884 matches
-
Bavaria și primește din partea Papei Silvestru II, sub numele de Ștefan, o coroană care va servi, de atunci încolo, la încoronarea regilor maghiari: coroana Simțului Ștefan, primul care a purtat-o fiind canonizat în 108317. În sfîrșit, din Europa de Nord sosesc vikingii. În secolul I î.e.n, deja, Galia, Spania și Italia septentrională fuseseră devastate de bande venite din Scandinavia: cimbrii și teutonii. Scandinavii sînt amestecați cu triburile germanice în tot timpul perioadei migrațiilor din secolele al V-lea și al
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Anglia, dominînd asupra unui vast imperiu care conține și cea mai mare parte a Scandinaviei. În țara francă, singurul stat normand care n-a avut o existență efemeră este cel constituit în 911 în jurul lui Rollon. Acest șef de bandă viking, originar din Orcade, a obținut, într-adevăr, prin tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte, semnat de regele franc Carol cel Simplu, regiunile din jurul Senei de Jos, care vor deveni "Normandia", deși colonizatorii săi vor adopta repede limba, religia și instituțiile Galiei carolingiene. Dislocarea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
familie, slujitori, oameni de arme), grație fortăreței pe care-o construiește. În virtutea lungii evoluții care le dă naștere, senioria și feudalitatea apar, așadar, într-o lume care, deși pradă anarhiei politice, nu se caracterizează printr-o restrîngerc, pur și simplu. Vikingii și musulmanii au distrus mult, e drept, și viața rurală a fost în nenumărate locuri afectată de abuzurile lor. Dar numeroase așezări au scăpat jafului, iar cele care au suferit cel mai mult s-au redresat fără întîrziere. Începînd cu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Pâmîntul Sfînt, își va afla moartea în Asia Mică, fiul său Wilhelm, prea tînăr încă pentru a-și asuma sarcina guvernării, nu poate împiedica familiile seniorale să se înfrunte în nesfîrșite răzbunări de clan. Pot fi văzute grupuri autonome de vikingi rezistenți creștinării care se instalează și refuză autoritatea ducală. Abia la mijlocul secolului al XI-lea, Wilhelm, susținut de regele Franței, Henric I, reușește să-și reimpună autoritatea în ducat. Căsătoria sa cu Mathilda, fiica contelui de Flandra, pătrunderea în sfera
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
învins de chinezi, a căror artilerie a fost arma absolută împotriva călăreților nomazi. Imperiile sedentare, după un secol de frică în fața năvălitorilor, își luau revanșa, cu arma absolută artileria, în calitatea lor de urmași ai lui Ginghis Han și Timerlan. VIKINGII Apariția Mării Baltice s-a produs prin retragerea carapacei glaciale paleolitice. "Popoarele megaliților" au coborât prin anul 1006 cu un val plecat de pe câmpiile dunărene; pulsațiile lumii barbare se vor simți în inima "pădurii primordiale" a Germaniei. În acest teritoriu vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
carapacei glaciale paleolitice. "Popoarele megaliților" au coborât prin anul 1006 cu un val plecat de pe câmpiile dunărene; pulsațiile lumii barbare se vor simți în inima "pădurii primordiale" a Germaniei. În acest teritoriu vor pătrunde, în zorii erei noastre, legiunile romane. Vikingii au dominat nordul european între 800-1050, angajându-se într-o migrație ale cărei motive încă sunt în dezbateri. Vikingii suedezi au urmat cursul râurilor din zona rusă, atingând chiar Bizanțul. Ei făceau schimb de piei, dinți de morse și pene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
barbare se vor simți în inima "pădurii primordiale" a Germaniei. În acest teritoriu vor pătrunde, în zorii erei noastre, legiunile romane. Vikingii au dominat nordul european între 800-1050, angajându-se într-o migrație ale cărei motive încă sunt în dezbateri. Vikingii suedezi au urmat cursul râurilor din zona rusă, atingând chiar Bizanțul. Ei făceau schimb de piei, dinți de morse și pene cu mătase, aur și vin. Chiar au întemeiat așezări la Novgorod și Kiev în anul 862, conduși de Rurik
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
suedezi au urmat cursul râurilor din zona rusă, atingând chiar Bizanțul. Ei făceau schimb de piei, dinți de morse și pene cu mătase, aur și vin. Chiar au întemeiat așezări la Novgorod și Kiev în anul 862, conduși de Rurik. Vikingii au străbătut aproape toată lumea de atunci. Goții devin apoi noii germani, în căutarea unor pământuri fertile. Erau războinici dinamici, diferiți cu totul de lumea romană. Alamanii, burgunzii, francii, galii, germanii, celții sunt câțiva dintre "părinții" Europei, care, treptat, îi subjugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din motive politice. Se pare că ar fi afirmat: "Hristoase, dacă îmi dai victoria, mă voi converti". * Înaintarea solariilor a rupt nordul lumii germanice de continent și a deschis scandinavilor văile unei noi deveniri, aceea de stăpâni ai mărilor. Bărcile vikingilor erau minuni de eficacitate, suple, rapide, ingenioase. Denumirea de viking înseamnă "cel ce stăpânește golfurile". Vikingii, împreună cu suedezii varegi, au propulsat expansiunea nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dacă îmi dai victoria, mă voi converti". * Înaintarea solariilor a rupt nordul lumii germanice de continent și a deschis scandinavilor văile unei noi deveniri, aceea de stăpâni ai mărilor. Bărcile vikingilor erau minuni de eficacitate, suple, rapide, ingenioase. Denumirea de viking înseamnă "cel ce stăpânește golfurile". Vikingii, împreună cu suedezii varegi, au propulsat expansiunea nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua polară, care este capabilă să reflecte lumina polarizată. Ambarcațiunile vikingilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
converti". * Înaintarea solariilor a rupt nordul lumii germanice de continent și a deschis scandinavilor văile unei noi deveniri, aceea de stăpâni ai mărilor. Bărcile vikingilor erau minuni de eficacitate, suple, rapide, ingenioase. Denumirea de viking înseamnă "cel ce stăpânește golfurile". Vikingii, împreună cu suedezii varegi, au propulsat expansiunea nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua polară, care este capabilă să reflecte lumina polarizată. Ambarcațiunile vikingilor, navigând prin cețurile oceanului, se orientau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de stăpâni ai mărilor. Bărcile vikingilor erau minuni de eficacitate, suple, rapide, ingenioase. Denumirea de viking înseamnă "cel ce stăpânește golfurile". Vikingii, împreună cu suedezii varegi, au propulsat expansiunea nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua polară, care este capabilă să reflecte lumina polarizată. Ambarcațiunile vikingilor, navigând prin cețurile oceanului, se orientau după piatra solară, care repera poziția astrului și pe o vreme acoperită. * La celălalt capăt al lumii germanice, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
viking înseamnă "cel ce stăpânește golfurile". Vikingii, împreună cu suedezii varegi, au propulsat expansiunea nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua polară, care este capabilă să reflecte lumina polarizată. Ambarcațiunile vikingilor, navigând prin cețurile oceanului, se orientau după piatra solară, care repera poziția astrului și pe o vreme acoperită. * La celălalt capăt al lumii germanice, la începutul secolului XIII-lea, s-a născut marea epopee din care s-a desprins mitologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
o au și astăzi. A urmat Epoca de bronz, în perioada anilor 1800-500 î.Hr. Ornamente în bronz dovedesc civilizația înfloritoare de atunci; a urmat Epoca fierului, care începuse în secolul al VI-lea î.Hr. și a fost caracterizată de expedițiile vikingilor, care începuseră, în mod subit, la mijlocul secolului al VIII-lea, de la coasta orientală a Balticii, spre Rusia, pe fluvii, de la mijlocul secolului al IX-lea, până în secolul al XI-lea, întreprinzând expediții până în Rusia și Marea Mediterană. În perioada vikingilor, suedezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
expedițiile vikingilor, care începuseră, în mod subit, la mijlocul secolului al VIII-lea, de la coasta orientală a Balticii, spre Rusia, pe fluvii, de la mijlocul secolului al IX-lea, până în secolul al XI-lea, întreprinzând expediții până în Rusia și Marea Mediterană. În perioada vikingilor, suedezii au intrat, pentru prima oară, în secolul al IX-lea, în contact cu creștinismul, iar în prima jumătate a secolului al XVI-lea se reforma. Statul unificat suedez a luat ființă în secolul al XI-lea; în anul 1164
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ia. Să nu mori de ciudă? Nu-ți vine să bei bățos pînă îți îneci amarul? Mai ales că plătea consumația păgubitul confrate Ponor. O poveste similară am trăit cu mai mulți amici, ascultînd trista poveste a domnului Limbric ("Ultimul viking", p. 214), culmea de amărît și de generos în a ne oferi un vin strașnic. Deși omul ne adăpa cu generozitate, noi tot găseam ceva de rîs, ca proștii. În primul rînd domnul Limbric era mult mai cult decît noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine decît oricine și ne demonstra că Limbrich-ii lui populau pădurile și zăvoaiele pe vremuri. Numele de Limbrich venea din engleză de la limb = odraslă și rich = bogat, generos. Odrasla, adică vikingul, venită pe la noi, în drum spre Constantinopol, era nimeni altul decît fiul lui Eric Cel Roșu. Noi, pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam ca purceii. În ce anturaj mă aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la limb = odraslă și rich = bogat, generos. Odrasla, adică vikingul, venită pe la noi, în drum spre Constantinopol, era nimeni altul decît fiul lui Eric Cel Roșu. Noi, pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam ca purceii. În ce anturaj mă aflam, că mi-i și acum rușine, deși parcă, parcă mi-i dor de un bis!! Dacă această pățanie ar fi unicat, mai treacă, meargă. Numai că am avut istorii și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fel de fel de întîmplări care au avut neșansa să nu fie menționate în istoria acelor locuri. Cînd în anul 711 Tariq Ibn-Ziyad, după ce a trecut Gibraltarul și l-a bătut măr pe regele vizigot Rodrique, a închis Gibraltarul. Vikingii și-au văzut închisă Marea Mediterană, enorma lor scenă pentru comerț și jaf. Constantinopolul, buricul pămîntului, constituia centrul lumii. Prin anul 1000 acesta avea un milion de locuitori, comparativ cu Roma sau Parisul care abia atingeau pe atunci patruzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe atunci patruzeci de mii de suflete. În această capitală a lumii era cea mai avansată tehnologie, cultură, știință și tot aici era și piața cea mai abundentă în noutăți de tot felul, venite din lumea întreagă. Cu Gibraltarul închis, vikingii au căutat drumuri terestre spre capitala lumii. S-a remarcat drumul care trecea prin Lvov, Lipscani, Rădăuți-Prut, Miorcani, Mitoc, Iași, Brăila, Galați și apoi pe mare sau pe uscat. Celălalt era drumul mai spre est, care trecea prin Kiev, oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drumuri terestre spre capitala lumii. S-a remarcat drumul care trecea prin Lvov, Lipscani, Rădăuți-Prut, Miorcani, Mitoc, Iași, Brăila, Galați și apoi pe mare sau pe uscat. Celălalt era drumul mai spre est, care trecea prin Kiev, oraș întemeiat de vikingi. Cum spuneam, drumul acesta străvechi dinspre Miorcani spre Mitoc, avea un punctuleț în mișcare de melc. Era o vreme întunecoasă, cu nori negri care se fugăreau bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
suman și un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În spate ducea o desagă din pînză de sac și pe cap avea o căciulă imensă, roasă pe la margini și mițoasă rău. Omul acesta părea mai sălbatic decît un viking care rătăcise pe aici cu multe secole în urmă. Cîmpul, de o parte și de alta a drumului, era plin cu glugi din strujeni, legate cu niște curpeni de bostani, groși cît funia cu care se lega buhaiul satului pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să țină puhoaiele departe de picioarele și pielea bietului drumeț. Totuși Potopul acesta a fost mai mare decît cel de pe vremea lui Noe. Atunci au scăpat atîtea jivine, dar acum... L-au găsit pe drumețul care o luase pe urmele vikingilor după mai multe zile. Pe bata pantalonilor scria, abia lizibil, Costică Cotiugă. Nu s-a mai găsit nimic scris, nici un document și nici un om care să-l cunoască. Din acest motiv oamenii au scris pe o cruce improvizată " Aici odihnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Aici odihnește Costică Cotiugă. Dumnezeu să-l ierte". Așa a decis prostimea locului. Noi, cei mai deștepți, avem o poveste mai aproape de adevăr. Roșcatul acesta era urmașul urmașilor, urmașilor unui copil din flori al unei moldovence. Fata a iubit un viking, fiu al lui Erik Cel Roșu. Prin urmare, era și el os împărătesc, ca și domnul Limbric (p. 214). Prostia cu pantalonii a fost cauzată probabil de faptul ca bietul om i-a cumpărat dintr-un magazin second hand. Propunerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mînă cu tînărul. Așa pornesc la vale cu toții, dar Guță lunecă frecvent și rămîne în urmă. Să-l așteptăm, spune tînărul. Dă-l în Strunga Dracului, spune hotărîtă Pamela, făcîndu-i cu ochiul. Atunci să grăbim pasul, spune tînărul vesel. Ultimul viking În pădurile ținutului Sucevei, acolo unde încă se mai ciondănește cîmpia cu poalele munților subcarpatici, există un sătuc îngropat în uitare. Are și un nume, Valea Adîncă, pentru că chiar așa și stau lucrurile. Un soi de gîrlici, înconjurat pe trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]