1,834 matches
-
teatrul radiofonic, mijlocul cert prin care actorul ajunge în sufletul ascultătorilor săi. Întrebat care crede că este adevărata problemă care zbuciumă sufletul poporului român, actorul a răspuns senin că "nu este nicio problemă". "Sufletul românesc, asemeni diamantelor, se păstrează și viețuiește în locurile cel mai bine ferite. Bunătatea și înțelepciunea poporului român nu e o poveste, ci o realitate care trebuie păzită", a afirmat Mircea Albulescu.
Îndemn emoționant al lui Mircea Albulescu pentru generațiile viitoare by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37819_a_39144]
-
și slabul succes al „utopiei cărții”: fideli încă principiilor medievale (conform cărora lectura smintește), puțini dintre noi chiar facem din lectură un act cotidian și natural. Îndeobște, cititul înseamnă informație, înseamnă relaxare (dar numai în orele în „viața care se viețuiește” e pusă în paranteze), înseamnă, știu eu, obligație academică, înseamnă, poate, snobism. Oameni de bibliotecă sunt din ce în ce mai puțini astăzi. Șiatunci, în aceste condiții, e explicabil că formidabilul, estetul, culturalul Șerban Foarță beneficiază de un statut ierarhic ancilar. Căci e, între
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
Preda, care deschide lista Partidului Mișcarea Populară la euroalegerile din 25 mai, a preferat să răspundă la întrebările Lilianei Ruse spunându-i acesteia că are o retorică "ceaușistă" și că încearcă s-o facă să înțeleagă în ce "orizont intelectual viețuiește". Deși jurnalistul Cătălin Striblea a intervenit pentru a-i atrage atenția europarlamentarului cu privire la comportamentul său deplasat, Preda a continuat jignirile. Liliana Ruse l-a întrebat pe Cristian Preda (PMP) dacă se "delimitează" de afirmațiile Elenei Băsescu (PMP) referitoare la Theodor
Cristian Preda a jignit-o pe jurnalista Liliana Ruse by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31443_a_32768]
-
dvs lecții, dna Ruse? Cătălin Striblea, care modera emisiunea împreună cu Liliana Ruse, i-a atras atenția lui Preda că de câteva minute o jignește repetat pe Liliana Ruse. Nu, am încercat s-o ajut, să înțeleagă în ce orizont intelectual viețuiește", a continuat Preda. "Și jigniți în continuare", a intervenit din nou Striblea.
Cristian Preda a jignit-o pe jurnalista Liliana Ruse by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31443_a_32768]
-
tulburată încă de pierderea părintelui său, "Profirița" n-avea "tăria" să-i evoce în public personalitatea. Am avut atunci revelația poetei sensibile care era fiica marelui scriitor, dar, în același timp, am descoperit că la "curtea seniorului de la Copou" mai viețuise și un pictor. În salonul locuinței din Strada Delavrancea, deasupra unei vechi piese de mobilier, pe care se orânduiau câteva potișe, profilate pe o tavă de lac în tonuri de roșu stins și auriu, era atârnat un tablou. De cum am
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
coșmar în care-i fusese dat să citească, pe zidurile Bucureștiului și în tramvaie, afișe uriașe pe care scria „Moarte trădătorului Fărcășanu” o grozăvie chiar și pentru timpurile de atunci. Cel căruia i se pregătea astfel exterminarea va izbuti să viețuiască ascuns mai multe luni și să fugă până la urmă din țară cu un vechi avion militar, el și soția sa, Pia, în noiembrie 1946. Episodul va fi evocat în romanul Zbor spre libertate al Piei Pillat, apărut în engleză la
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
act de mărturisire a identității noastre prin intermediul limbii române” și de către Emil Drăghici, președintele Asociației Comunelor din România, „Mica Unire,” este o dovadă a permanenței sentimentului patriotic la români, indiferent de locul și timpul, de valurile istoriei În care au viețuit.
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
România mai trăiesc În puful nesimțirii conducă torilor țării de după 1989, cu pensii de zeci de milioane. În timp ce bieții dascăli ai copiilor și nepoților noștri cerșesc mila guvernului pentru o sută de lei În plus la salariu, ca să poată supra viețui, iar „gloata” de pensionari, cum o văd cei cocoțați În fotolii, Întinde mâna pentru o jimblă sau un litru de ulei. Câtă umilință! Vorba lui Rdu Gyr, dintr-un vers al său scris În Închisoare, mereu actual: Adună române răbdare
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă că eroii viețuiesc cumva fantomatic, lipsiți de personalitate ori amânând să clarifice ceea ce s-ar numi voință. Căci Florin Toma este fascinat de lumile în criză, imprevizibile, ca și de sentimentul eșecului și al inutilității. Tot ce se întâmplă în Ca la vecinul
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
ratează constant o lectură adecvată a Poeziei în genere. Ortografierea cu majusculă a unor substantive încărcate de seva memoriei istorice și culturale pare, în cel mai bun caz, o extravaganță, atunci cînd nu este taxată, de fapt, drept simptom "maniaco-depresiv". Viețuim în "vremuri sărace" ontologic, iar apelul la tradiția instituită prin moștenirea greco-romană și iudeo-creștină nu mai convinge aproape pe nimeni. Autosuficiența iresponsabil-jucăușă cu care privim, nepăsători, spre trecut solicită imperativ stupoarea, perplexitatea. Într-un asemenea context, virtuțile terapeutice ale muzicii
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
ei așteptare. ROBINSON Nu pot ajunge pe malul celălalt Căci mai am de străbătut pământul Dinlăuntrul meu, fierbintele deșert de nisip din mine. M-am lăsat dus de ursită, ca de o corabie zămislită de pântecele furtunii. în lume puțină viețuiesc, dar nelepădat de veșmintele lumii, luminat de întâmplare și recunoștință. Mă simt legat, dar cât de fragile sunt tablele pe care sunt scrise legile supunerii și cum se amestecă diavolii și îngerii în brazdele zilelor. Plâng fără vicleșug și mă
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
estetice, spirituale, educaționale, de recreere) care, împreună, susțin viață pe pământ, adică dau esență conceptului de bio-diversitate16. Prin urmare, conceptul de "mediu înconjurător" dezvolta numeroase și diferite dimensiuni și funcții vitale pentru viața, pentru viața umană, aici. Actul de a viețui într-o comunitate definită cultural, social, simbolic, politic, economic precum orașul este unul specific omului (atât în ceea ce privește comunitatea săteasca dar și cea urbană), realizat în virtutea exercițiului funcției sale de creator de cultură, de valori, de sensuri, nu doar a funcției
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu dor serile, din turnul ei, către Iași. Vechile cărți ale cronicarilor moldoveni în care doamnei îi plăcea să se cufunde, au intrat apoi în posesia lui. Și citindu-le în lacrimi își spunea că în Moldova de odinioară au viețuit cărturari care au scris cu slovă latinească, în vreme ce în Rusia nu era decât un abecedar din care bărbatul putea afla de câte ori pe săptămână să-și bată muierea (p. 24). De mare însemnătate fusese pentru însoțitorul lui Sadoveanu faptul că înainte de
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
o imagine a fricii, asupra căreia autorul se apleacă, aici, cu ochi de cercetător. Ca și acolo, cele două realități sunt vizate concomitent " cea a condiției umane și a pericolelor ce-o amenință, și cea a angoasei prozaice de a viețui sub comunism. Nu vreau să opresc astfel lectura artelor poetice ale lui Petre Stoica, dornic să mai amintesc una, " Cuvântul căutat", din culegerea Insomniile bătrânului, 2000. Bătrânețea nu e ușoară în Banatul regăsit al copilăriei și al reveriilor unei vieți
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
convexă, sporindu-i magnitudinea, notorietatea. Căci nu e un secret faptul că ieșirea în lume a dirijorului (ca de altfel al oricărui restitutor) devine cu atât mai fastă cu cât ea este însoțită de creația timpului și spațiului în care viețuiește. E, în definitiv, o mișcare a spiritului care trebuie să-l ducă pe interpret de la inadaptare la adaptare, de la starea de generalitate și neutralitate la cea de individualitate și personificare. Un noian de prime audiții au fost astfel săvârșite cu
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
centimetru de vopsea dusă. Era limpede că oamenilor le păsa de locul în care trăiau, fie că era vorba de micul business la care punea umărul întreaga familie, fie de căminul regăsit doar seara, după întoarcerea de la lucru. Obligați să viețuim sub semnul unor interminabile urgențe, condamnați la un hei-rupism al cărui țintă se pierdea pe parcurs, sufocat de alte și alte "comandamente" puse pe tarabă de imbecilitatea comuniștilor, am uitat că mai trebuie să și trăim. Iar atunci când ne luăm
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
vrei să pozezi oameni pe stradă, au intenționat "să dea bine" în film. Și le-a ieșit: niște personaje total lipsite de pigment (și de interes). Marx s-ar fi îmbolnăvit letal dacă le-ar fi văzut: păi, cu lumpenproletariatul viețuind într-o un asemenea stare de grație, lupta de clasă s-a dus pe apa sîmbetei, la fel și revoluția.... Familia e numeroasă și trăiește într-o fericire absolută de parcă părinții s-ar împreuna doar în scopul propagării speciei, nimeni
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
ființei umane la scara Universului devine abisal odată cu trecerea poetului în spațiul francez. Destinul său este cel al unui anti-Ovidiu. Dacă poetul iubirii a fost un patrician roman obligat să-și ducă zilele între barbarii de la Pontul Euxin, ajuns să viețuiască în capitala unui Imperiu cultural, Ilie Constantin se simte ca un lettré barbare. Poemele franceze conțin aceeași concentrație de imagini și sentimente, expuse într-un limbaj capabil să surprindă nuanțele cele mai fine. Catrenul Juin reușește performanța ca în numai
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
lumi sunt Deșertăciunea și Nonsensul. Care este cel mai înalt? 542. Privește un cadavru și întreabă-te unde este marea grandoare a vieții? 543. Diferența dintre omenire și omenie este ca și cea dintre viață și moarte. 544. Semenii omenirii viețuiesc iar ai omeniei conviețuiesc! 545. Nu există număr al carui origine să nu înceapă cu unu cum nu există Dumnezeu care să nu fie Unul Singur și Întâmplător. Oare ar trebui să plângem singurătatea Lui Dumnezeu sau a omului? 546
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
evitarea degradării picturii și a arhitecturii. prin harul și dragostea Sfintei Fecioare Maria, a cărei icoana făcătoare de minuni se află aici, dar și cu rugăciunile și slujbele Prea Cuviosului Părinte Stareț Ioasaf și ale tuturor preoților și monahilor ce viețuiesc aici, au loc multe minuni... sunt atâtea legende la Cotmeana, încât cu greu ne putem imagina că aceste locuri nu mai păstrează încă pași și suflete de oameni. prima atestare documentara a Cotmenei este în data de 20 mai 1388
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în centrul culturii grecești; Narcis, „cel mai calomniat personaj din mitologie”, este văzut ca un vicios de ceilalți. Paler citește în el o victimă, sinuciderea lui Narcis reprezentând „un boicot al eului. Dintr-un motiv sau altul, nu mai poate viețui cu sine”. Antichitatea a fost deformată de romantism, spune cu regret naratorul, care pleacă, după obișnuința autorului, în călătorii prin București pentru a poposi brusc în ograda unui cutare scriitor. Povestirile din Ilariopolis (Conferința unui impostor) este cel mai reușit
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
observației directe. Doar astfel a putut el imagina animalele fabuloase, uneori în registrul bufon (Struțocămila), alteori în cel grotesc sau neliniștitor, doar astfel a avut el ideea construirii romanului autobiografic sub forma unei uriașe fabule. În prima secțiune, unde animalele viețuiesc într-o junglă fantastică, iar certurile, invidiile și conflictele violente ne plasează într-o lume de coșmar, notăm neașteptatul talent cantemiresc de a se juca cu animalele, de a specula ingenios dubla lor calitate, de animal și de individ cu
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Ajunge la casa de sănătate a dr. Sutu și Bucureștiul află că “D-l Eminescu a înnebunit”. Are 33 de ani si, până la moarte, va trăi într-o agonie prelunga, prin spitale și ospicii, fără a mai putea scrie ceva important. Viețuiește din mila publică, apoi din mică pensie viageră (250 lei lunar). La 2 XI 1883 sosește la Viena, însoțit de prietenul Chibici-Râvneanu, fiind internat la Sanatoriul Ober-Döbling. Apare prima ediție a poeziilor lui Eminescu, îngrijita de Maiorescu. 1884-1885 Locuiește la
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
o fiică și două amante, ei, dar era o comedie această piesă... Povestea mea a început cândva, erau un băiat și o fată care păreau că se iubesc sau căutau să înțeleagă ce e iubirea și cum ar putea să viețuiască împreună o veșnicie...el era nehotărât, ea era nehotărâtă, fiecare dorea un grad de confort și de stabilitate, de siguranță...nu au rămas împreună pentru că cei din jur, persoane mature, nu i-au înțeles, nu i-au ajutat să rămână
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384771_a_386100]