1,712 matches
-
Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii Vieneze", Schiele este numit elogios leaderul avangardei vieneze. În iulie, își deschide un al doilea atelier în cartierul "Hietzing", intenționează să creeze compoziții de mari dimensiuni și să înființeze propria sa școală de pictură. Niciunul din planurile sale nu a putut fi relizat. În toamna anului 1918, Edith
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
moare trei zile mai târziu, la scurt timp după ce împlinise douăzeci și opt de ani. Artist rebel și orgolios, neînțeles totdeauna de public, a reușit să ajungă, în decursul a zece ani de carieră fulminantă, o personalitate de frunte a lumii artistice vieneze. Egon Schiele a trăit prea puțin pentru a exercita o reală influență asupra creatorilor contemporani lui. Ulterior, în vremurile grele ale perioadei de după război, accesul la operele sale a fost îngreuiat. Mai mult decât atât, multe din cele aproape trei
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
din cele aproape trei mii de desene și acuarele fac parte din colecții particulare, iar datorită fragilității lor, nu a fost posibilă deplasarea lor frecventă și pe distanțe mari. Spre sfârșitul anilor douăzeci, au fost organizate câteva expoziții în galeriile vieneze, dar, din momentul anexării Austriei de către cel de-al III-lea Reich german în anul 1938, Schiele a fost considerat de către naziști ca făcând parte dintre "artiștii degenerați". Autoportrete Fascinat de propriul său aspect fizic, Egon Schiele a pictat peste
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
prea frumoasă pentru urechile noastre". Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez. La 4 august 1782 se căsătorește cu Constanze Weber. La 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care - până atunci foarte reticent - constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastră este
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
ani. Peste câteva luni, pe 25 decembrie, Theodor, la 46 de ani, a urmat-o în mormânt. Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare, fratele lui Theodor, Moritz, a vândut picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim. Unele sunt în proprietate privată, iar altele sunt din păcate pierdute. Fiii lor, Victor și Carl, au emigrat în Anglia
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
duce de Toscana și de regele Piemontului, Carol Albert. Ca și în 1820 și apoi în 1830, Metternich se pregătește să intervină pentru a frîna contaminarea revoluționară. El este împiedicat de revoluția din Paris, urmată la scurt timp de revoluția vieneză și de începerea dezintegrării imperiului. Loviturile primite de Austria au în Italia repercusiuni imediate. La Veneția, avocatul Manini, liberal arestat de poliția austriacă și eliberat de mulțime, proclamă "Republica Sfîntului Marcu". La Milano, revolta care izbucnește alungă din oraș, în
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
organ al puterii Imperiului Austro-Ungar, ziarul a supraviețuit destrămării acestuia. Ziarul avea ca subtitlu "Organ deutschen Denkens und deutschen Kulturgefühls" (organ al gândirii germane și al sentimentului cultural german). Existase un ziar omonim, „Temeswarer Zeitung”, (înființat în 1784 de tipograful vienez Johann Thomas von Trattner), dar acesta a avut o existență efemeră. În primii ani, la ziar au colaborat scriitorii Adolf Silberstein, Adolf Sternberg, care a și condus ziarul mai mult de un deceniu, și Armin Barát. Aceștia au publicat o
Temesvarer Zeitung () [Corola-website/Science/313879_a_315208]
-
alte proiecte de arhitectură. Astfel în 1846-1852 se construiește Teatrul cel Mare din București, construit pe un teren cumpărat de la boierul Merișescu. Planurile teatrului au fost elaborate de arhitecții Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik. Construcția a fost încredințată arhitectului vienez A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești. În 1843 Xavier Villacrosee s-a însurat cu Polixenia, fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea dinspre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu, fiind
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din Ducatul Bucovinei au demolat clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner a proiectat o nouă clădire cu demisol, parter și două etaje, care a fost realizată în stilul baroc târziu. În partea din spate a imobilului a fost amenajată singura închisoare din districtul Suceava. După cum atestă actul notarial din
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
Ca multe dintre orașele Italiei, Milano și împrejurimile sale au o artă culinară proprie. Arta culinară milaneză include cotoletta alla milanese (despre care unii spun c-ar proveni din Austria și că n-ar fi altceva decât celebrul „Wienerschnitzel“/șnițel vienez). Tot din specificul acestei zone face parte și cassoeula (un cotlet înăbușit cu varză de Savoia și sos de tomate), ossobuco (cotlet cu sos de tomate și lămâie), risotto alla milanese (o specialitate din carne de vită asezonată cu șofran
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Europa pe care până atunci doar personajul său pe nume Himerus Alter le văzuse. „Aventura himerismului”, despre care vorbește autorul în confesiunea sa, a cunoscut și unele ieșiri în spațiul european. Una dintre ele este un articol publicat de revista vieneză "Buchkultur" cu titlul: "Chimärismus" (Himerism). În prezentarea articolului, revista subliniază: "Die Sehnsucht nach der Freiheit, die Welt zu erkundschaften war für den rumänischen Erzähler und Lyriker Vasile Baghiu Grundlage für ein ganz eigenes Literturkonzept, einer eigenen literarischen Strömung." („Dorința de
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
în stil baroc ale lui Franz Anton Maulbertsch, de noul stil propagat de Gustav Klimt si de pictura incisivă a lui Lovis Corinth. A început să picteze în ulei și, în 1907, a lucrat la "Wiener Werkstätte", în ambianța Secesiunii vieneze. În 1908 lucrările lui Kokoschka au fost expuse în "Kunstschau"" în Viena, alături de grupul avangardist din jurul lui Gustav Klimt. Operele din această perioadă se caracterizează prin refuzul oricărui ideal de frumusețe convențională și de grație, punând în evidență aspectele dure
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
este o localitate din Austria Inferioară cu o populație de 2.116 de locuitori. Se află la marginea sudică a Pădurii Vieneze, de-a lungul vechiului traseu de pelerinaj Via Sacra. Localitatea este situată la o distanță de 40 km la sud-vest de Viena, în valea pârâului Triesting. Altenmarkt este format din satele: Altenmarkt, Thenneberg, Klein-Mariazell, Nöstach și St. Corona. Localitățile Altenmarkt
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
prietena și confidenta domniței Ralu (Aimée Iacobescu). Aflată la Viena, Ralu vede o frumoasă colecție de bijuterii care aparținea tatălui răposatului ei logodnic, Peter. Bijuteriile aparținuseră cândva prințesei Hangerli, care se înecase în Dunăre, după care ajunseseră în posesia prințului vienez. Prințul îi spune domniței că va trebui să vândă bijuteriile pentru a-și plăti unele datorii și-i cere domniței 1 milion de galbeni, dându-i un termen de două luni pentru a strânge banii. La rugămințile lui Ralu și
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
o mare parte din viață. La 17 octombrie 1900 s-a înscris la "Akademie der Bildenden Künste München" (Academia de Arte Frumoase München) , unde a fost elevul lui Franz Stuck, și și-a dezvoltat un stil artistic influențat de secesiunea vieneză, și de alte variante de Art Nouveau. În timp, a adoptat o viziune artistică inspirată de liniile geometrice ale lui Paul Cézanne. Deși a refuzat să se încadreze în vreun grup de artiști, operele lui au elemente comune cu cele
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]
-
luteran adoptând numele Christian. În 1889 a întemeiat o revistă consacrată teatrului - „Neues Theaterblatt”- pe care a trebuit, după un an, s-o închidă din lipsă de rentabilitate. În anul 1892 a devenit directorul Teatrului „Hans Wurst Bühne” din Rotonda Vieneză (Wiener Rotunde) Începând din 1894, Steiner a închiriat cu 26,000 guldeni, pe zece ani, aria Kaiserwiese cu așa-numita „Grădină engleză”, la intrarea în Praterul vienez , de la compania engleză The Assets Realisation Co. și a amenajat acolo, cu concursul
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
rentabilitate. În anul 1892 a devenit directorul Teatrului „Hans Wurst Bühne” din Rotonda Vieneză (Wiener Rotunde) Începând din 1894, Steiner a închiriat cu 26,000 guldeni, pe zece ani, aria Kaiserwiese cu așa-numita „Grădină engleză”, la intrarea în Praterul vienez , de la compania engleză The Assets Realisation Co. și a amenajat acolo, cu concursul arhitectului Oskar Marmorek și a pictorului Ferdinand Moser, parcul de distracții „Veneția la Viena” (Venedig in Wien), care s-a deschis pentru public în 1895. Modelul acestei
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
al XX-lea Gabor Steiner a devenit principalul animator al Praterului și era considerat la Viena drept un părinte spiritual al spectacolelor moderne de "revistă". În Park in Venedig s-au prezentat printre altele, creații de succes ale unor compozitori vienezi ca Oscar Straus, Franz Lehar, Josef Hellmesberger Jr., Edmund Eysler și Richard Heuberger. În anul 1897 Steiner s-a dedicat, tot la Viena, conducerii teatrului Danzers Orpheum, consacrat atât producțiilor teatrale cât și spectacolelor de variété. În anul 1908 a
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
Aida de Verdi, învățând limba germană intrun timp record de numai două luni, conform contractului care stipula că rolul să fie cântat în limba lui Goethe. Debutul sopranei în capitala Austriei a produs un mare entuziasm în rândul pretențiosului public vienez, iar comentariile presei de specialitate au fost deosebit de favorabile, astfel încât obține imediat un contract pe cinci ani, cântând Țoșca, Trovatore și Elsa din opera Lohengrin de Wagner. Printr-un admirabil efort de voință a reușit să împace și pe iubitorii
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
din opera Nunta lui Figaro de W.A.Mozart. Începutul carierei internaționale este marcat de debutul la Wiener Staatsoper, în anul 2003, cu rolul Micaela, din opera Carmen de Georges Bizeț. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea 2009-2010, cu rolurile Donna Elvira (Don Giovanni), Mimi (Boema), Cio-Cio Sân (Madama Butterfly), Amelia Grimaldi (Simone Boccanegra), Contesa (Nunta lui Figaro) și Tatiana (Evgheni Oneghin). Rămâne fidelă scenei bucureștene în timp ce este invitată în teatre precum Volksoper
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
rămas neîmplinită. Avraham Ben Itzhak a fost inspirat în activitatea sa poetică, de creațiile poeților de limbă germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Și după emigrarea sa în Palestina a rămas în legătură cu scriitorii vienezi din vremea sa. În cursul vieții a publicat doar 11 poezii, fiind redescoperite postum, ca și celelalte creații nepublicate ale sale.
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale "Grupului Vienez" sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent".. În România socialistă acest cenaclu a tinerilor studenți a fost bine văzut la început, ceea ce s-a schimbat însă
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
temele politice ca Războiul Civil Spaniol îl plictisesc. În 1938, după anexarea Austriei de către Germania nazistă, el înlesnește migrarea unui număr de cincisprezece sau șaisprezece evrei spre Anglia și America. Cel mai cunoscut beneficiar al ajutorului lui Joyce este scriitorul vienez Hermann Broch, eliberat, printr-un fericit concurs de împrejurări, de autoritățile naziste care îl încarceraseră. Dezbinarea iremediabilă a vechilor prietenii cu Sylvia Beach și Adrienne Monnier, cauzată în special din cauza unor neînțelegi financiare asupra romanului "Ulise", îl determină pe Joyce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
rugăciuni a evreilor stabiliți în oraș, în gospodăria Hausler, care se afla pe actuala stradă Király. La 1826 a avut loc inaugurarea sinagogii reprezentative a comunității evreiești din Viena; mulți dintre evreii pestani vizitau des capitala imperială și noua sinagogă vieneză i-a impresionat. Sub influența acestor impresii a fost introdus ritualul reformat la slujbele templului aflat în casa "Fehérlúd" de pe strada "Király", care a căpătat denumirea de „Cultustempel”; aici au început să fie introduse elementele ritualului modificat și obiceiul ca
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
apariții în opere, oratorii și concerte, si a realizat o serie de înregistrări sonore. În anii 2005-2006, a fost bursiera a Concernului Media WAZ (Germania). Pe 29 noiembrie 2005 a debutat la Operă de Stat din Viena, prezentându-se publicului vienez în rolul Giannettei din L'elisir d'amore. Au urmat la operă vieneza roluri multiple, printre care Pamina și Papagena în "Flautul fermecat", Barbarina și Suzanna în "Le nozze di Figaro", Despina în "Cosi fan tutte", Ida în "Die Fledermaus
Laura Tătulescu () [Corola-website/Science/315263_a_316592]