902 matches
-
avea o formă evident deosebită și nu mi-a luat prea mult ca să discern conturul unor femei de vîrste și constituții diferite. Pe vintre se puteau citi cuvinte trasate cu cărbunele. „Isabel. Eugenia. Penélope.“ PÎnă la urmă, tot lecturile mele victoriene mi-au sărit În ajutor și am Înțeles că acea viziune reprezenta ruina unei practici căzute În uitare, ecoul unor timpuri cînd familiile Înstărite dispuneau de manechine create după talia membrilor familiei, pentru confecționarea Îmbrăcăminții și altor articole casnice. În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spălă și se îmbrăcă în Daniel T. Upshaw, polițist cu insignă, pistol și legitimație oficială. Ted Krugman era mort și îngropat, iar Danny se îndreptă spre Bunker Hill. *** Numărul 343 de pe South Corondelet era o casă cu frontoane, în stil victorian, între două terenuri virane, în aripa vestică din Bunker Hill. Danny parcă în fața casei și auzi un schelălăit de animale. O porni în direcția zgomotelor pe aleea de la intrare și ocoli o curte terasată, de unde se vedea o imagine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
negri, amenințând cu un potop care să înmoaie bine regiunea, poate chiar să dezgroape mai multe cadavre și să trimită alți duri în căutarea răzbunării. Casa de pe strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic de piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic de prăjeală, care nu poate fi înlăturat, indiferent cât ar curăța și-ar freca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să recite poezie și să-l urmărească cum se foiește sub birou. Pran rostește vorbele cu emfază, i se repetă s-o țină tot așa și, treptat, accentul său englezesc se îmbunătățește și ajunge să învețe pasaje emoționante din poeții victorieni, despre eroism și datoria sacră de a-ți respecta cuvântul dat. Poezia îl nedumirește cu violența ei, cu asprimea, cadențele ca de echitație, dar înțelege că este responsabil în felul său de rolul important al lui Privett-Clampe și al englezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își folosește cvintetul de degete lungi, albe, ca să-și scarpine barba. Aceasta scârțâie venerabil, un ornament delicat al trecerii timpului și al tradiției, muzica specială a firmei Spavin & Muskett. Pe peretele din spatele lui se află portretul unui gentleman din epoca victoriană timpurie, cu o privire cruntă și guler înalt, apretat. Vizitatorii observă adesea asemănarea dintre domnul Spavin și bărbatul din portret, presupunând că acesta din urmă, care a fost pictat la o masă plină de cărți și documente, este un strămoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
estică a parcului. Conacul elizabetan a fost modificat puțin de pe vremea lui sir Perry, deși generațiile de directori au făcut câte o îmbunătățire, cum ar fi noile internate, sala de gimnastică sau capela. Reunită sub acoperământul unei singure clădiri gotice victoriene, această curiozitate arhitecturală izvorăște din teoria unui educaționalist despre relația strânsă dintre cult și efortul fizic, pe care a pus-o în practică ajutat de personalul cu vederi progresiste și a fondului de subscripții. Turnul capelei, o structură rotundă, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mă întrebam cum de puteau suporta atâta păr pe ei pe căldura aia. Am ajuns acasă, băiete, a zis Shake. —Slavă dracului, a mormăit Gaz, după care și-a pus dosul palmei pe frunte, ca o fată bătrână din epoca victoriană care i-a văzut puța unui bărbat și era pe punctul să leșine. Pleoapele lui Gaz au clipit de vreo câteva ori, apoi s-au închis de tot, iar picioarele i s-au strâns sub el. — Cade, cade, a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deci asta era. De ce nu mi-ai spus de la început? — E greu. Numai ce-i pronunț numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu mi se pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e evident că nu o să ne ducem acasă. Adam, se pare, a rezervat deja o cameră. Când îl întreb de ce nu a spus mai devreme, zice că voia să fie o surpriză. Sunt emoționată. E o cameră superbă, în stil victorian, cu un candelabru și un imens pat cu baldachin. Ca scoasă din revistele de decorațiuni interioare. O altă sticlă de șampanie se răcește pe noptieră. Nu beau asta, insist amețită. Nici nu trebuie, zâmbește Adam și-și scoate haina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ea se uită la o chestie pictată de lemn, pe care nici n‑o observasem. Cât pot de imperceptibl, îmi mut privirea, și mă cuprinde o profundă dezamăgire. Ăsta e tripticul Bevington? Dar nu e nici măcar drăguț! — În timp ce prostia asta victoriană, adaugă femeia brusc, cu patimă, e absolut criminală! Uită‑te la curcubeul ăla! Îți vine rău când te uiți la el! Arată spre fereastra cea mare și albastră, iar eu înghit în sec. — Știu, zic. E șocant, nu? E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
second-hand, care se Închiseseră de curând din cauza chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe vremuri Încă de când demolaseră majoritatea clădirilor vechi din jurul stăvilarului și construiseră o piață acoperită nou-nouță, o adevărată fantezie victoriană, cu scări din metal vopsite În verde. Neîndoielnic că turiștii preferau varianta asta, ceea ce reprezintă cea mai severă critică pe care o poți aduce oricărei Înnoiri. Am trecut strada și-am rămas În picioare la capătul podului, admirând priveliștea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea. Probabil că din conștiinciozitate. Nu, era mai mult decât atât. Aveam un soi de presentiment că se va dovedi interesant, chiar dacă nu urma să aflu decât părerea ei despre vinovăția lui Derek. La adresa aceea am dat peste o casă victoriană mare, situată vizavi de Parliament Hill și Împărțită În apartamente. Trebuie că n-o duce prea rău, căci să Închiriezi un apartament În zona asta ar costa o sumă frumușică. Clădirea avea fațada spre strada principală, dar, imediat dedesubt, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se aflau din belșug bibelouri și alte objets d’art. În jurul meselor erau adunate scaune poleite cu aur, pe podele erau așezate straturi groase de covoare, iar tablourile se Înșirau până la jumătatea pereților, În straturi, așa cum atârnau odinioară În muzeele victoriene. Din câte Îmi puteam da seama, zugrăveala era verde pal, dar pereții erau Într-atât de Încărcați cu picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai poate conține carne și pește. Acesta este numele unui cartier și parc public situate În partea central-vestică a Londrei. Holland Park are reputația de a fi o zonă bogată și la modă, unde se găsesc numeroase case În stil victorian, dar și magazine și restaurante scumpe. Deal aflat În nordul Londrei, care dă și numele zonei care-l Înconjoară. Pastă picantă făcută din extract de drojdie și folosită mai ales pentru sandvișuri și ca umplutură pentru produse de patiserie. Zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi, într-un fel, sursa unor neliniști morbide, care asaltează din când în când orașul, ca un soi de epidemie. Dați-mi voie să vă descriu clădirile balneare, așa cum arată ele acum. Edificiul principal e o construcție în stil victorian, o lamentabilă cazarmă lungă și înaltă, din cărămidă galbenă smălțuită, încărcată cu o sumedenie de ornamente gotice. Când a fost ridicat, stabilimentul se numea „Institutul balnear“, și i se mai spune și acum „Institutul“, deși multă lume îl numește, familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre care se presupune că ar reprezenta râul Enn. Dar și el a fost mâncat de timp. În spatele sălii se întinde parcul, sau Grădina Botanică, adăpostind numeroase varietăți de plante și arbori rari. Conține și un lac, și un „templu“ victorian, în care se găsește micul, dar bine organizatul nostru muzeu, cu valoroasele sale colecții de antichități romane. În aceeași clădire se află și o galerie de picturi romantice din secolul al XIX-lea și câteva pânze interesante de Ned Lar-kin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locală, imita cu succes (după cum se poate constata din stampe) băile antice. Cea actuală e construită din marmură și arhitectul ei, care s-o fi gândit și el că imită băile antice, a conceput ceva care seamănă cu o reproducere victoriană a unei băi dintr-un harem. (Asemenea idee bântuia, pare-se, și mintea unui pictor local angajat să o orneze cu câteva fresce reprezentând scene clasice, dar proiectele sale au fost respinse de Comitet.) În orice caz, locul, cu șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prăvălii, case modeste și vilișoare periferice, înghesuite între râul Enn și calea ferată, mărginită de Druidsdale de o parte și de Burkestown de cealaltă. Calea ferată, trebuie să arăt, trece pe sub câmpie, printr-un lung tunel, altă realizare a tehnicii victoriene. Iese din nou la suprafață înspre Burkestown, unde e plasată și gara, în chip destul de neplăcut pentru locatarii din Victoria Park, ai căror străbuni stăruiseră să se mute în această zonă mai îndepărtată a orașului. Westwold, ca și partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pruncilor. Această sală, care părea mică pe lângă Baia Interioară, era, de fapt, destul de spațioasă. Constituia o rămășiță a vechilor aranjamente din Institut, care precedaseră Camerele din Ennistone. Camera Pruncilor, cum i se mai spunea, păstra stilul spitalelor de la începutul epocii victoriene, neîmpodobit, cu podele din dale de piatră acoperite cu linoleum negru. Singurul farmec al încăperii îl constituia bazinul în sine, căptușit cu plăci de faianță albă, rotund, de o adâncime care-ți ajungea până la piept, îngropat în podea și ocupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oricum, nu avea planuri de îmbogățire; deocamdată nu avea nici un fel de plan. Greg și Judy, o pereche încă fără copii, locuiau într-o parte plăcută a orașului, spre capătul dinspre țesătorie. Zona se numea Biggins și cuprindea case mari, victoriene, cu terase și fațade din cărămidă vopsită în diverse culori. De bună seamă, cartierul cel mai select din Ennistone era Crescent, în vecinătatea podului din secolul al XVIII-lea, locul unde se aflau reședințele familiilor Eastcote, Newbold, Burdett. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui. Cineva foarte simplu, poate că Ruby, îi spusese odată că mama lui fusese un înger, și el așa și-o imagina, un înger, cam băiețos, cu păr buclat, și-i recunoștea mereu chipul în figurile înaripate, hermafrodite, din vitraliile victoriene ale bisericii St. Paul, pe care o vizitase uneori în plimbările pe care le făcea, însoțit de Ruby. Alex era cu totul altceva, o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura animalică dragă, în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai curând cu niște firide dintr-un salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi preferat părintele Bernard. Pereții bisericii erau împodobiți cu un joc solemn de cărămizi și plăci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi preferat părintele Bernard. Pereții bisericii erau împodobiți cu un joc solemn de cărămizi și plăci de faianță roșietice și gălbui, dezgolite aproape în întregime, de când numeroase din monumentele funerare victoriene se năruiseră în timpul războiului, în urma unui bombardament care distrusese turnul bisericii și casa parohială. Condițiile austere postbelice nu au îngăduit restaurarea relicvelor depozitate acum în criptă și ignorate de părintele Bernard, care găsea că pereții erau și așa destul de încărcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
desen al lui Ned Larkin și-l reprezenta pe Hristos în chip de muncitor tânăr, foarte palid, cu obrajii rași, ținându-și cu mare grijă uneltele de dulgher. Splendidul crucifix scăpase ca prin minune de efectele bombardamentului, ca și vitraliile victoriene pe care, în timpul războiului, un paroh zelos le demontase și le depozitase în siguranță. Erau lipsite de valoare, dar asigurau obscuritatea încăperii. Părintele Bernard își iubea biserica și vechile-i tradiții anglicane pe care, departe de a le neglija, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]