu situația paradoxală a unui epic cvasivid într-o carte densă în anecdotică și culoare: parcă nu se întâmplă nimic, deși se întâmplă o sumedenie de lucruri. „Vestitorul” este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc?”, se tot întreabă el, nedumerit). Se disting otium-ul boieresc postfanariot, tratat în manieră mateină, și
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
unui epic cvasivid într-o carte densă în anecdotică și culoare: parcă nu se întâmplă nimic, deși se întâmplă o sumedenie de lucruri. „Vestitorul” este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc?”, se tot întreabă el, nedumerit). Se disting otium-ul boieresc postfanariot, tratat în manieră mateină, și topos-ul complotului ocult, ilustrat de colonelul Vărzaru, întruchipare a „Securității” eterne. Cartea nu are un deznodământ
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat în accente neoexpresioniste, dar și raliat la practicile textuale optzeciste. SCRIERI: Vestitorul, București, 1997; Epopeea celestă, Craiova, 1999; Șah orb, București, 1999. Repere bibliografice: Tudorel Urian, Clondirul cu cerneală și internetul, „Cuvântul”, 1997, 8; Ion Roșioru, Un roman
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat în accente neoexpresioniste, dar și raliat la practicile textuale optzeciste. SCRIERI: Vestitorul, București, 1997; Epopeea celestă, Craiova, 1999; Șah orb, București, 1999. Repere bibliografice: Tudorel Urian, Clondirul cu cerneală și internetul, „Cuvântul”, 1997, 8; Ion Roșioru, Un roman complex, TMS, 1997, 9; Evelina Cârligeanu, A noastră carte e uneori cu susul în
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
Evelina Cârligeanu, A noastră carte e uneori cu susul în jos, TMS, 1997, 9; Octavian Soviany, Scriptorul care nu se teme de diavol, CNT, 1997, 44; Horia Gârbea, Cel ce vestește singur, „ArtPanorama”, 1997, 1; Peter Quince [Ioan Radu Văcărescu], „Vestitorul”, „Euphorion” , 1997, 4; Gabriel Dimisianu, Un nou romancier, RL, 1998, 6; Constantin Dram, Între alegorie și structură, CL, 1998, 4; Ioan Stanomir, Călătorie la capătul cărții, LCF, 1999, 6; Ion Roșioru, „Epopeea celestă”, TMS, 1999, 6; Tudorel Urian, Jocul vieții
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
1846), publică o puzderie de opuri cuprinzând versuri lirice și epice, impresii de călătorie, nuvele, romane, tragedii, melodrame, vodeviluri ș.a. E o literatură de fundal, ilustrând, și dincolo de limita cronologică, tendințe ale epocii pașoptiste. Autorul, care scria în 1845 la „Vestitorul românesc”, iar în 1848 la „Pruncul român”, și-a exprimat, fără orgoliu, doar credința exaltată în puterea literaturii de a modela sentimente patriotice. De la poezia erotică - compuneri naive cu unele motive exotice - P. trece și fixează în cadrele versului câte
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
la adevărata lui valoare de „modernitate aproape sincronă, dacă nu protocronă a temei înstrăinării” (Emil Manu). În 1948 P. îi scrie lui G. Călinescu despre finalizarea celui de-al treilea roman, având ca model Demonii lui Dostoievski și intitulat inițial Vestitorii, ulterior Așteptând ceasul de apoi. Scriitorul trata un subiect delicat, privind mișcarea legionară, în dorința de a-i înțelege doctrina care a condus la fapte reprobabile și la crimă. Din nefericire, textul, confiscat în momentul arestării, împreună cu alte fișe și
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
cu prilejul festivităților școlare. Aceste discursuri, însuflețite de simțăminte și elanuri nobile, au o elocvență caldă și convingătoare. A publicat în „Curierul românesc”, „Muzeu național”, „Gazeta Teatrului Național”, „România”, „Cantor de avis și comers”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Vestitorul românesc”, „Trompeta Carpaților”. Articolele lui conțin, îndeobște, sfaturi practice pentru lucrarea pământului, învățăminte folositoare în gospodărie sau sunt rapoarte școlare, cuvântări festive ș. a. La 1 octombrie 1843 P. scoate foaia „Învățătorul satului”, cea dintâi publicație, gratuită și oficială, destinată mediului
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
care a lucrat de asemenea ca redactor, „Adevărul”, „Biruința”, „Românul” (Arad), „Universul”, „L’Indépendance roumaine”, „Acțiunea română”, „Mișcarea” (Iași) ș.a. Purtat de evenimente, în timpul primului război mondial editează împreună cu S. Pauker, la Odessa, un ziar în limbile rusă și română, „Vestitorul”, în care se arată ostil insurecției bolșevice. Va scoate și o broșură, Românii în ghearele bolșevicilor (1919), în care istorisește, parcă dintr-o suflare, tot calvarul (anchete, arestări ș. a.) îndurat în țara intrată sub teroarea roșie. Un publicist temperamental se
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
ziar, plus cele contractate de primărie și de școală. Ce ziare se citesc în Ațintiș? Cuvântul liber, Evenimentul zilei, Jurnalul național, Capitalul și 24 de ore mureșene. Preotul ortodox și soția lui citesc ziarele trimise de la patriarhie: Credința străbună și Vestitorul ortodoxiei. Cei câțiva săteni care fac naveta la oraș (Luduș, Târgu Mureș) își cumpără de acolo ziarele. Naveta la oraș, dar și nivelul de educație îi fac pe aceștia să aibă o mai mare deschidere față de surse alternative de informare
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
talanților ascunși în textura realului și a condiției istorice a umanității. Din acest motiv, gazetele culturale cu rubrici religioase ori revistele de orientare teologică n-au lipsit niciodată din istoria presei românești. Deja în 1839, arhimandritul Dionise Romano (1806-1873) lansa Vestitorul bisericesc, iar în 1853, mitropolitul Andrei Șaguna (1809-1873) fonda Telegraful român. De atunci încoace, activitatea gazetărească a excelat cel puțin în cantitate, dacă nu întotdeauna și în calitate. În perioada interbelică, Nichifor Crainic (1889-1972) scria constant la Gândirea, pregătind simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
moravurilor, creionând acid și caracterizând deseori pertinent, într-o suită de replici spumoase, alerte. De altfel, se exersase concomitent adaptând după E. Scribe ori făcând mai multe traduceri, bune, din Florian, Boccaccio, Paul de Kock, unele apărute în foileton în „Vestitorul românesc” (1853) și „Anunțătorul român” (1858). Romanul Mistere din București, publicat în două volume în 1862, este, într-o măsură, explicabil și prin experiența anterioară a lui B., rămânând cel mai realizat roman-foileton din epocă, cu însușiri ce îl ridică
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
și morale). În „Învățătorul satului” apare, între 1843 și 1847, un ciclu de articole cu o pronunțată tendință etică, adunate într-un volum (Săteanul creștin sau Partea morală din foaia satului, 1853). Istorioare morale (Repezitatea vieții) sunt tipărite și în „Vestitorul românesc”. Într-un limbaj sfătos și curgător, ele alcătuiesc, la un loc, un fel de tratat de morală, ale cărui precepte sunt ilustrate tot prin istorioare morale (Petre și Cristina, Prințul dezamăgit, Puterea religiei ș.a.). Printre alte povestiri, o meditație
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
și ei, mari admiratori ai folclorului. În Rândurile de început, marcând cea de-a doua serie, revista își stabilește singură locul, așezându-se alături de „Șezătoarea” lui Artur Gorovei, „Tudor Pamfile” a lui D. Furtună, „Izvorașul”, redactată de Gheorghe N. Dumitrescu-Bistrița, „Vestitorul satelor” din Boroaia Fălticenilor, „Ion Creangă”, „Doina” ș.a. M.W.
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
Chișinău, 1963; Vietnamul meu, Chișinău, 1966; Magistrala, Chișinău, 1969; Scrieri, I-V, pref. S. Cibotaru, Chișinău, 1970-1973; Pomul vieții, Chișinău, 1974; Scară fără trepte, Chișinău, 1976; Oglinda, Chișinău, 1978; Bim-Bom, Chișinău, 1981; Tinerețe în flăcări, Chișinău, 1982. Traduceri: Maxim Gorki, Vestitorul de furtună. Cântecul șoimului, Chișinău, 1968 (în colaborare cu Andrei Lupan); Vl. Maiakovski, Poezii și poeme, Chișinău, 1951. Repere bibliografice: N. D. Cocea, Un poet, „Orizont”, București, 1935, 5; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; Șerban Cioculescu, Aspecte
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
literară românească. Scriitori vechi. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Boabe de grâu”, „Convorbiri literare”, „Cugetul românesc”, „Făt-Frumos”, „Manuscriptum”, „Mitropolia Olteniei”, „Neamul românesc pentru popor”, „Prietenii istoriei literare”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista istorică”, „Revista macedoromână”, „Universul literar”, „Vestitorul satelor”, „Viața românească”. Două sunt coordonatele esențiale ale activității lui C.: cea de editor și cea de istoric literar. Cea dintâi este ilustrată îndeosebi prin edițiile de pionierat din opera Ion Budai-Deleanu: Țiganiada (1925), publicată în „forma definitivă din 1800-1812
CARDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
Povățuitorul tinerimei către adevărata și dreapta cetire, pe care, din motive de popularitate, îl atribuie lui Gh. Lazăr. În 1834 se stabilește în București, unde primește conducerea Tipografiei Statului. Editează ziarul „Cantor de avis și comers” (1837-1855), devenit, în 1843, „Vestitorul românesc”, și buletinul oficial al Țării Românești. Din 1836 până în 1853, la Buda, face să apară „Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească”. În 1845 primește rangul de pitar, apoi, în 1853, pe cel de serdar. Modest alcătuitor de
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
plăsmuire. Vremea si ...vremurile „O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu mult înainte, ca să zicem: "Are dreptate?" Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27. Eu, Cel dintîi, am zis Sionului: "Iată-i, iată-i!" Și Ierusalimului: îți trimit un vestitor de vești bune!" 28. Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să proorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29. Iată că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
unui răufăcător - părăsi dormitorul de o noapte a prietenei sale, fară nici un chef de a face act de prezență la birou. Mergea la pas domol, de promenadă, savurând cu plăcere aerul curat de primăvară. Briza mării genera un parfum sensibil, vestitor al zilelor pline de farmec și poezie ce vor urma. În dreptul barului „Broasca de Aur”, Încetini pașii. Aici, În urmă cu câteva seri, cunoscuse o fată destul de tânără - ajutor de ospătar - după care Îi cam pulsa inima. Este adevărat, fata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de-acum primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de bucurie, plecă în curte, apoi ieși în dreptul porții și urmări cu privirea căruța cu calul slăbănog și mic, ascultând vocea răgușită a vestitorului care dormita pe capra căruței, legănându-și din când în când capul spre umeri sau în față, nehotărât ca anotimpul. - Pământ de flori! Pământ de flori! Și el păru să fie ultimul om al acelei după-amiezi, după care vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi când se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămână înstrăinate. Mă agățam de absurde speranțe... La scurt timp după aceea, când ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, încă necunoscuți pentru noi, am crezut în sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi - înșelătoare alegeri ale tinereții. Credeam că lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe piatră pe piatră, și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos, în jghiab pietros, într-o roată de mesteceni, se strângea apa pârăului într-o baltă limpede. Cădea tremurând, lunecând pe mușchi de stâncă, se alina, se împrăștia, se liniștea într-o lumină care răsfrângea cerul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]