2,633 matches
-
câteva probleme personale și cu această ocazie am trecut pe la Casa Studenților pentru a-i transmite felicitări și „La mulți ani” distinsului și remarcabilului poet Horia Zilieru. Pe 21 mai 2013 Împlinise onorabila vârstă de 80 de ani. Un temperament viguros, În formă, cu aplomb, un poet care merită toată prețuirea. Am mers mult pe jos, și la Întoarcerea acasă nu mai puteam pune piciorul În pământ de durere. Fiecare pas făcut era ca o arsură, ca o rană deschisă. Trebuia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în cele noi ș...ț. Subșcolarizarea acestor copii era în mare măsură urmarea numărului insuficient și a condițiilor inadecvate din școli și clase, datorate în parte distrugerilor războiului 2. Ofensiva culturală a căutat să cuprindă mai mulți copii printr-o viguroasă campanie de construcție și renovare a clădirilor.ș...ț Până în 1928 se construiseră aproximativ 7.800 de școli noi. Aproape 4.000 de școli primare s-au construit în timpul celui de-al doilea ministeriat de durată al lui Constantin Angelescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
omoare pentru hrană, mai bine se strămutau câțiva kilometri mai încolo. Omul alb a mai făcut o crimă de neiertat. Prin anii '20 tăbărau peste triburile de aborigeni, luau copiii între un an și șapte ani, pe alese, cei mai viguroși, și îi duceau în orașe, îi spălau, îi îmbrăcau și îi dădeau spre adopție unor familii de australieni. Era ceva de bonton să crești un copil de aborigen ca pe propriul tău copil. Să-l porți la școală, să-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încreștinare a aborigenilor cu de-a sila, în secolul douăzeci, iar copiii aborigenilor le erau recunoscători celor care îi transformase în mancurți. A urmat, cum era firesc, un proces de metisare. Pentru albi era un câștig. Primeau un trup mai viguros, mai adaptat la spațiul australian, dar își păstrau tradițiile, cultura, aborigenii se lichefiau în comunitatea și cultura anglo-saxonă. Metișii au devenit mai răi. Acestora le este rușine de aborigenii pursânge și spun, ceea ce este adevărat, că aceștia îngroașă prostituția și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
public, în pantalon bleumarin și cămașă bleu deschis. Nu înțelege încă ce se întâmplă, se uită în jur, se uită la tânăr, se uită la ea, înfășurată în sarong, cu picioarele dezgolite, sarongul îi subliniază goliciunea umerilor, subțirimea taliei, carnația viguroasă, pielea bronzată, își dă seama că adormise, că tânărul tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil încurcat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească de trecerea nemiloasă a timpului. Se uită din nou în oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste la vârsta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pozitivă par a fi valabile, pentru că «sunt voite de către Stat, ca și cum ele erau iradiațiile lui». Așa este simpla și obișnuita construcție dogmatică a unui sistem care are, dealtfel, rădăcini mult mai complexe În realitatea istorică și psihologică”. Filosoful italian combate viguros și concepția după care Dreptul și Statul ar coincide, sau după care Dreptul ar fi esențial de natură Etatistă. Or, În viziunea lui Giorgio del Vecchio: „orice societate tinde să producă un Drept care Îi este propriu. Astfel, organizațiile familiale au
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și de când, accentuând parcă și mai mult atmosfera sumbră din rezervă și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un pat de spital, fără putința de a fi acea fată de altă dată, viguroasă, robustă, plină de viață, în ochii căreia acum se stinseseră scânteierile de lumină, cândva atât de vii... - O speranță totuși poate mai există!? - Ce spui tu, Ina! Nu mai am nici o șansă. O spui tu, din bunătate, pentru că am fost
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mele. M-am sculat să aprind lampa; silueta se topi și dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. M-am examinat în oglindă, dar nu am recunoscut fața care îmi apăru. Era incredibil și înfricoșător: imaginea mea era acum mai viguroasă decât mine, în timp ce eu nu mai aveam decât consistența unei imagini reflectate de oglindă. Nu puteam să stau singur cu ea în aceeași încăpere. Și totuși, nu îndrăzneam să fug de teamă să nu se ia după mine. Eram ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Senzația morții e teribilă în sine: ce simt cei care înțeleg că sunt morți? Există bătrâni care-și dau sufletul cu zâmbetul pe buze, ca și cum ar dormi, precum o lampă ce se stinge. Dar ce sentimente va încerca un tânăr viguros care sucombă inopinat, după ce s-a luptat din toate puterile cu moartea? M-am gândit atât de mult la moarte, la decompunerea celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
careu. Pe vremea lui Marc Aurelius Antoninus (161-180, pentru amatorii de statistici), variola a luat o acțiune pe cont propriu și a finalizat cinci milioane de suflete. Omenirea a reacționat vag și neconcludent, prin prișnițe, descântece și inoculări, neputând stăvili viguroasele pătrunderi ale vărsatului de vânt, care a mai reușit să puncteze o dată (251-270). Nici nu s-au dezmeticit bine apărătorii, și ciuma bubonică s-a infiltrat În două rânduri, marcând goluri de efect pe vremea lui Iustinian (541-542) și a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie de paradis“. „Du-te să tragi draperiile, ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe scena unei crime, atent să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ada Brumaru Înțeleg abia acum, când David Ohanesian nu mai respiră lângă noi, că el plecase de mult, voluntar, de pe scena teatrului de Operă. Rămăsese încă o "prezență" viguroasă, retorică, emanând o vitalitate contagioasă și un spirit critic neșovăitor. Venea la Operă, în sală, ca spectator inițiat, cu aceeași pasiune cu care își trăise acolo înzestrarea "a fi" mereu alt erou în fabulele lirice unde baritonul este - cel mai
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
Enescu. Simplu? La vârsta aceea, cu o experiență scenică de numai opt ani și un repertoriu bun, dar tradițional. Constantin Silvestri care a corporalizat în coloane sonore acel text, închis în enigma unei partituri tăcute, a lucrat cu un glas viguros, rezistent, adecvat evoluției timbrale a eroului tânăr care atinge o senectute iluminată. Ohanesian avea o rezistență redutabilă în fața dificultăților până atunci neîntâlnite, era capabil de reconsiderarea valorilor știute, o voință aprigă de "a fi", cu adevărat, cel ales. Un gladiator
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor genera un fenomen viguros și nou, sunt, evident, artiști veniți din Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
să descoperim teatrul și codul lui. Acești artiști au o dimensiune umană și spirituală vastă, gîndesc cumva altfel, parcă mai profund, mai serios, mai responsabil. Și teatrul, și viața. Poartă cu ei lumi născute din forța cuvîntului întrupat în forme viguroase și poetice, din harul cu care imaginația este provocată să caute, să caute, să inventeze variante și variante pentru diferitele ipostaze ale diurnului sau nocturnului teatral. Am fost fascinată ori de cîte ori am stat de vorbă cu acești mari
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
iar după ce-și tamponă fața cu hîrtie igienică, explică și de ce. E clar că, odată cu Îmbătrînirea speciei umane și cu epuizarea resurselor ei biologice, se vor căuta soluții pentru depozitarea spiritului prin transfer genetic Într-o altă specie, mai viguroasă biologic. Tot așa se poate să fi apărut și noi cîndva. Suntem produsul genetic al unei specii superioare epuizate biologic, altoită prin transferul pe o maimuță, care a dobîndit astfel unele caracteristici de spiritualitate. Fenomenele de telepatie constituie o dovadă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
telepatic al memoriei și, În final, migrația controlată a sufletului. Poate chiar și moartea tragică a femeii aceleia, despre care scriau ziarele și se spuneau vrute și nevrute la televizor, avea o legătură subtilă cu MSAMDR. La capătul unui șir de raționamente viguroase, de o geometrie exemplară, maiorul Smith hotărî să-și prezinte chiar În ziua aceea demisia din funcțiile pe care le avea În armata americană și În serviciile secrete. O idee nouă și Întrucîtva ciudată, care Îi venise pe neașteptate, s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
încredere în nimeni. Pe unul din ăsta l-am purtat odată prin București, voia să vadă chipurile în ce investește, zicea că e mare amator de artă, a-nceput să-i povestească, finale, presto, o temă inspirată din folclor, destul de viguroasă care pînă la urmă se termină exact cum a început, divagase puțin. Imaginea lui despre România era a unei țări din Lumea a Treia, așa că i-am făcut un program care să se potrivească, pe care o să-l pomenească toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pași de casa scărilor, cînd trecînd prin dreptul toaletelor, una din cele două uși fu izbită cu putere de zid de către cineva aflat în dosul ei și, înainte ca el să-și poată da seama ce se petrece, o mînă viguroasă îl apucă de umăr și-l trase înăuntru. Delfinaș îl privi în ochi, îi făcu semn să tacă și se repezi să închidă ușa la loc. Se cunoșteau de undeva? Se mai întîlniseră înainte? N-avea nici o importanță, deși trăsăturile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
al meu. Liniile au fost trase. Pe de o parte Îi avem pe arătosul meu Bruce și pe prietenul lui doctorul Rossi, iar pe de alta Sinele meu cel bun. Simt cum atacul sălbatic al chimicalelor se intensifică și contracțiile viguroase ale intestinelor, ce Înseamnă entuziasmul reînnoit În Încercarea de a mă nimici. Ei bine prietene, solexul meu este solid și sînt hotărît să nu ies prin curulețul tău arătos În zona crepusculară a canalizării din mîndrul oraș Edina. Colacul drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
adevărată onoare, nu-i așa? Trebuia să vorbească În numele amândurora. Froehlich se dovedi a fi un tip Îndesat, cu buze mari, lucioase, ascunse după o mustață stufoasă ca din secolul al nouăsprezecelea. Avea niște ochi miopi, dar atenți și constituție viguroasă, pe care o controla cu o delicatețe surprinzătoare. L-am găsit Într-un salon oriental, cu un etaj mai sus, scufundat Într-un scaun voluminos, capitonat cu catifea, picior peste picior, ca un turc, sorbind cafea dintr-o ceașcă aurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu era supărată pe mine pentru c-am propus să devenim frați, ci doar nemulțumită de aluziile mele la avantajele goliciunii. Dacă da, foarte bine. Oamenii de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]