603 matches
-
interdisciplinare a următoarelor discipline de învățământ: v Educația muzicală - însușirea cântecului după auz, urmând tehnologia specifică însușirii unui cântec în prenotație; v Limba română - analiza conținutului de idei; explicarea cuvintelor necunoscute; introducerea cuvintelor și expresiilor în enunțuri proprii: bârlog, brânci, vifor, promoroacă, Zăpadă-Împărat, Moșul-Promoroacă etc.; identificarea trăsăturilor omenești atribuite unor animale sau fenomene ale naturii (prefigurând înțelegerea de mai târziu a personificării), formularea de întrebări și răspunsuri pe marginea textului; povestirea unor întâmplări personale, prin analogie cu conținutul de idei al
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
de directivă, comentarii, cronici literare și dramatice, recenzii, numeroase note polemice, dar și câteva proze scurte, amintiri, note de călătorie, precum și traduceri, îndeosebi din literatura italiană, iscălind inițial Dem. Gh. Thomescu, apoi și cu pseudonime: Dinu Vultur, Corneliu Vultur, Claudiu Vifor, Brumărel, cronicar, Tonans ș.a. Mai colaborează acum și la alte periodice, din „țară” - „Presa liberă”, „Amicul tinerimei”, „Steluța” - sau ardelene - „Răvașul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Lupta” (Budapesta). Remarcat de Al. Vlahuță, apreciat de N. Iorga, T. se va apropia de acesta din
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
neamului sunt câteva dintre însemnele unei lirici „de o cumințenie desăvârșită” (G. Călinescu). SCRIERI: Albastru, București, 1902; ed. 6, Bârlad, 1918; La arme!, Bârlad, 1913; Balade, București, 1919; Patria, Sibiu, 1924; Poezii alese, București, 1924; Tinereță, Craiova, 1924; Logodnica lui Vifor, București, 1935; Sonete, București, 1938; Versuri, îngr. Ion Popescu, pref. G. G. Ursu, București, 1968. Repere bibliografice: Al. Antemireanu, „Albastru”, „Epoca”, 1902, 1931; Wega [Victor Anestin], „Albastru”, „Tribuna familiei”, 1902, 16; Ilarie Chendi, „Albastru”, CL, 1902, 9; Iosif Vulcan, „Albastru
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
1943, 4; Octav Sargețiu, „Bisericuța neamului”, VBA, 1943, 5; Traian Chelariu, „Simfonia vieții”, UVR, 1943, 23; D. Karnabatt, Poetul „Simfoniei vieții”, SE, 1943, 1693; Ion Șiugariu, Viața poeziei, Timișoara, 1999, 190-193; N. Mihăescu, Imagini lirice contemporane, „Acțiunea”, 1943, 835; Traian Vifor, „Simfonia vieții”, VAA, 1943, 796; Ciopraga, Lit. rom., 117, 290; Micu, Început, 111; Dicț. scriit. rom., III, 311-312. V.D.
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
al dramatismului vieții, N. rămâne legat prin mii de fibre de ținutul natal, de unde își trage sevele și scrisul său. SCRIERI: Storm. A Book of Short Stories, pref. Eugene Jolas, Paris, 1932; ed. (Tempête), tr. Victor Llona, Paris, 1935; ed. (Vifor), tr. Profira și Teodora Sadoveanu, București, 1936; What is Surrealism, Paris, 1932; Easter Sun, New York, 1934; ed. (Soare de Paști), tr. Ionel Jianu, București, 1940; Iléana la Possédée, tr. Paul Genty, Paris, 1934; Winning a Wife and Other Stories, pref.
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
parte, că ar fi schițat un fel de „proletcultism avant la lettre”, afirmație exagerată și inoportună, deoarece entuziasmul în fața modernității și a tehnicii era la P. autentic, de altfel în spiritul epocii. A dat și un volum de nuvele, Pe vifor (1938), cu piese fără relief deosebit, un recenzent considerând textele de aici ca pe o „întoarcere spre narațiunea liberă și simplă”, ceea ce ar însemna „literatură - adică viață, nu rebus, nu artificiu”. SCRIERI: Cascadele luminei, București, 1921; Pe vifor, București, 1938
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
nuvele, Pe vifor (1938), cu piese fără relief deosebit, un recenzent considerând textele de aici ca pe o „întoarcere spre narațiunea liberă și simplă”, ceea ce ar însemna „literatură - adică viață, nu rebus, nu artificiu”. SCRIERI: Cascadele luminei, București, 1921; Pe vifor, București, 1938. Repere bibliografice: O. D.[Ovid Densusianu], „Cascadele luminei”, VAN, 1921, 6-7; Al. A. Philippide, „Cascadele luminei”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XLIII, 1922-1923; Lovinescu, Scrieri, IV, 568-569, VI, 140; Vianu, Opere, XIV, 471; George Acsinteanu, Vintilă Paraschivescu, VRA
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
Densusianu], „Cascadele luminei”, VAN, 1921, 6-7; Al. A. Philippide, „Cascadele luminei”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XLIII, 1922-1923; Lovinescu, Scrieri, IV, 568-569, VI, 140; Vianu, Opere, XIV, 471; George Acsinteanu, Vintilă Paraschivescu, VRA, 1938, 525; M. S. [Mihail Sevastos], „Pe vifor”, VR, 1939, 2; Horia Stanca, „Pe vifor”, „Symposion”, 1939, 2-3; Un dispărut, ST, 1965, 3; D. Micu, Introducere la Poeți de la „Vieața nouă”, București, 1968, XLIV-XLVI; Ciopraga, Lit. rom., 130, 426; Vintilă Paraschivescu, DCL, II, 232-240, 247; Micu, Modernismul, I
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
A. Philippide, „Cascadele luminei”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XLIII, 1922-1923; Lovinescu, Scrieri, IV, 568-569, VI, 140; Vianu, Opere, XIV, 471; George Acsinteanu, Vintilă Paraschivescu, VRA, 1938, 525; M. S. [Mihail Sevastos], „Pe vifor”, VR, 1939, 2; Horia Stanca, „Pe vifor”, „Symposion”, 1939, 2-3; Un dispărut, ST, 1965, 3; D. Micu, Introducere la Poeți de la „Vieața nouă”, București, 1968, XLIV-XLVI; Ciopraga, Lit. rom., 130, 426; Vintilă Paraschivescu, DCL, II, 232-240, 247; Micu, Modernismul, I, 165, 201, 311; Dicț. scriit. rom., III
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
, publicație culturală apărută la Cernăuți între 1920 și 1937. Numărul de pagini este variabil, de la 80 la 254. Se publică poezie de Al. Vlahuță (Vifor, Dreptate), St. O. Iosif, D. Anghel, precum și de G. Rotică, George Voevidca, Constantin Berariu, Adrian Forgaci, V. Loichiță, C. Morariu, V. Bogrea, George Ranetti, Traian Chelariu, Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur, E. Ar. Zaharia, D. Florea-Rariște, Cristofor Vitencu. Proza
CALENDARUL „GLASUL BUCOVINEI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286019_a_287348]
-
să fie dezvoltate. Este suficient să ne aducem aminte de capitolul Spre socialism, în care ritmul dinamic al versurilor sugerează imaginea impresionantă a înaintării patriei noastre către orânduirea fericirii depline: Mașina aleargă nebună. Cu țipătul viu și fierbinte De-i vifor sau vremea e bună Noi mergem mereu înainte.” Horea nu mai este singur de Nina Cassian îi oferă lui Paul Georgescu 19 ocazia de a descoperi o virulentă recrudescență a formalismului: „Comparând volumul Horea nu mai este singur cu volumele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scenă Meșterul Manole și Cruciada copiilor de Lucian Blaga, dar și alte texte românești. Ca actor a jucat, cu finețe și sobrietate, mai mult de trei sute de roluri, între care Pepelea din Sânziana și Pepelea de V. Alecsandri, Ștefăniță din Viforul și Ștefan cel Mare din Apus de soare de B. Delavrancea, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Critica a consemnat și creațiile din Strigoii de H. Ibsen, Intrigă și iubire de Fr. Schiller, Idiotul, după F. M. Dostoievski
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
soarelui, București, 1956; Valea Albă, București, 1957; Cartea poreclelor, București, 1957; Cărțile săgetătorului, București, 1957; Cel din urmă apostol, București, 1957; Povestiri eroice, București, 1960; Nopți udeștene, București, 1960; Pământul zimbrului, București, 1962; Inimi fierbinți, București, 1963; Poezii, București, 1964; Viforul, București, 1966; Farmecul depărtărilor, București, 1966; Clopote în amurg, București, 1969; Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoților, postfață Silviu Dan Gheorghiu, București, 1971; Satul uitat, București, 1974; Călărețul orb, îngr. și pref. Constantin Călin, Cluj-Napoca, 1975; Cartea de piatră, îngr. și
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
de flori; Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor sburînd din nor în nor. Ruga-m-aș la Erato, să cânt ca Tine, barde, De nu în vieața-mi toată, dar cîntecu-mi de moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se aduceau ofrande de mochi zeilor Anului Nou și se găteau niște mochi cum nu mâncau în fiecare zi, din orez cu bobul roșu. În prima zi din anul acela nu căzu zăpadă, dar o dată cu lăsarea nopții, vuietul trist al viforului se auzi la fel ca în fiecare an. Pe locul de onoare din sala mare întunecată, stăteau înșirați oamenii de seamă ai Stăpânului. Chipurile lor grave și inexpresive îi aminteau misionarului de statuile lui Budha pe care le văzuse demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lupul Octavian Goga (fragment) Te-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plimbi prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în sfârșit, pianul în stare normală. Adela mi-ia cântat azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. Muzica corpului ei m-a impresionat însă mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cel mai evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt crâmpei de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de viforul lui. Recunoșteam în asaltul lor vitejie, dar mai cu samă totală lipsă de respect. Eram și eu o victimă a bătăliei pe care specia lor o poartă de mii de ani împotriva omului. Faraonii, la Nil, nu s-au bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului, ce plutea peste dealuri și lunci și În Întreg spațiu cosmic, În căutarea crinilor sălbatici Înfloriți cândva pe câmpul biblic. Crinii erau de negăsit. Consecințele acestor acte au fost dezastruoase. Răchitele de pe deal, dar și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și pentru ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele? Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veșnic! În fiecare an, cât va fi lumea și pământul, vei colinda prin ger, prin vifor și ninsoare, cu traista plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei mari ca și pe la cei mici, pe la cei bogați ca și pe la cei săraci, împărțindu-le tuturora îmbucurătoarea veste despre nașterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Isus Hristos! Pauză muzicală
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
începe, că mai avem puțin, și sună! L-am imitat pe Brezeanu în Cetățeanul turmentat și pe Manu în Agamiță Dandanache; apoi la rând pe Demetriade în Hamlet și în Doctor Tokeramo din "Taifun": pe Nottara în Luca Arbore din "Viforul" de Delavrancea și în Bătrânul Moor din "Hoții" de Schiller, pe Finteșteanu în "Căsătoria" de Gogol; pe Vraca în "Faust" de Goethe; pe Bălțățeanu în nu mai știu ce... Băieții, deși mă auziseră de zeci de ori, erau parcă mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Esențelor 78 printr-o iarnă mai adâncă printr-o iarnă mai adâncă într-o vreme necuprinsă te voi trece în hotarul de himeră mult prea ninsă unde toată veșnicia e pierdută-n alb de lapte și-mi surâde doar pe vifor când sfielnic mă străbate și te văd prin tâmpla porții cum îți strângi căuș în palmă două vrăbii geruite-n pribegirea lor cea calmă eu voi cere să se schimbe să se uite neuitarea și să-ți pun în ochi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]