2,248 matches
-
de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de mâncare). În astfel de situații delicate și care nu te lasă să te miști în voie, ei bine, ce putea să Istorisiri nesănătoase fericirii 121
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu mă prea miră (și nici nu trebuie), căci fiecare dintre aceste aparențe ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
faci mendiant pe malurile Senei (à propos, un prieten franțuz îmi spunea, pe jumătate jenat, că, în Hexagon, dacă te prostești la vreo petrecere, ești apostrofat prompt cu "arrête de faire le roumain")? "Cel înțălept va înțălege", făcea cu ochiul, viclean și complice, autorul primei epopei în limba română, crezându-se, bineînțeles, mai mintos chiar decât cel mai înzestrat dintre virtualii săi cititori. Dar să nu mă las sedus de farmecul parantezelor, fiindcă vreau să vă arăt mai îndeaproape cum stau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
abundă și la noi școlărița care le servește pe tavă bărbaților mitul cel mai de preț, Graal-ul începutului absolut. Dar vai, priviți-o pe școlărița de la linia noastră fierbinte: cât de vulgară este imitația inocenței, cât de artificial sună îndemnurile viclene ale farmecelor ei. Dintr-o privire, ea pare că ți s-a dat deja în întregime, încă înainte de a se lăsa pătrunsă cu adevărat. Nimic din toate acestea în Japonia. Totul este atât de real, încât, fără să știu cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
luptă striga îndemnul: -La luptă, Urieșii mei! -Uran! Uran! Uran! Izbândă Uran! Au strigat într-un glas luptătorii urieși. Au mai urmat doar câteva minute și primii barbari și-au găsit sfârșitul în țepușele montate pentru buna primire. Acei mai vicleni au mânat caii în așa fel că au scăpat de țepușe, înaintând mai departe victorioși. La cinci metri de gard, aria de paie îmbibată cu mult seu lichid a izbucnit în flăcări în momentul când primii călăreți barbari au călcat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Iov arată că nu este necesar ca omul să accepte pur și simplu suferința, el trebuie să se confrunte cu Dumnezeu însuși. Poate să se supere, să protesteze, să se revolte împotriva unui Dumnezeu care îi pare crud, perfid și viclean. În final lui Iov îi este recunoscut faptul că a făcut bine să vorbească despre Dumnezeu. Dar nu acesta este sfârșitul istoriei sale. Lui Iov la sfârșit îi este dat înapoi tot ce a pierdut. Omul suferind nu poate pătrunde
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
face nechibzuiți; Responsabilitatea exercitată în iubire ne face prudenți. Dreptatea fără dragoste ne face duri; Dreptatea practicată în dragoste ne face conștiincioși. Educația fără dragoste ne face contradictorii; Educația practicată în dragoste ne face răbdători. Înțelepciunea fără dragoste ne face vicleni; Înțelepciunea exercitată în dragoste ne face înțelegători. Politețea fără dragoste ne face ipocriți; Politețea exercitată în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de cunoștință. În general: indiferent dacă este vorba de intuirea sensibilă a lumii sensibile sau de intuirea intelectuală a adevărurilor raționale. Dacă lumea sensibilă nu există poate cu-adevărat (nefiind decât un vis), dacă totalitatea adevărurilor raționale este falsă (cel Viclean înșelându-mă atunci când îmi închipui că doi plus trei fac cinci sau că "pentru ca să cuget, trebuie negreșit să exist"), este numai pentru că viziunea, orice viziune imaginabilă, este înșelătoare, atât cea mai clară, cât și cea care rămâne confuză. Evidența aparent
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Totul la el, În pofida Îmbrăcăminții solemne, degaja o nedefinită senzație de vulgaritate de cea mai joasă speță; trăsăturile ordinare și antipatice, gâtul gros, nasul puțin Înroșit, mâinile neîngrijite, felul În care mișca din cap și mai ales privirea arogantă și vicleană de meseriaș Îmbogățit, cu influență și putere, Îmi produseră un sentiment neplăcut la gândul că omul acela Împărțea careta și poate avea În comun legături familiale cu bălaia tinerică de care eram Îndrăgostit. Dar lucrul cel mai neliniștitor a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un conțopist parvenit, cu un inel gros de aur pe degetul mic al mâinii stângi. Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de primejdioasă rea voință, expresiei - Întâi surprinse, apoi disprețuitoare și reci - care i se așternu pe față descoperindu-l pe Diego Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de data asta venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întoarse către el. — Cât despre favoarea pe care poate ți-am făcut-o - continuă -, nu te grăbi să te bucuri: pe ușa aceea a ieșit cineva care nu ți-o va ierta niciodată. Alquézar este unul din acei rari aragonezi vicleni și complicați, din școala Înaintașului său Antonio Pérez, secretarul marelui Filip... Singura lui slăbiciune cunoscută este o nepoată de-a lui, copilă Încă, domnișoară de onoare menina la Palat. Păzește-te de el ca de ciumă. Și nu uita că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de ce s-ar fi lăsat copleșit de sentimente rănite sau de penibile resentimente? Se simțea amețit, vlăguit, ca un copil care de abia atunci începe să învețe mersul, și toate acestea de la ciudata și inexplicabila boală care pusese în mod viclean stăpânire pe el, cu un an, doi sau poate trei în urmă, i se trăgeau. Ce era de fapt cu această suferință a lui și de unde i se trăgea, dacă era de la fizicul debilitat sau de la sufletul apăsat de griji
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
greu o duceau, ce bine ar fi să le dea bani... Crăița îi privea și nu putea să-și creadă ochilor. Pe fața nerasă a bărbatului se așternuse un rânjet șmecheresc. Îi vorbeau despre greutățile lor și-și aruncau priviri viclene. Totul costă, totul trebuie plătit, începând cu pâinea de pe masă și terminând cu încălțările pruncilor... Încercând să pluseze, bărbatul își duse mâinile la ochi cu un gest teatral. Nicicând nu mai văzuse Crăița atâta mizerie adunată la un loc. Masa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
comunist dirijat de comisarii și agenții sovietici forțînd colectivizarea, cu ocazia funerariilor lui Iosif Visarionovici Stalin sunt suspendate orice sărbători. Întîmplător, printre acestea se află o nuntă, iar cum țăranii nu consimt ca ea să fie amînată găsesc cu spiritul viclean, sucit și relativist al lui genius loci o modalitate de a continua petrecerea. Nunta are loc, dar pe tăcute, cu batista pusă pe țambal la propriu și la figurat, iar după un spectacol de pantomimă unde fiecare mișcare reverberează dramatic
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
de la Vatra se simte mult mai la largul său în exercițiul atitudinii negative. După ce a dat lui Dumnezeu ce I se cuvine, refuză a da Cezarului obolul pe care acesta îl pretinde pe atît de numeroase și nu o dată tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
făcu frică de noi... Frică de români!... Acum, dacă vreți să vedeți cum arată un antrenor de fotbal, care instruiește echipa noastră, nu avem decât să vi-l punem în față pe cel cunoscut, - un fudul, un rău și-un viclean, mitocosit, pe metru pătrat... Dacă îl vom avea pe același antrenor și la mondiale... Nu mai descriu meciul istoric faimos... Uimirea francezilor în fața iureșului fantastic al românilor, când în mințile lor... înghețase pe buze... Allons enfants de la patrie... - care te
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
de la Vatra se simte mult mai la largul său în exercițiul atitudinii negative. După ce a dat lui Dumnezeu ce I se cuvine, refuză a da Cezarului obolul pe care acesta îl pretinde pe atît de numeroase și nu o dată tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
grozave/ în altă parte din univers/ în timp ce noi îl tot așteptăm cu mucii la gură/ mi s-a făcut brusc silă de mine. M-am ridicat din pat/ m-am dus în bucătărie am luat cuțitul de pâine/ a încercat viclean să-mi scape dar l-am ținut strâns/ până am simțit cum trece sângele prin el/ și l-am făcut să simtă durerea pe care am încercat-o/ atunci când porțiuni neobservate ale trecutului/ se-arată brusc la fereastră să-mi
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
au topit aidoma unor "figurine construite din ceară sau zăpadă", nerămînîndu-ne decît "nădejdea de a privi cu ochii deschiși atrocitatea, monstruozitatea, absența semnificației (...) și grotescul lumii: carnavalul vieții și al morții în sunete de timpane și trompete...". Răul postdecembrist devine viclean, multicolor, derutant, înfățișîndu-ni-se într-un deghizament balcanic. Prezidentul Iliescu se află într-o eternă campanie electorală, într-o suită de "spectacole, festivaluri, congrese" neîntrerupte, iar "vechii poeți de curte", C.V. Tudor și Adrian Păunescu, se află în preajma d-sale. Cultul
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
întâia copilărie,/ Pușcașul trecea într'o sâmbătă verde pe calea ferată,/ Cu tolba la șold, cu arma la umăr, cu pana la pălărie,/ Un tânăr a fost pe care n' am să-l mai văd niciodată.// Și nici pe dulăul viclean, hoțul bucăților din tigaie,/ Împușcat de vânător n'am să-l mai revăd nici când,/ Mi-am astupat urechile subt perna de pe patul din odaie,/ Și-abia când l-au târât prin curte am ieșit cercetând". (Mijloc). N-ar fi
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
tot ea, îmbrăcată în haine femeiești, răspunde. Replicile vin dintr-un trecut tot mai puțin cunoscut și dintr-un viitor improbabil, mereu altul. În cele din urmă, nu facem decât să flecărim nevinovat. Dar nu asta e important, ci așteptarea vicleană din spate. Trecutul mereu putrezește, urmele se transformă, devin scârboase și urât mirositoare, medicii legiști știu cel mai bine asta. Apoi mai sunt dovezile cuibărite în viitor, ele sălășluiesc în scopuri. Totul e chestiune de răbdare, dar una vie și
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
întunecată a nopții./ De mii de ori am privit-o cum își trage/ chircită și cu / picioarele tremurânde, trupul firav din mlaștina /beznei. Cum lasă în urmă cenușa unor vise obscure./ Cum se furișează prin capilarele pline de un sânge / viclean spre arterele orizontului. Cum lasă să se usuce/ pe pielea ei nouă mucozitățile dezagreabile ale / somnului. Cum ridică de pe ochi vălul tulbure al / întunericului și așează pe rotundul irisului un filtru/ de ceață. (...) Și am crezut că lumina e albă
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
de buza prăpastiei, încercînd orice, și imposibilul, ca să nu te duci la fund. Ca să nu mori. Ca să te strecori prin hățișul junglei roșii, inventînd mereu strategii mai abile decît mințile diabolice ale organelor de partid și de stat, ale slugilor viclene ale lui Stalin. Ca să continui să poți iubi și atunci cînd ura pare singurul colac de salvare. Structura piesei îi vine mănușă lui Alexandru Tocilescu. Așa cum i-a venit ironia lui Daniil Harms și povestea Elisavetei Baam. Tipul de umor
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
precum/ spinarea ta voluptuos arcuită// la capătul unei zile// o insignifiantă speranță/ cum un țel nemaivăzut" (O insignifiantă speranță). își compune în felul acesta un portret din eboșe de schițe, un autoportret din linii șerpuitoare, frânte, puse în valoare de viclenele spații albe. Ni-l putem imagina într-un costum de pastor, drept, cu bărbia în sus, pe cel ce pare dăruit celei mai pure gratuități, absolutei libertăți a conexiunilor, eticii firului de iarbă ori acesteia: "A te privi pe tine
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]