597 matches
-
amicii săi să nu fi înțeles chiar nimic din ceea ce s-a petrecut în ultimii ani, adică un proces ireversibil de autonimicire a unui sistem atins de o incurabilă maladie degenerativă. Abuzând de tactici populiste, prizonieri ai unei tot mai vetuste și costisitoare logici a puterii, nici ei, nici echipa Roman, nu pot obține decât simple amânări de scadențe. Chestiunea vitală însă rămâne deschisă, iar soluția ei se găsește nu numai în afara, dar chiar împotriva tradițiilor și mentalităților comuniste.” Societatea noastră
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decât un prezent fără ieșire. Majoritatea oamenilor politici nu pot comunica cu aleșii lor. Această neînțelegere irită pe toată lumea. Agitația sterilă în care trăim crește. Promisiunile elitei politice românești nimeresc pe de lături. Ba sunt comunicate neadecvat, într un limbaj vetust (vezi partidele istorice), ba sperie prin insistență și jocul slugărniciei în fața cetățeanului. Mesajele de bun simț se pierd în această forfotă. Marin Preda povestește în confesiunile sale o amintire plină de tâlc. Din cuprinsul acestei povestiri am desprins cu ochiul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
te scrie pe tine și nu tu scrii poezie. Cum să aibă oră fixă? Ca locuitor al acestei emoții și ca unul dintre oamenii ținutului care mai crede în inspirație (pe aceste vremuri accentuat pozitiviste e ușor să fii considerat vetust), vă pot spune că poezia vine pe neașteptate și pleacă fulgerător. Te lasă de multe ori deznădăjduit și cu mâinile goale. S-o oprești, imposibil. E ca și cum ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul mireasma florii în pumn. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul - acesta ni-i rostul prin care umblăm peste gloria trecerii”, iar cuvântul-cheie este „melancolie” („vastă”, „tainică”). Dăinuim (1976) cuprinde poezii ce se vor patriotice, dar prin supralicitare devin doar versificări patriotarde în manieră vetust pașoptistă. Se rețin vagi înfiorări nostalgice după Satul copilăriei, după Mama, câte o Carte către tata și una adresată lui Eminescu tânăr. Plachetele ce au urmat, Solia (1980), Portretul focului (1983), Mic tratat de melancolie (1984), Peisaj de vânătoare (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
interioare în locuințe și a diminuat densitatea construcțiilor prin demolarea cîtorva imobile. Această operațiune marchează voința de a menține locuințele sociale în arondismentul 20. Un spațiu urban pestriț În arondismentul 20 există așadar o împărțire între un habitat vechi, uneori vetust, cu loturi de case reamenajate, și un habitat social a cărui populație este supradeterminată, în componența sa, de reglementarea privind acordarea de locuințe. Există numeroase exemple de străzi unde prezența ici și acolo a tinerilor aparținînd noilor pături mijlocii nu
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de sentimente”, că e luat în râs toată lumea. Am fost întrebat din sală ce înțeleg prin „postmodernism” - adică direcția pe care o îmbrățișează tinerii scriitori din Moldova, cei ce alcătuiesc orientarea europenistă, diferită de cea a „bătrânilor”, cu limbajul lor vetust. Am spus că este vorba de o nouă sensibilitate față de fenomenul estetic, de o nouă percepție a lumii, de o deschidere mult mai mare față de literatura universală, de recuperarea unei tradiții și de explorarea altor tendințe, interzise nouă înainte de 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a simțit bine deloc, a fost cumva contrariată în așteptările sale. O lume încremenită. Da, rușii sunt vii, pătimași și uneori excesivi, cum i-a cunoscut și înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, dar „cadrul” în care se mișcă azi este vetust, ferit parcă de schimbările dinamice ale lumii contemporane... O ascult, îi dau dreptate, dar nu comentez, pentru că reflecțiile mele sunt încărcate - vorba lui Corinne, doar aparent glumind - de o „subiectivitate dușmănoasă”. Ajungem la pod. Un grup de tineri - fete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu halatul strălucitor de mătase, legată în părul nearanjat cu o panglică, madame Angela îmi vorbește despre casa lor din București, treptele de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând cu Ceva mai greu (1958). Remarcabilă este evocarea copilăriei, vârstă a inocenței, dar și a unei înțelepciuni din perspectiva căreia sunt sancționate faptele celor maturi. Există apoi o poezie a vetustului, a lucrurilor defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
importanță, de a construi imaginea, cizelată cu răbdare și cu pricepere de orfevrier, învăluie fiorul liric în veșminte grele, de fire metalice strălucitoare, sub care abia îi bănui o existență firavă și tăinuită. Rafinamentul lui e de a fi ușor vetust în insistența cu care răscolește un adevărat relicvar erotic, etalat printre flori și esențe rare. Imaginile pe care le folosește sugerează un univers închis, incapabil de creștere, supus măcinării. Sensibilitatea poetului descoperă aici un domeniu care-i aparține, alăturând, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
însăși în căutare de identitate. Marea problemă a profesorului este aceea de a obține motivația, de a trezi interesul elevului pentru obiectul de studiu pe care îl predă, iar acest lucru nu este ușor de realizat într-un climat educativ vetust, care nu a stabilit încă racordul cu socialul. În fapt, această problemă (a motivației) este adesea ignorată astăzi; oricum, profesorii nu sunt pregătiți încă să-i facă față. Argumentele profesorilor cad pradă unei triple inadecvări: 1. Reacția. Relația dintre interesele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
-și în versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfâșierile”, „mâhnirile” în registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amândouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni înscrise într-un album adolescentin: „Până când va târî sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plângându-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit în potcoavă chivăra”, ca și „glanda tânără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă însă tot „adevărul” despre acest moment al creației lui Voronca. În realitate, Incantații-le sunt departe
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
bîntuie în ultima vreme înaltele cancelarii occidentale, în special pe cele de peste ocean. Ea a fost lansată de către candidatul republican John McCain și privește înființarea unei "Ligi a Democrațiilor", care să reunească toate țările democrate și, eventual, să înlocuiască instituții vetuste create după al Doilea Război Mondial, cum ar fi O.N.U. Aceasta se dorește a fi, de fapt, o reacție la avansul noilor supraputeri, cum ar fi China și India, dar și al celui al Rusiei din ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mult, a publicat câteva cicluri de însemnări: De-a curmezișul țării românești, De-a curmezișul Europei ș.a. (în „Lupta pentru viață”, 1905) - note fugare, vag descriptive, ușor malițioase și (auto)ironice. Majoritatea versurilor sale, satirice, erotice, elegiace, sunt neinspirate și vetuste. Volumele de teatru cuprind piese proprii, prelucrări, localizări și traduceri (multe dintre acestea au rămas în paginile revistei „Familia”), folosite mai ales de trupele de diletanți din Moldova, Transilvania și Banat. Unele dintre piese sunt „dramatizări” ale unor episoade biblice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
cu argumentele pătrunzătoarei sale analize aplicate, că scriitorul român de azi trece printr-un handicap de creștere, înglodându-se surprinzător în superstiții naționaliste, în mimetism de prost gust. Încercând totuși să se reprofileze, el continuă să se sufoce sub măști vetuste cum ar fi pantomima ambiguității și a protagonismului prin delegație. În contra acestui complex al suspiciunii, al autoexilului în încercuirea de odinioară, pledează cartea lui S. Damian. Caius Dobrescu De la pactul cu diavolul, la angajarea etico-politică a scriitorului Provocatoare și captivantă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în platoșa limbii latine, suferă de o uzură provocată de schimbarea gustului în timp. Volumul e același, nu s-a schimbat cu o literă în ultimele opt secole, și cu toate acestea, gustul posterității îl pune în categoria textelor iremediabil vetuste. Valoarea lui stă în originalul latin, și a încerca să-l traduci într-o limbă modernă înseamnă a-i face rău. Sînt texte care nu pot fi traduse fără a le bagateliza, semn că spiritul unei limbi clasice nu poate
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
cînd rateuri, tolerînd epave spirituale, ori există ceva vital în miezul trăirilor de credință. Apoi, Dawkins e încredințat că orice religie poate fi explicată prin cauze naturale (darwiniste sau psihologice), iar cine susține existența unui element supranatural e un filistin vetust, vrednic de a fi supus caterisirii publice. Greșeala lui Dawkins e că judecă religia dinlăuntrul teoriilor cognitive, de parcă scopul suprem al religiei ar fi cunoașterea universului. În realitate, dogmele nu au rostul de a explica lumea, ci de a le
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
așa, Jurnalul. Pentru a umple acest gol real de text diaristic, autorul monografiei alege să comenteze însemnările pe cărți sau pe cîte o filă, ici, colo, mai suculente sau mai seci, mai ample spre sfîrșitul vieții, "un soi de răboj, vetust dacă n-am ști cine e autorul, proiectînd lumini, dacă citim cu atenție...". Adică exact ce a făcut Dan Grădinaru în general în toată această carte, cu o răbdare de necrezut și cu un fel de a scrie relaxat, de
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
rit și ritual, preocuparea sa fiind de a descoperi structura ceremoniilor în genere. Iar ce-l intrigă cel mai mult este faptul că riturile, deși desprinse de cultul de origine, continuă să-și exercite atracția asupra oamenilor, precum niște himere vetuste împotriva cărora argumentele raționale nu au putere. Autorul distinge cîteva categorii de rituri moderne: sărbătorile oficiale (singurele care sînt fățiș religioase), liturghiile politice (orice festivitate cu încărcătură istoric-ideologică), riturile de instituire (acordarea de decorații, titluri academice etc.) și slujbele profane
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
fie vreo secundă pusă la îndoială. Un poem al lui Ion Beldeanu se numește Între ironie și aversiune, titlu ce sintetizează întreaga sa atitudine poetică. Poetul este un inadaptat, un om dintr-o altă lume, crescut în spiritul unor valori vetuste, incapabil să se familiarizeze cu dinamica de viață a postmodernității. Orașul și-a pierdut liniștea patriarhală, dimensiunea spirituală, elementele protectoare și de confort care îl făceau pe poet să se simtă acasă. Ziua de sâmbătă oferă un peisaj tot mai
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
vandabilă. "Desuet" - iată cuvântul care revine cel mai frecvent în vocabularul oricărui cititor cultivat în momentul evocării cazului Ionel Teodoreanu. Ritmul insuportabil de lent pentru contemporanii internetului se aliază cu o aglomerare de metafore și decorativism stilistic apărând redundante. Aerul vetust domină o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite. Așa cum el însuși se
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
hoarda își lua tălpășița, localnicii ieșeau din umbrare, care cântând din frunză, care din fluier, teferi, doinind și horind, după ce mai și nuntiseră, mai nășiseră și asistaseră la nașteri și botezuri. Mândre Rodici părăseau codrul cu prunci în brațe (termen vetust: cu bebeluși!), care vedeau pentru întâia oară șesul, colbul, gârla. În pădure susurau izvoare cu cea mai cristalină apă de băut, sclipeau strălimpezi ochiuri de iezer, chemătoare la scaldă, se coceau smeure, mure, afine, covoare de ciuperci comestibile se propuneau
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
valorizări negative. Mai mult, sunt, toate, noțiuni elementare de teorie literară care se pretează, dacă vrem neapărat, unei formalizări mai accentuate, dar nicidecum unei popularizări - plastice, e drept - pe înțelesul trișorilor. Masa tratativelor estetice, căci despre ea vorbim cu atâta vetustă insistență, nu e, totuși, capitonată cu postav verde. Oricum, din perspectiva unor asemenea capete de acuzare, Nevoi speciale devine imposibil de incriminat. Ceea ce atrage, în optica mea, un nou - și serios de data aceasta - cap de acuzare. Dan Sociu pare
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
Gabriel Catrinescu, de exemplu, este și ea generatoare de confuzii, ei putînd fi, pe spații mici, asimilați abuziv, pe cînd în realitate Flondor este un cercetător al limbajului, cu o componentă reflexivă puternică, în vreme ce Catrinescu este prelungirea unui spirit interbelic vetust și efeminat. Și exemplele ar putea continua. Această modalitate de panoramare a artei românești dovedește, așa cum am spus-o deja, o dublă necunoaștere: a fenomenului artistic românesc și a cumpărătorului deopotrivă, indiferent unde ar fi el situat. Soluția aleasă este
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]