1,930 matches
-
intens realist, rațional, simplu, axat pe observația directă și pe valorile tradiționale, inclusiv cele religioase, diurn, al poveștii și existenței cotidiene a Mașei. Celălalt al ,Extraterestrului" (o variantă originală de Mefisto care o ispitește pe femeie determinînd-o, în final, cu viclenie, să semneze celebrul pact), metafizic, încărcat de aluzii culturale, fantastic, oniric, irațional, cu accente parabolice, suprarealist, în care toate reperele realității au fost date peste cap, obiectele își schimbă forma, animalele devin prezențe simbolice și/sau parabolice. Povestea Mașei este
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
care îi inoculează vigoare, fiorul pe care îl resimte la vederea marii pieiri, inventivitatea și îndrăzneala de care dă dovadă în purtarea, răbdarea, tălmăcirea, exploatarea nefericirii și toate cele ce i-au fost dăruite din domeniul profunzimii, misterului, măștii, spiritului, vicleniei, măreției: - n-au fost oare toate acestea obținute prin suferință, prin disciplina marii suferințe?» Ca și frumusețea, ca și candoarea, suferința este inventivă; și constați aceasta de cum o privești cu alți ochi. Cu ochi mai atenți, poate. Cu o privire
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
în istoria Moldovei, așa încât nu încape gând de iertare sau de reașezare a lucrurilor altfel decât plătind răul cu rău. Pilda christică pe care Lăpușneanul o invocă, răstălmă- cind-o (culminând cu un nu vă temeți devenit o probă de sadică viclenie), nu prinde în nici un fel. Dumnezeul acestei lumi cvasibarbare e încă jupânul aruncător de pedepse, iar comportarea Domnului decurge din această conștiință, a nevoii de a înfăptui ordinea cu cruzime. Din punctul lui de vedere, limitat la legea în care
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin viclenia tinereții și puterea sîngelui lor clocotind gata să spargă vinele brațelor lor încă fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere-ntre ziduri ele au hotărît în sfatul
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
din 1969, Traian Buzoianu poate număra mai mult de 100 de roluri principale pe această scenă. Este, de peste trei decenii, unul dintre marii răsfățați ai publicului timișorean. A intrat în conștiința spectatorilor prin roluri majore, cum ar fi Scapin din «Vicleniile lui Scapin» de Moliere, Filch din «Opera de trei parale» de B. Brecht, Chiriac din «O noapte furtunoasă» și Conu Leonida din «Conu Leonida față cu reacțiunea» de I.L. Caragiale, Gore din «Mobilă și durere» de T. Mazilu, Falcă din
Agenda2005-27-05-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/283900_a_285229]
-
vor apare tot felul de comentarii, mai cu seamă critice și nu întotdeauna constructive... Dar, până la urmă, orice lucru săvârșit în această viață, pe acest pământ, presupune efort, jertfă și sacrificiu... Așadar, important este să ne asumăm, fără lașitate și viclenie, toate cele spuse, scrise ori făcute de către fiecare dintre noi, fie protagoniștii acestei cărți fie oricare altul și alții, căci cu toții suntem pelerini pe fața acestui pământ și, iată, ne-am oprit, în aceste zile și vremuri, la oamenii îmbunătățiți
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
dreptate. Însă e bine pentru noi să știm cine au fost cei care i-au torturat, nu ca să le scoatem ochii, ci măcar ca să ne ferim de ei și de urmașii lor sau să știm să evităm alte forme de viclenie, de tortură și de amăgire care există încă. Părintele Sofian Boghiu ne povestea că la un moment dat erau și gardieni mai blânzi sau, văzându-i cum suferă, le luau partea, sau eventual îi anunțau din timp: „Vedeți că o să
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
că abundă Prostia care îi scufundă. Eu mă amuz că un circar, Dar înăuntru-mi e mortar, Din toate ce-au fost simțăminte, Se pârjolesc în necuvinte. Le-am dat mai ieri doar un chibrit, Eu, doar copil nedumerit, Dar viclenia de vulpoi, I-a dat vreo trei pași înapoi. Păi una e să pui lumină În întuneric fără vină Și alta e s-adaugi gaz Pe neputința și necaz. Știam că un chibrit e bun De Înviere și Crăciun, Când
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz că un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar copil nedumerit,Dar viclenia de vulpoi,I-a dat vreo trei pași înapoi.Păi una e să pui luminăîn întuneric fără vinăși altă e s-adaugi gazPe neputința și necaz. Știam că un chibrit e bunDe Înviere și Crăciun,Cănd mai aprinzi o lumânareîn
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
vreau de-acum un mire, sub ispite, pământesc... Eu am devenit mireasa, Mirelui Unic, Ceresc ! De acuma Cerului, viața îmi voi dărui Și azi și-n Veci cu toată ființa, lui IISUS ÎI voi Sluji ! Diavolul, în tatăl ei, cu viclenie a lucrat; Prin chinuri umilitoare, trupul i l-a maltratat... Dar Irina, prin Credință, a fost de neânduplecat, Încât tatăl și ai casei, crezând, pe loc s-au Botezat ! Lucinius și-a părăsit Marea sa Dregătorie Și în turn, retras
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
etapa de vânător și pescar, omul, și a marcat primul pas al destinului său în spațiul și timpul nou ocupat. Total greșit, s- a spus că; așa a apărut forma inițială de gândire, de inteligență,( prin minciună deci și hoție, viclenie,) acțiune care l-a separat pe om de restul componentelor universale. Aiurea . Ce credeți că restul animalelor nu gândesc, nu au suflet, nu le doare când omul le ucide, nu au sentimente ,, animalice,, asemănătoare cu cele omenești În ultima vreme circulă
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
într-un jilț și să asculți poruncile împărătești. Mare pacoste și Mărțișor ăsta! - Ei, voi slujitori ai mei, învinși cu toții de tâlhar, ce sfat îmi dați ca să scăpăm țara de el? - Majestate, îndrăzni căpitanul Zefir, acolo unde forța nu răzbește, viclenia este leacul. Dar... mă gândesc că preasupușii voștri slujitori așteaptă nerăbdători să execute alte porunci pe care le dați. Împăratul înțelese și bătu de trei ori din palme, iar slujitorii, foarte bucuroși, o zbughiră cu mare viteză din sală. După ce
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
numai un trup și nu se mai dezlipeau unul de altul. - Ce-s florile acestea, iubita mea prințesă? - Sunt lacrimile mele ce, prin minune, în flori s-au transformat. Soare-Împărat își dădu seama că pedeapsa a fost inutilă, ca și vicleniile căpitanului. Trebuia să accepte planul doi, dar mai stărui totuși: - Fiica noastră dragă, noi te-am chemat să-ți iei rămas bun de la oaspetele nostru care vrea să plece. Nu putem să-l mai reținem, deși am stăruit atâta. Dar
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
nu ți-a fost de-ajuns pedeapsa? Pedeapsa, vasăzică, gândi Mărțișor, nu “supărarea” cu care m-ați mințit. - Ce nepătrunsă este înțelepciunea ta, părinte! îi zise Primăvara. Oare de ce nu înțelegi că iubirea nu se ucide cu pedepse grele, cu viclenii sau cu minciuni deșarte? - Așa e, Majestate! interveni Zefir. Să-ndeplinim dorința prințesei noastre mult iubite și s-o însoțim în drumul ei cu bravul Mărțișor! - Să n-aud, căpitane, sunt foarte supărat! Dacă asta ți-e dorința, să pleci
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
fel de analiză a ceea ce suntem și ce anume vrem să părem că suntem. O sinceritate cu tine însuți. O autoanaliză adevărată și obiectivă. Întotdeauna am privit oamenii nesinceri, dupliciți ca fiind împovărați și robi ai propriilor lor erori și viclenii. Și mă cuprinde mila. Dorința de a face pe plac cuiva, ori a urma o cale care nu este a ta, călcându-ți peste sistemul tău de valori este o mare tragedie pe care o trăiește cineva în viața aceasta
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
în primul rând de sinceritate din partea alegătorilor, dar și a candidaților. Interesele țării trebuie gândite, înțelese, în acest moment important. Sinceritate înseamnă adevăr și adevărul însemnă verticalitate. Opusă sincerității este perfidia, o trăsătură de caracter manifestată prin minciună, cinism, răutate, viclenie, necinste (separate sau împreună toate), de multe ori în ciuda aparențelor binevoitoare. Și ele sunt folosite în zilele noastre drept arme de luptă dintre cele mai eficiente. Cu ele se poate distruge până și „o nație”, spunea Părintele arhimandrit Iustin Pârvu
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
preocupare este să te instruiesc ca să-ți predau ștafeta! Cu oștenii întunericului nu-i de glumă! Au nevoie de activitate în permanență că altfel se întorc împotriva ta! Vreau ca eleva să fie mai ceva ca profesoara, zâmbi cotoroanța cu viclenie ca s-o atragă de partea sa și a cetelor întunecate. Deodată la poartă se auziră bătăi în bulumac. Baba se ridică sprintenă și luându-și „toiagul fermecat” ieși în prag: - Cine mă deranjează? - Poliția! - Intră dacă ai curajul! - Ba
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
mi-i mare, Alesei să-mi pun o mască,oarecare. Pe loc simții puterea ei drăceasca Era mască furiei,nebunească, Sângele începu a clocoti în mine, Sufletul mă-avertiză că nu e bine! Schimbai cu una mai atrăgătoare Era a vicleniei,cea năucitoare, Ce mă făcu să nu mai cred nimic Din cuvântul prefăcut în chip angelic! Of,prea multe măști și toate dureroase Îmi zisei că vreau altele mai luminoase, Cea a bucuriei de iubire îmi zâmbi, Mi-o așezai
VENEȚIA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384144_a_385473]
-
că abundă Prostia care îi scufundă. Eu mă amuz ca un circar, Dar înăuntru-mi e mortar, Din toate ce-au fost simțăminte, Se pârjolesc în necuvinte. Le-am dat mai ieri doar un chibrit, Eu, doar copil nedumerit, Dar viclenia de vulpoi, I-a dat vreo trei pași înapoi. Păi una e să pui lumină În întuneric fără vină Și alta e s-adaugi gaz Pe neputință și necaz. Știam că un chibrit e bun De Înviere și Crăciun, Când
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz ca un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar copil nedumerit,Dar viclenia de vulpoi,I-a dat vreo trei pași înapoi.Păi una e să pui luminăîn întuneric fără vinăși alta e s-adaugi gazPe neputință și necaz.Știam că un chibrit e bunDe Înviere și Crăciun, Când mai aprinzi o lumânareîn
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
trufia; Nu-i soare, să vibreze singur, prin ceruri veșnicia, Ci creator nemuritor, căci viața-i biruință, El ne iubește! demni să fim, copii plini de credință! Iar îngerii cei decăzuți, îi poartă-ades mânie, Se-mpotrivesc, urzind intrigi, ascunși cu viclenie, Năpaste-aduc cu ura lor, dureri să curgă-ndată, În lacomi ochi întrezăresc cum noi puteri i-mbată, Dar tainic este Geniul vieții, El iartă-a lor purtare, Și flori sădește-n orice loc cu blândă-ntâmpinare, Când timpul e măsura
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
privit jenați. Bucuroși. Fericiți. Li s-a deschis o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate a stăpânului i-a răspuns șiretenia instinctivă a târgovețului. Primul va încerca, în curând, să recupereze o parte din pierderi, celălalt, bucuros că există o oaie de muls, va munci mai puțin, totul spre paguba Stațiunii. S-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prevenindu-i cuvintele. — Nu sunt aici ca să Îți apreciez vinul, răspunse Dante fără să dea semne că ar vrea să ia loc. Vreau să vorbesc cu femeia care dansează În taverna ta. Baldo Își mângâia bărbia În timp ce Îl scruta cu viclenie. — Așadar, o vrei pe Antilia mea. Splendida Antilia. Subliniase cuvântul „splendida“ cu un accent lasciv. — A ta? Poetul nu se gândise niciodată că femeia putea fi o sclavă, capturată Într-una din bătăliile din Răsărit ori cumpărată. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oarbă care i-a lovit pe cei doi exponenți ai Studium-ului? Ucigătoarea dispoziție a cerurilor, care a provocat o asemenea pierdere? — Vreau să mă refer la cel care, dintre voi, i-a ucis pe Ambrogio și pe Teofilo. Care, cu viclenie vinovată și cu forța unui intelect Înclinat spre rău a curmat acele vieți, a căror măsură doar Dumnezeu ar fi trebuit să o potrivească. Nu urmă nici o reacție la această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]