574 matches
-
frec obrajii cu o cârpă fierbinte. Pe banca lui Connolly, Sheba a văzut un catalog de reduceri de la magazinul Harrods. Avea pe copertă o schiță foarte stilizată, făcută în peniță, o femeie cu o capă de blană, cu talia de viespe și cu acea tipică expresie disprețuitoare. Connolly copia desenul la sfârșitul caietului de matematică. Sheba l-a asigurat că nu venea să-l certe, ci doar să vadă ce face. Desenul era foarte bun, a zis ea. Stânjeneala sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care s-a întâmplat, și mie mi-a părut rău. Există multe tehnici care să te ajute să supraviețuiești în sălbăticie, dar cea mai de bază este: niciodată să nu bei dintr-un pahar înainte să te uiți în el. Viespile iubesc vinul, albinele preferă cola, iar muștele sunt înnebunite după sucuri. Alice nu mai văzuse niciodată niște insecte așa de agresive: erau ca niște bombe care i se repezeau în urechi, care-i ținteau gura fără teamă de fiecare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că te ții tare. Nu uita că poți să te întorci acasă oricând vrei și o să avem grijă de tine. Îți scriu în legătură cu femeia și câinele care „își făcea treaba“ în fața porții noastre de la intrare. Oh, drace, ce cuib de viespi stârnisem? Recunosc că noi toți am crezut că ai vedenii, din cauza pastilelor pe care le iei. Dar nu mi-e rușine să „pun totul pe tavă“ (ce mai înseamnă și asta? E o expresie legată de barbecue?) și să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
renovatului meu Fiasco. Dar am trecut pe la o grămadă de cârciumi și baruri (erau pline de frăguțe locale, da’ și de pulărăi de prin partea locului). În timp ce mă întorceam spre casă, fiind prins într-un ambuteiaj pe Bayswater Road, o viespe obosită a intrat pe geamul deschis și mi-a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întorceam spre casă, fiind prins într-un ambuteiaj pe Bayswater Road, o viespe obosită a intrat pe geamul deschis și mi-a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea un pic, și așa și arăta, ca o arsură ușoară cu țigara. Și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcea tot felul de disecții pe insecte, intra În salon cu o mină extrem de veselă, zicând: „Ei, acum, după ce ne-am făcut mendrele, trebuie să ne apucăm de treabă... Dar”, continua profesorul pe același ton, alungând cu o mână o viespe ce-i bâzâia tocmai atuncea la ureche, „după cum observ, dumneavoastră, domnule Braic, deja ne-ați luat-o Înainte, scutindu-ne de o serie de operațiuni de rutină pe care ar fi trebuit să le facem În cazul unui pacient obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de spray paralizant. Și iată-l viu și nevătămat. Kiltox-ul nu avusese asupra lui nici un efect. Aceasta era poate o dovadă că nu coborâse Încă la stadiul de gânganie, chiar dacă Îi apăreau În fața ochilor tot felul de litere metamorfozate În viespi, muște, coropișnițe, gândaci de bucătărie sau chiar viermi intestinali... Noimann mai avea un oarecare control asupra conștiinței lui. Nici măcar abstracțiunile ce se materializau În fața lui sub diferite forme nu reușeau să-i anihileze rațiunea și bunul-simț. Chiar dacă simțurile sale percepeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar stai în casă? Ha, seamănă leit cu Voicu, băiatul din banca vecină, când, tot înghiontit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
întreba în timp ce și-a scuturat capul, ca și cum ar fi vrut să scape de cine știe ce povară. A înșfăcat lada de campanie și a pornit la drum. După primii pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
casă. Le punea Într-un coș pe bicicletă și se pornea către școală, cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu coșul În brațe. Cucoanele navetiste săreau pe el ca viespile. El le domolea avântul și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pământ și acoperită cu trestie. Nu știa nimeni dacă fusese cu adevărat un canton forestier: de multă vreme Încoace acolo se adăposteau de ploaie porcarii pe care Îi prindea furtuna În apropiere. În pereții găuriți Își făcuseră cuibul niște viespi uriașe, cât degetul cel mare, care scoteau un zbârnâit gros și Înfiorător când zburau. Nu mulți ar fi avut curajul să intre În dărăpănătura aia, mai ales că șerpii colcăiau În voie și-n odaie și-mprejurul ei. Când auzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fricosule, că nu intrăm! Mergem În jăpșile dinspre Canton, ce să căutăm Înăuntru? Vrei să prinzi carași zburători sau ce?”. Blondul, fricos și prostănac, nu zise nimic și se luă după ceilalți. Îi era frică de orice: lupi, lipitori, albine, viespi, Întuneric, cucuvele, șerpi, gândaci, dihori, ape adânci, ape repezi, tufișuri dese, singurătate, morți, biserică, profesori, fete, câini, cimitire și orice ar mai fi putut Înspăimânta un băiat de vârsta lui. Văru-său, dimpotrivă, nu se temea de nimic. De el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șerpi, gândaci, dihori, ape adânci, ape repezi, tufișuri dese, singurătate, morți, biserică, profesori, fete, câini, cimitire și orice ar mai fi putut Înspăimânta un băiat de vârsta lui. Văru-său, dimpotrivă, nu se temea de nimic. De el nu se Împiedicau viespile În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descoperea că avea să fie mult mai greu de clintit decât se așteptase. În cele zece zile petrecute de Hideyoshi în Sakamoto, Ieyasu își mutase armata până la Kiyosu. Era clar că plănuia să stârnească un război ca un roi de viespi în Iga, Ise și Kishu, pentru a avansa apoi, spre apus, intrând în Kyoto și atacând Osaka dintr-o lovitură, năprasnic ca un taifun. Dar nici Ieyasu nu credea că-l aștepta un drum ușor. Anticipa cel puțin o ciocnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și nu întâmplător... Aș vrea să vă spun că dragul nostru oaspete va pleca acasă și cine știe dacă până la o nouă vizită mă va mai îngădui Dumnezeu printre voi?... La auzul acestor vorbe, fata a tresărit ca mușcată de viespe. Și-a dus involuntar mâinile la sâni, apăsându-i în neștire. Țiganca își frământa mâinile. --Dragule, băgat-ai de seamă că cele două ființe aici de față, Zâna, așa cum ai numit-o în visele tale, și Sevastița, mult prețuite de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pune pe umerii ei. Și cu asta gata, bine? Ea aprobă din cap. Era o vară în care plouase peste măsură, când toate plantele crescuseră mult peste dimensiunile obișnuite. Într-un copac din fața casei s-a găsit un fagure de viespi mari. Semăna cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și toporașul, apoi treceam amândoi pârleazul la Moș Iacob. - Moș Iacob, Începea să-l dăscălească mama, să ai mare grijă de copil, să nu-l muște vreun șarpe, să nu mănânce vreo fructă veninoasă, să nu stârnească vreun cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat ori... - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
călugărița, neuroptere, precum chrysopa, odonate, ca libelula, efemeroptere, ca efemerul, tricoptere, ca frigana, izoptere, ca termita, sifonaptere, ca puricele, anoplure, ca păduchele, malofage, ca păduchele de păsări, heteroptere, ca ploșnița, homoptere, ca păduchii de plante, diptere, ca musca, himenoptere, ca viespea, lepidoptere, ca fluturele-cap-de-mort, coleoptere, ca scarabeul, și, În sfârșit, tizanure, ca peștișorul-de-argint. După cum se poate vedea În imaginea din carte, fluturele cap-de-mort e chiar un fluture, și numele său latin este acherontia atropos. E nocturn, afișează pe partea dorsală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spune, potolește-te, nu este sfârșitul lumii, ne va fi mult mai bine așa tuturor, iar eu urlu, ție îți va fi mai bine, nu mie, mie îmi va fi groaznic, îmi va fi întotdeauna rău din cauza ta, ești asemenea viespii care m-a înțepat, iar acul va rămâne pentru totdeauna înăuntrul meu, dar ea, cel puțin, a murit, în vreme ce tu te gândești la viața pe care o vei duce acum, după ce m-ai mușcat, apoi mă ridic și sar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea gust amărui și mă gâdila în timp ce bâzâia în josul faringelui. I-am dezvăluit Sabinei că mai ales musculițele conțin proteine. Ajunși în vârf, ne-am aruncat la rădăcina unui molid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]