528 matches
-
Ester? Că avea să-și caute loc chiar în vagonul și în compartimentul acela în care B. dormea pe genunchii mei? Trenul era arhiplin și, ca o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întâlnit și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar e chiar frumos, bravo! Vrei să mai coși? Da. Fetița stătu toată ziua în preajma mamei, învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag lucrurile cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului. Buzz, convins că fusese o operațiune solo, se întoarse în dormitor și aprinse lumina. Camera duhnea a praf de pușcă. Patul era năclăit de sânge, iar perna era îmbibată cu vișiniu. Buzz o ridică și i-o puse mortului sub cap. Tipul nu mai avea față, nu exista orificiu de ieșire al glonțului și tot bulionul îi curgea prin urechi. Îl căută prin buzunare - și îl năpădiră toate spaimele. O legitimație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-n toamnă Când îți scriu ochii mei s-au îmbrăcat în gri să jelească toamna despărțirii noastre nu-ți mai sunt iubire tu n-ai să-mi mai fii îngerii ne-au prevestit dezastre Aprilie, ultima ninsoare Iubirea mea sunt vișinii în floaresărută-mă sub albul nesfârșit. îi scutură Aprilie, ninsoare... stârnește vântul seara-n asfințit. Doar greierii se-aud în depărtare pe două voci în cri-cri, amețit. Iubirea mea, sunt vișinii în floare sărută-mă sub albul nesfârșit. Iți amintesti? aproape
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
voci în cri-cri, amețit. Iubirea mea, sunt vișinii în floare sărută-mă sub albul nesfârșit. Iți amintesti? aproape întâmplare prezența ta, a mea... cât ne-am iubit! Ningea cu flori de vișin, ceruit privea tăcută luna zâmbitoare... Iubirea mea sunt vișinii în floare. Primăvara asta Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zări. Pentru asta veneam și eu devreme. Odată m-am așezat chiar în banca din spatele fetei. Pe dînsa o cuprinse neastîmpărul. Cu ton uimit, colega de alături o apostrofă: - Ce ai, fato, te-ai îndrăgostit? Obrazul i s-a făcut vișiniu. Tăcea, dar tot ce simțea ea îi bulbucea în ochi. Ca să-și poată da mai bine seama, prietena roti privirile în jur. Amuzată și perspicace, și le opri pe mine. Plin de capete, amfiteatrul nu-i împiedica pe îndrăgostiți să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aveam timp să-mi fie milă de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică) din el mărunțeii care Îmi lipseau și o tuleam iarăși către atelierul plin de minuni al meșterului făurar. Așa eram eu pe atunci și nu m-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă În judecată pentru tentativă de omor. „Tu ai Început, vierme de beci și târfă masculină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de adamască, și una de mătase, 11 poale, 6 de mătase și 5 de adamască, pentru Sfânta Masă, 3 perechi de procovețe, două din stofă și unul de adamască, opt perechi perdele pentru icoane, 2 aere, unul cusut pe catifea vișinie și unul pe mușama, și un aghiazmatar din marmură”<footnote Arhivele Statului Iași, Mănăstirea Cetățuia, Dosar nr. 146/ 1863, f. 4 -7 footnote>. Când s-au început lucrările de restaurare în anul 1830 cea mai mare parte din mobilierul bisericii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
De fapt nu jurnalista a scos piesa din program, ci conducerea de atunci a teatrului, unde cu siguranță Ermolai Alexeevici Lopahin prăsise urmași, care s-au priceput să mânuiască tot atât de eficient toporul, ca și oamenii puși de negustor ca să taie vișinii. Mi se pare, că pe atunci ajunsese la conducerea teatrului un fost poet, bine dus cu capul, care trăise multă vreme prin țări străine și care a rămas în literatura română cu un singur poem, din două versuri care sună
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-i greu de înțeles, numai că eu plecasem de-acasă fără un bănuț în buzunare - ia zi, ce mi-ai face tu cadou? Uitați, domnu’! râde Mihaela, sticlindu-și dinții conici în lumina felinarului. Un trandafir abia scăpat din boboc, vișiniu, cu coada sănătoasă... Am un motiv în plus să colind pe străzi, în căutarea unei insomniace frumoase căreia să i-l ofer, una care să mai umble și neînsoțită la ora asta din noapte - prea multe vreau și eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o bicicletă stricată. Se simțea trăind în interiorul unui ceas, privindu-și propriul corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
șampanie Martini? Atunci, să Îmi pregătesc și eu toastul! Capitolul 21 tc "Capitolul 36"Nausicaa În altă ipostazătc "NAUSICAA ÎN DOUÎ IPOSTAZE" Aplaudă. O dată, de două ori, de trei ori. Ajunge. Aruncă o privire nerăbdătoare spre ieșire, dar În dreptul draperiilor vișinii sunt doar plasatoarele; nici un spectator nu s-a mișcat de pe locul lui. Se uită cu coada ochiului la profilul Christei - regulat, sever chiar și acum, când pare transportată de muzică. Părul tuns drept, sub linia urechii, tenul nefardat, riduri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noroc!” De acum înainte, nu ni se mai putea întâmpla nimic rău. Bunica și Madonna vegheau amândouă asupra noastră. Tata m-a luat de mână și am pornit spre stația de autobuz. Ședeam pe niște scaune de lemn cu învelitori vișinii. Tata își sprijinise mâinile pe coapse și-și ținea spatele drept. A tușit puțin, cu timiditate, pe urmă s-a ridicat și s-a plimbat încolo și încoace, nu prea departe, fiindcă nu știa dacă funcționarul de la biroul cel negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mintea lui selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului, apoi se zvonise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia că e chiar vocea celor două guri de metrou: „Așa vor fetele toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică. Mi-am adus aminte că asistasem și eu cândva la un curs de epistemologie de-al lui. Ponta, în sacou vișiniu, studiindu-și manichiura cu mare concentrare, spunea că e posibil să existe și revelații mistice, dar că el unul nu fusese vizitat de niciuna. Capul lui rotund, cu fălci masive, sugera exact contrariul: nu, nu există niciun fel de tâmpenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o pălărie de paie. E de admirat. După restaurante și hoteluri de lux, înfruntă viața alături de mine. Schimbăm trei tramvaie cu cele șase genți în cârcă și ajungem în zona aridă de la marginea capitalei. Marius, proprietarul, sosește într-un Trabant vișiniu. Apartamentul l-a moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două camere, semidecomandat, e înțesat cu mobilă veche. Înăuntru - obiecte fabuloase de uz incert. Nici Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea - căci ce eram, dacă nu o mare familie fericită? -: Ionicii șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
consumi cot la cot cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne strica bruma de chef, nici nouă, nici răposatului. Capisci? Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
profesor și satul acela din apropierea Văii Siretului. Intrăm într-un bar nu prea mare, dar foarte cochet amenajat. O lumină discretă se revărsa pe pereți, dând impresia că te afli într-o cameră acvatică unde apa colorată într-o nuanță vișinie curge ușor din tavan ca dintr-un izvor. În față, masa barmanului și rafturi pline cu tot felul de băuturi în sticle colorate în tot felul de nuanțe scăldate în lumina unor beculețe colorate dispuse discret pe perete. În bar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
voaluri și mătase galbenă de pe pereți, înfățișînd lebede plutind pe un lac albastru, dar mai ales îmi făceam de lucru la mașina de cusut. Scoteam din sertarele ei petice de pânză de toate culorile, cârpe cu înflorituri, bucăți de pluș vișiniu, cu care mă apucam să-mi înfășor păpușa. Venea imediat lângă mine Marcel, vărul meu, care se apuca s-o lege pe Zizi la ochi sau să-i înnoade mâinile de cârpă la spate. Se ferea râzând de palmele mele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]