2,160 matches
-
curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de alun, cu o gămălie cît oul de gîscă. Gămălia stătea de obicei în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găsește argumente, devine iritat și aproape țipă: Hai înapoi să vedem. Dacă am dreptate, mergi din nou la mine și stai pînă dimineața? Dar dacă am eu dreptate? Păi, vom avea de lucru puțin, nu? Tinerii se întorc cu pas vioi și îl văd pe Ionel întins pe pămînt, inert. Este mort, cheamă Salvarea. Cei doi tineri încearcă și ei ce pot, fata plînge. Nu-i mort, Doamne, a deschis ochii. Salvarea vine, însoțită de tărăboiul de rigoare și se trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a izbit în ea și și-a fracturat femurul și clavicula. Același motan, adică înțăncușatul cu țepușa? Da. La biserică ați fost? Da. Cu copiii tăi te-ai împăcat? Cu diavolii aceia? Niciodată! Atunci Satana vă va ucide. Mă îndepărtez vioi și aud strigînd în urma mea: Tu vorbești serios? Da, îi arunc peste umeri. Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață a tuturor frumuseților naturii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală zdravănă cînd a încercat să-l rupă. Deci Ilarion era bătrîn și baba lui era cu doi ani mai bătrînă. Numai că era mai vioaie și făcea cam toate treburile casei. Catincoo, strigă moșul spre babă. Ce vrei? Vino să mă îmbraci. Mă duc să curăț zăpada. Baba vine cuminte, îi ține pantalonii, îi pune ciorapii și toate cele, iar la urmă îi îndeasă cușma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
neștiinței de a fi singur, pune-ți un pampers în jurul sufletului, nefericirea înfundă venele munților, nefericirea pavează aleile cu sare cubică. În mănăstire, liturghia operație reușită: după 6 ore de rugăciune, unul câte unul, călugării, parcă externați din ambulatoriu, pășeau vioi. Părintele Ioan, chirurgul numărul 1, le scotea dracii din inimă ca pe niște schije de obuz. A doua zi, în aceeași atmosferă de front rupt începea slujba. Durerea transfigura virtuțile, egoismul mântuirii rodea ca o carie. Se spune că boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Hannibal era, dimpotrivă, să lupte; puterea sa nu era decît una ocazională și din care trebuia să obțină cu promptitudine toate avantajele posibile, în scopul de a-i conferi soliditate prin entuziasmul pe care-l imprimă toate acțiunile strălucite și vioaie, ca și prin resursele obținute din cuceriri. Dacă, în anul 1704, Principele Elector al Bavariei și mareșalul de Talleyrand n-ar fi ieșit din Bavaria ca să înainteze pînă la Blenheim și Hoghstet, ar fi rămas stăpîni pe întreaga Suabie, căci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
alte mașini zburătoare și alergătoare. Am luat, prin urmare, internetul la scormonit și am găsit firma, figura ca existînd, ca fiind vie, reală, activă, prosperă. Doamnei avocat Flora More de la Londra i-am confirmat că sînt și eu viu și vioi și că, În vioiciunea și vitalitatea mea, accept moștenirea de opt milioane de dolari. Atîta doar că am și eu o nedumerire de supus vigilenței distinsei case de avocatură: cum de nu era vizat de moștenire un frate al tatii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajuns și eu la icoană cînd Împlineam vreo zece luni, În 1955. Boala mea fusese sesizată și confirmată de medici, globul ochiului stîng, din cauza tensiunii sale interne produse de glaucom, era mai mare decît dreptul. Ochii se mișcau Însă destul de vioi după lumină. Stîngul avea să Înceteze curînd cursa de urmărire, Înlocuit fiind, peste vreo șapte ani, cu unul de sticlă. Dreptul Însă avea să nu Înceteze a fremăta Încă zece ani, tresărind pentru ultima oară la raza răsfrîntă de apa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-și întrebări, căutând răspunsuri, într-un cuvânt, interesându-se. Firește, nu suntem nici la jumătatea drumului, dar, chiar și numai la jumătatea drumului fiind, pot spune că am atins ținta principală: formarea unui grup de traducători pasionați și mobilizați, destinși, vioi, pe care se poate conta mai departe. Ce se va alege peste câțiva ani de acest grup, numai Domnul știe. Deocamdată, „important e că ne simțim bine împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut în Idei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
musafirii au plecat, un individ s-a desprins din umbra unui copac de peste uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi, gata să dispară În lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a stat cu ochii pe casa ta” - și-a spus el, burnițându-și privirea spre locul cu pricina. Cum avea bastonul la el, a Închis poarta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze. Era o femeie încă foarte tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi o fetiță de vreo trei ani, blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe cum o cheamă și o mângâie pe creștet, apoi gustă puțin din cafea. Directorul îl privi întrebător și, după ce se lămuri de ce venise, se învioră și, fără să lungească vorba, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așezat la o măsuță cu un jurnal în față și dezlega un joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car de vreme... Poftiți, nu e nevoie să vă mai descălțați... Mai tânără cu destui ani decât Iorgu, cumnata lor era o femeie micuță și vioaie, care încă mai păstra urmele trecutei sale frumuseți. Fată de rabin, ea se măritase cu Iorgu din dragoste, contrariindu-și la început familia și cunoscuții. Dar mariajul ei reușit cu un român destoinic și de ispravă fusese cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te alătura în greaua și înălțătoarea muncă de edificare a celei mai bune, mai drepte și mai umane orânduiri din lume, pe pământul scump și drag al patriei noastre, Republica Populară Română, alături de maaarea Uniune Sovietică, patria socialismului biruitor!... trâmbiță vioi activistul Ilici Vasile și, săltând de pe scaun, îi apucă lui Stelian mâna și i-o scutură îndelung, ca într-o adunare festivă cu activul de partid. Ceva mai târziu, după plecarea celor doi politruci de la raion, grăbiți să ajungă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venea greu să se ocupe în lipsa nevestei; oare nu s-ar fi putut ca Iustina să aibă ea grijă de copil, până când avea să se întoarcă Mariana din spital?... Ca și cum și pe-asta o prevăzuse de mult, Lazăr Popescu dădu vioi și aprobator din cap și-i trase amical o palmă-n spate: Poate, cum să nu poată!... Doar suntem rude, ce dracu!... Nevastă-mea chiar mi-a zis să-ți zic... Il lași pe copil la noi până se-ntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama și fără ciorapi în picioare, Ștefănel, nerăbdător să vadă și el minunea. În urma lui apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi. Ai văzut că moș Panciu avea dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am pomeni acum cu un viscol mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră cum arată la față un poet? Iaca, tot om îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spună bună ziua. După-masă o să merg cu câteva colege pe la spital, îl informă studenta. Dacă vrei să vii, te putem lua și pe tine cu noi. Da, sigur, se învioră el. Vin și eu. Atunci pe curând! zise bruneta, cu glas vioi. Bianca Demian mă cheamă! și, zărindu-și prietenul cel înalt și blond apropiindu-se pe coridor, îl părăsi grăbită. În după-amiaza aceleiași zile Victor o porni, nu fără mari emoții, înspre spitalul unde se afla internată Felicia. Bineînțeles, nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
corectă Victor, râzând și el. Ei, tinerețea, bat-o vina! grăi bonom bătrânul și îi introduse într-o cameră de zi, unde se afla o masă ovală cu niște scaune tapițate în jurul ei. Se ivi îndată și doamna Măgureanu, mică, vioaie și guralivă, despre care Felicia îi spusese lui Victor că toată viața ei fusese casnică, cu toate că era licențiată în litere de la Paris. Va să zică tu ești don juanul, zise femeia, intrând direct în miezul problemei. Am auzit că vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de depravat fără leac, zicea nenea milițianul, care mă întreba mereu de sănătate, deși eu nu reclamasem că s-ar fi dat vreo boală la mine atunci când Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux, de-l lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite, domnule, s-a-nvârtit, nu s-a întors între patru scânduri de brad putred, ca alții, asta înseamnă că a fost oarece erou, că el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să înfrumusețeze Luna. Ele îi țin de urât Lunii, Luna povești le spune. Între ele există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
În pauză mă dusei la camera costumelor. Eram toată transpirată și aveam nevoie să-mi refac machiajul și să-mi trag sufletul. Profesoara își întregi trupa și ne felicită, dându-ne sfaturi noi pentru următoarea scenă. În sală o muzică vioaie, aleasă cu gust, îi făcea pe invitați să nu mai plece de pe ring, îi prinse în vraja ei. Iar aici eu eram prinsă de imaginea din oglindă. O oglindă curată, limpede, întinsă. Mă vedeam clar, nemișcată. Și veni Angi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de prima tinerețe nu s-ar fi putut spune că era. De fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce se știe foarte bine cât de tare slăbesc sănătatea, atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul meu interior, pe care mi-l clădisem înainte atât de atent și de cumpănit pe baza lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este oprit și poftește la ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]