291 matches
-
și în Băli, orchestrele "gamelan" din insula Java sunt alcătuite în mare parte tot din instrumente de percuție precum cele asemănătoare xilofonului, gonguri atârnate și dispuse orizontal, tobe dar și din flaute de bambus și instrumentul cu 2 coarde asemănător viorii, "rebab." La o primă vedere diferență majoră între muzică de "gamelan" din Java și cea din Băli este constituită de sonoritățile calme, adânc meditative pe care aceste tipuri de orchestre javaneze le redau. Și în Java, unul dintre principalele roluri
Muzica tradițională indoneziană () [Corola-website/Science/299656_a_300985]
-
(n. 28 martie 1915, loc. Chelința, jud. Maramureș — d. 25 iulie 1989, București) a fost un interpret român de muzică populară. Tatăl său, învățătorul Augustin Gavriș, l-a inițiat în tainele viorii. A continuat să studieze vioara în decursul studiilor la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, cu profesorul Adrian Damian, directorul Conservatorului „Vasile Lucaciu” din localitate. Urmează apoi cursurile Facultății de Drept din Cluj (licență) și București (doctorat). A ocupat diferite funcții
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]
-
bugetul restrâns. Tobe rapide, agresive, deseori se folosește tehnica blast beat. Câteodată rolul lor este minimalizat, încetinirea acestora contribuind la obținerea unui sunet uscat, pustiu, de efect în special în ceea ce privește atmosfera muzicală. Folosirea ocazională a claviaturii electronice și a harpei, viorii, orgii sau ansamblurilor corale, care conferă muzicii o senzație orchestrală. Formațiile care folosesc aceste tehnici sunt etichetate de regulă ca aparținând de black metal melodic. Voce înaltă, distorsionată, țipând sumbru. Se folosește uneori și vocea groasă, joasă, specifică stilului death
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
Viola este un instrument muzical cu coarde, la care execuția se face, în mod obișnuit, cu arcușul. Viola modernă folosește patru corzi, acordate în cvinte perfecte. Viola este al doilea membru al familiei viorii, având un sunet mai grav decât vioara și mai acut decât violoncelul. Instrumentistul care cântă la violă se numește violist. Limba română cunoaște alte câteva denumiri pentru violă, întrebuințate mai ales când se face referire la instrumentul adaptat după necesitățile
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
XVII-XVIII, "viola da braccio"). Denumirea de contralăucă dovedește complementaritatea cu o „lăucă” (lăută), cum i se zice viorii solistice în sudul Ardealului și Moldovei, dar și în Banat și Hunedoara. Un fapt interesant este că toate denumirile amintite se transferă viorii, atunci când ea deține rolul de acompaniament (și nu viola). Instrumentul este construit foarte similar cu o vioară; cea mai importantă diferență este alegerea unor proporții diferite la construcție (corpul este mai mare și alte dimensiuni se modifică în consecință, pentru
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
de 8 ani a cîntat în corul bisericesc, iar cînd a ajuns la maturitate, a devenit și dascăl la biserica din satul natal. Tot pe cînd era băiat s-a învățat să cînte la fluier. Din 1927, s-a dedicat viorii, deprinzînd-o de la cumnatul său Alexa Caspirovschi din Enichioi. Luat la armată, în 1932, și înrolat trîmbițaș în muzica militară a Regimentului I Grăniceri, el se familirizează, în acest timp, cu notația și alte noțiuni muzicale de bază. În 1933 a
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
a ținut să acorde atenție, asemănător acestuia și lui Gedeon Kremer, si repertoriului mai puțin cunoscut (muzicii lui Erich Korngold, Karl Goldmark, William Walton, Henri Vieuxtemps, Christian Sinding) precum și micilor piese de virtuozitate în care au excelat Hefetz și maeștrii viorii de la începutul secolului al XX-lea. Vreme de mai mulți ani a participat regulat la Festivalul de muzică de la Aspen, Colorado. În anii 1980 și la începutul anilor 1990 a apărut ca solist în zilele de marți și joi seara
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
chitare electrice. Aceste chitare, cunoscute sub numele de ES-150 (Electric Spanish Series), au fost primele modele de chitare semi-acustice. Acest model avea o cutie de rezonanță archtop pe care se aflau două tăieturi în forma literei f (asemănătoare cu alte viorii) care funcționau pe post de rezonator. Acest model a fost utilizat pentru a se înlocui chitarele jazz tradiționale populare la vremea respectivă. Cutia de rezonanță a chitarei permitea emiterea unei cantități limitate de unde sonore care să fie emise din cutia
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]
-
a fi, totodată, și cel mai longeviv. În perioada 1997 - 2006, a fost directorul general al Filarmonicii timișorene. În prezent, este conf. univ. dr. la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest Timișoara, specializarea Interpretare Muzicală - Instrument (Vioară), unde în afara viorii, predă cursul de Muzică de cameră și cursul de Studii de orchestră. s-a născut pe 17 iunie 1951, în Timișoara, în casa din strada Războieni nr. 8, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai lui Mihai și
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Cărbunești și cunoscută prin mediatizarea Radio și TV făcută șefului ei, a fost banda lui Constantin Chirițoiu zis Dindiri (n. 1911 - d. 1982), viorist virtuoz, fiul lăutăresei Eleonora Dindiri. A știut să cânte și la firul de păr pe cordele viorii melodii ca "Doina Ciobanului", "A oilor - ca la caval" etc. Apreciat solist vocal, știa să cânte mai ales balada „Mihu Haiducu” și cântecul vechi „Spune, spune, mos bătrân”. A evoluat o perioadă în Orchestra „Taraful Gorjului” și a fost primul
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
dimensiunea, materialele și metoda de construcție. Mai mulți lutieri din apropiere de Brescia au experimentat cu forma de vioară, cum ar fi Gasparo da Salò, Micheli, Zanetto și Pelegrino dar Andrea Amati a fost cel care a conferit profilul familiei viorii moderne. Prima vioară a fost comandată de Lorenzo de Medici în 1555. În scrisoarea sa către Amati scria ca instrumentul să fie "confecționat din materiale de cea mai bună calitate ca și alte lăutei dar să fie mai ușor de
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
Motivul zborului nocturn definitivează tabloul, dominat de atotputernica lună plină: "Alerga ușor, ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită"" Odată redevenită tânără, zâna devine un dublu terestru al astrului selenar, "strălucind și ea pe pământ cum strălucea luna-n cer". Simbol feminin prin excelență (dată fiind dependența ei
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
început, violonistul a intuit cu acuratețe universul cameral fin și totodată tragic al Rondo-ului, cu arcuri prelungi și teme ornamentate, atmosferă pe care a menținut-o și în planurile lirice ale Sonatei de Bartók. Atonalitatea, diversitatea paletei timbrale specifice viorii precum și suprafețele pline de energie au realizat un bun contrast la insinuantele armonii schubertiene. Emilian Piedicuță a reușit să creeze o atmosferă deosebită mai ales în partea mediană, găsind mijloacele potrivite relevării excepționalei muzicalități a textului chiar dacă a insistat pe
Remembering 2013 by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83726_a_85051]
-
precizez că nu l-am mai auzit niciodată pe viu) și mă întrebam ce giumbușlucuri va mai face excentricul artist. Dar nonconformismul său se oprește în pragul muzicii și Concertul de Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de încercare a calităților de adâncime ale oricărui muzician, mi-a spulberat toate prejudecățile. Este drept, e un Beethoven al său în întregime interiorizat, susținut cu frazare generoasă, liberă și cu un rubato permanent dar perfect
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
fascinantul Capriciu românesc pentru vioară și orchestră de Enescu, pentru prima oară redat de Remus Azoiței în întreaga sa dimensiune concertistică gândită de autor. Angajat temeinic de aproape un deceniu în descifrarea întregului fond de manuscrise și tipărituri enesciene dedicat viorii, Remus Azoiței „a citit” cu migală fiecare sunet al partiturii, dar mai presus de toate a pătruns în intimitatea stilului violonistic românesc al maestrului. Lucrarea este clădită pe fundalul de baladă și doină populară, alternat cu dese apeluri la formulele
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
auzit nici măcar până în rândul 10 de fotolii), cu lirisme de un romantism depășit, fără nici o legătură cu stilul pasional al marelui clasic rus. Zadarnic a încercat dirijorul Alexeev să modeleze Canzoneta din partea lentă a Concertului, spre a împrumuta discursului viorii o incandescență superioară cerută de partitură (părăsind temporar bagheta pe întreaga mișcare lentă), că Nikolaj Znaider a rămas de neclintit. A ratat aproape toate flageolettele din cadență, a rărit tempourile finalului producând decalaje supărătoare cu orchestra, într-un cuvânt solistul
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]