780 matches
-
avea subtitlul „Anale politice și literare”. Redactor este C. Al. Ionescu-Caion (1905-1911), iar director A.D. Xenopol (1908-1909). Revista își schimbă frecvent titlul și subtitlul: „Literar, politic și religios”, „Românul. Literatură, politică, religie”, „Românul literar”, „Românul politic și literar”. R.l. atacă virulent „Sămănătorul” și mai ales pe N. Iorga (Caion și Ioan Tanoviceanu în „Iorgaidele”) și promovează, în revanșă, mai ales traduceri din literatura franceză modernă (Alphonse Daudet, Paul Claudel, Jean Moréas). Spiritul vehement polemic al lui Caion se temperează temporar odată cu
ROMANUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289356_a_290685]
-
În 1977, sub genericul „Anchete, dezbateri”, apărea articolul Literatura, disciplină formatoare a omului nou. Dacă pe parcursul acestui deceniu climatul e aparent oarecum detensionat - în perioada 1970-1983 redactor-șef este Octavian Paler -, odată cu anii ’80 se revine, abil camuflat, la tonalități virulente. Lirica și publicistica îndeosebi vor sluji propaganda de partid și de stat. Rubricile sunt extrem de numeroase și de variate. Dintre cele consacrate fenomenului cultural-artistic face parte „Cronica literară”, cu apariții sporadice anterior. Semnează Eugen Luca, Georgeta Horodincă, Zaharia Stancu, Silvian
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
evreiască, În școlile publice. Dacă noua lege reflectă sentimentul vastei majorități a cetățenilor francezi, ea a Înfuriat și mai mult comunitatea musulmană, deja puternic marginalizată, din Franța 55. Idealul asimilaționist francez a fost supus unui atac din ce În cemai virulent În ultimele decenii, odată cu invazia musulmanilor și a altor imigranți. În Marsilia, al doilea oraș francez ca mărime, În care 10% din populație este arabă și 17% musulmană, problema se pune astfel: Care este cultura franceză autentică? „Nu mai suntem
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puncte geografice foarte depărtate, practică fără limite de distanță fizică; studiile din ceea ce poate fi denumit deja cybersociologie arată la unison că, inclusiv în cazul grupurilor mai restrânse, comunicarea prin internet este mai dezinhibantă, se încalcă mult mai frecvent și virulent norme și reguli sociale ale relaționării interpersonale decât în situația „față în față”; așa cum se întâmplă pentru orice noutate tehnologică, deși la început introducerea computerului în activitatea de grup scade performanța, această fază este de scurtă durată și e urmată
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
paginile L. sunt așteptați toți scriitorii români de peste hotare, „oricât de diverse ar fi idealurile lor estetice și de antagoniste perspectivele lor spirituale”, pentru a oferi o imagine „a bogăției și varietății curentelor culturale românești”. Totodată este respinsă în termeni virulenți concepția „retrogradă, obscurantistă și reacționară” impusă în țară de „normativele ocupantului și susținută prin mitralierele lui”. Articolul Literatură și destin de Alexandru Busuioceanu, de fapt o introducere la o istorie a literaturii române, încearcă o definire a spiritului românesc în raport cu
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
pentru el, din cauza unor "iubiri imposibile", a bolilor, a situației materiale precare (deși, mult apreciat, a fost ajutat de persoane importante să studieze și apoi să călătorească în străinătate, să capete modeste slujbe etc.). A lucrat și ca ziarist, scriind virulente texte politice, mai ales împotriva Liberalilor (numiți "Roșii"), ca suporter și protejat al Partidului Conservator Român, compus aproape exclusiv din clasa superioară de boieri, de înalta burghezie intelectuală etc. Din cauza unor poeme sau texte patriotice scrise ca jurnalist, "regimul" a
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
află risipit în depozite pline de apă și nu e accesibil cititorilor decît în mică măsură (7,7%!). Presa scrie, caravana guvernamentală trece. * Cîteva lucruri de citit în LUCEAFĂRUL nr. 27: un interviu al d-lui Gh. Grigurcu, un articol virulent al d-lui Marin Mincu despre stupefiantele aprecieri literare găzduite săptămînal de COTIDIANUL ale doctorului Al. Ciocâlteu (Nichita, epigon minor al lui Rilke, romancierul G. Călinescu egal Nimicul, Camil Petrescu scriind despre Bălcescu în anii '50 spre a fi cadorisit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
frizează deseori absurdul, în teatrul lui pot fi remarcate apetențe pentru formule dramatice și mai diferite. De la piesele de factură polițistă la cele abstracționiste, de la dramele problematice la farse, de la parabole poetice la comedii cu subiect rural sau la satire virulente, nimic nu i-a rămas străin, autorul reușind în textele adunate în Sechestrul (1972, în colaborare cu Mircea Zaciu), Teatru (1972), Fântâna cu patru adevăruri (1980) să le abordeze pe toate. Câteva piese i-au fost reprezentate (Pe-o gură
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
J. Moreau, Paris, 1954. Acest deliri i‑ar viza, între alții, pe Victorin și Commodian? Este posibil, deoarece Lactanțiu vorbește de Nero ca de un „persecutor” (al creștinilor, evident). În acest caz, am avea de‑a face cu un atac virulent din partea unui creștin „cultivat”, un bun cunoscător al culturii păgâne, împotriva coreligionarilor săi „inculți”, ca Victorin și Commodian. În realitate, ne aflăm în fața a două poziții eshatologice complet diferite: una, strict politică, cea a lui Lactanțiu, iar cealaltă, teologică și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
discursului public de la dezbaterea pluralistă la campania univocă. În deschidere e relevat un stadiu uitat al demolării valorilor, anume declanșarea „demascărilor” și a incitării la epurare nu în presa procomunistă, ci într-o publicație ca organul țărănist „Dreptatea”, care atacă virulent fie culturalii din guvernul Petru Groza, fie gazetari activi odinioară în slujba dictaturilor de dreapta. „România liberă” și „Scânteia” nu întârzie să preia tirul, și furia listelor negre escaladează, inflamându-se la maximum - pentru descurajarea ripostei - în preajma tuturor marilor măsuri
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
romanul Pânza de păianjen, îi apare în 1938, fiind reeditat, după 1944, în numeroase rânduri, cu modificări și adăugiri. Urmează, în 1950, romanul Cad zidurile, retipărit în 1965 sub titlul Cartea Mironei și devenit, în următoarele ediții, Mirona. În timpul perioadei virulent dogmatice scriitoarea ilustrează realismul socialist, compunând, pe teme date (munca în industrie, prefacerile din agricultură, rolul femeii, demascarea dușmanilor de clasă, educația patriotică în armată) și cu sloganurile epocii, romanele Cântecul uzinei (1950), Cantemiriștii (1954) și nuvelele S-a dumirit
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
o reformă agrară, a unei opoziții tot mai vehemente la adresa liberalilor, acuzele au avut drept țintă legația rusă; acțiunile acesteia au fost văzute ca imboldul necesar demonstrațiilor. Mai mult, o parte a presei române s-a lansat Într-un atac virulent la adresa lui Hitrowo și a legației ruse, ceea ce a stârnit nemulțumirea ministrului plenipotențiar rus. Acesta, Într-o scrisoare din 6 mai 1888, adresată Ministrului român al Afacerilor Străine, Își arăta nemulțumirea față de o parte a presei ce Își continua „campania de
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
mari figuri literare contemporane, între care un nuanțat și extrem de expresiv omagiu adus lui Paul Verlaine. Întâlnirea cu N. D. Cocea îl determină pe V. să îmbrățișeze ideile socialiste, articolele sale de atitudine transformându-se, nu de puține ori, în virulente pamflete împotriva fruntașilor Partidului Național Liberal și îndeosebi împotriva membrilor familiei Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
al cărui aspru răspuns în forul academic pecetluiește și ruperea relațiilor amicale dintre ei. Poziția agresivă a noului academician, care minimaliza rolul poeziei populare și trecea sub semnul tezismului și al idilismului opera unor mari scriitori, e criticată în articole virulente de „Viața românească”, „Țara noastră”, „Luceafărul” ș.a., ridiculizată în epigrame, cronici versificate etc. Între Z. și adversarii săi izbucnește o polemică mai pătimașă decât cea declanșată în 1903 de articolul Literatura românească și scriitorii transilvăneni, publicat în „Revista idealistă”, unde
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
dominat de scrupule. Pe acest teren se dezvoltă, de regulă, procesele obsesionale. 4) Psihopații fanatici În această categorie sunt incluși cei care-și exagerează meritele personale, supraestimându-și opiniile. Fanaticul este o personalitate de tip expansiv, care se supraestimează, este virulent, conflictual, agresiv, mereu în conflict cu societatea. 5) Psihopații vanitoși Aceștia sunt acele personalități care vor să apară mai mult decât sunt în realitate. K. Jaspers îi numește isterici. Ei sunt personalități de tip artificial, orgolioși și excentrici care caută
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diforme”, „nonformale”, „monstruoase” chiar, pe care le-a descris de regulă în termeni negativi. Informatizarea societății din ultimele decenii ale secolului XX și gândirea postmodernă a aruncat însă asupra lor o altă lumină. Curriculumul modern a fost supus unor contestații virulente. La începutul secolului XXI asistăm la ruinarea sa și înlocuirea cu numeroase curricula postmoderne. Dar și acestea se dovedesc mult prea extravagante pentru a nu stârni noi suspiciuni. Mai ales tendința gândirii postmoderne de a înlocui obiectivitatea cu subiectivismul și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în perioada postbelică, odată cu progresele cercetărilor psihologice dedicate învățării și integrarea lor în modelele curriculare care prescriu moduri de dirijare a mecanismelor învățării în direcția unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii pedagogice. Deși au fost supuse unor critici postmoderniste virulente în ultimele decenii, curricula moderne sunt încă vii și se află la baza multor reforme educaționale care se desfășoară în spațiul euroatlantic. Autorii lor au aspirat și au reușit să le confere o anumită unitate epistemologică și praxiologică, ceea ce permite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a dat și numele unei științe educaționale noi. Ideile progresiviste promovate de Dewey au fost influențate de filosofia hegeliană și, foarte probabil, de teoria evoluționistă darwiniană. Lucrarea sus-amintită este rezultatul aplicării acestor idei la educație. Este, de fapt, un pamflet virulent. Dewey critica curricula școlii secundare din Chicago care, la începutul secolului XX, reînviaseră și adoptaseră ideile scolasticii medievale. Rutinizarea, memorizarea, recitarea, magistrocentrismul, instruirea livrescă și izolarea elevilor de viața socială și de lumea muncii - practicate în școlile ecleziastice - erau readuse
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unor curricula identice sau convergente. Articularea „teoriei unice” nu a putut fi realizată decât peste un deceniu și jumătate, de către teoreticianul canadian Robin Barrow (1984)18. Dar, la acea dată, aspirația către „știința unică” intrase deja în desuetudine din cauza atacurilor virulente ale postmoderniștilor împotriva raționalismului generalizant, universalist și dezumanizant. Evenimentul din 1965 a determinat comisia ASCD să-și schimbe radical poziția și strategiile. Ea a conchis că teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Macdonald au fost susținute, în epocă, cu mult aplomb, de către Helen F. Robinson. Lucrarea ei Precedents and Promise in the Curriculum (1966) este nu numai o pledoarie pătimașă în favoarea „curriculumului concentrat pe persoană” (person-oriented curriculum), ci și un atac virulent împotriva „structurii școlare curente” (current school structure), considerată dezumanizantă. După ea, reconceptualizarea școlii și a curriculumului trebuie să fie focalizată într-o singură direcție: cultivarea autocunoașterii prin formarea umană completă 30. În 1967 s-a alăturat curentului reconceptualist Paul R.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în umbră cariera și opera de excepție ale lui Schwab, purtând cu mândrie stindardul modernismului și al gândirii pedagogiei moderne: Benjamin Bloom și Robert Gagné. Într-adevăr, în anii ’70, cercetările curriculare moderne au continuat, ignorând cu superbie criticile din ce în ce mai virulente. Curentul „științific”, bazat pe principiile empirismului behaviorist și ale raționalismului tylerian, a avansat imperturbabil în direcția fundamentării unei științe a instruirii și a curriculumului similară cu Naturwissenschaften. A fost deceniul cercetărilor educaționale „riguroase”, al lucrărilor înțesate cu scheme, grafice, tabele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculare din țările amintite. A rămas însă un englez tipic, fidel tradițiilor pedagogice din „perfidul Albion”. A aruncat asupra americanilor „o privire britanică, nu americană”. De aceea pedagogii americani n-au acceptat indiferenți, ci i-au respins cu iritare criticile virulente. I-au reproșat că a analizat numai curriculumul tradițional, nu și pe cel modern și că, nefiind american, are o viziune limitată asupra școlii americane 46. Dar cunoașterea exactă a situației și sagacitatea lui Barrow sunt dincolo de orice îndoială. Era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca model sociouman dezirabil pentru o lume integrată economic, informațional și (poate!) politic și religios ș.a. Există, bineînțeles nu doar apologeți și entuziaști ai acestui „viitor luminos” obținut prin curricula globale și educație standardizată la nivel mondial, ci și critici virulenți care condamnă aceste evoluții, considerându-le simptome ale unei catastrofe pedagogice realmente mondiale și care va antrena prăbușirea întregii civilizații omenești. Ne grăbim să precizăm că aceștia din urmă nu sunt nostalgicii paseiști și „pășuniști” de altădată sau adepți ai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu le-a cunoscut, hrănindu-se cu himerele „modelului unic” și „teoriei generale”. În anii ’90 se poate vorbi de postmodernism politic în domeniul curriculumului. Ideile lui Bowers, Wexler și McLaren au evoluat semnificativ. Bowers repudiase dintotdeauna marxismul, criticându-l virulent (1980, 1981, 1984, 1986, 1987, 1991, 1992)67. Și-a extins însă criticile politice și la adresa „reformiștilor romantici”, precum progresiviștii, a „criticilor neomarxiști”, precum Apple și Giroux, a „tehnocraților liberali”, precum eficientiștii tylerieni ș.a. Pe toți i-a acuzat că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmodernă discursurile acestei teorii au părut desuete și au fost marginalizate. Ba mai mult, teoria a fost declarată „o stafie învechită” (the old ghost „resistance”). Doctoranda lui Apple, Leslie Roman, a urmat exemplul maestrului său, care, în anii ’80, criticase virulent teoria reproducției sociale. Roman și Christian-Smith (1988)78 au arătat că noțiunea de rezistență (resistance) este o metaforă menită să adauge romantism la ceea ce ideologii marxiști și neomarxiști numeau „potențialul specific al clasei muncitoare de a determina transformări sociale”79
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]