1,953 matches
-
epitet. Și ca o bună fiică de psihiatru ce era, Arm nu se putea abține să nu urmărească evoluția pe forum a documentatului „Dexter” ori a încăpățănatului „Dog”, a superinteligentului „Bătescu”, a glumețului „Paingu”, a unui hâtru „Titi Paracliseru”, a visătorului „Cerliber”, a seriosului „Makki” sau a altor nume ciudate, pe care și le mai aleseseră unii. O mira vehemența unora, o uimea agresivitatea altora, o răneau atacurile asupra unor minorități sau religii, altele decât cea ortodoxă, asta pentru că era o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tonaj întrupează o reacție activă față de realul bineînțeles resorbit și de astă dată în imaginar, un real filtrat prin grila convențiilor personale, pe care dorește însă a-l remodela, reconsidera, restructura fățiș. A-l confrunta energic cu eul său. Pasionalității visătoare îi răspunde o ipostază dinamică, mereu cabrată, gata a scruta cerebral datele existenței, a le tria, a opta pentru unele, a sancționa altele cu o dispoziție cel puțin condescendentă dacă nu excomunicatoare. Atitudinea specifică e cea a autorității, strategia consecvent
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
ca să invoc unul din modelele cele mai apropiate, cu siguranță c-ar fi fost. În Nostalgia mai ales, acuitatea terminologică e maximă. Numai că așa zicând, decât să fie nostalgice, personajele din Cinema preferă statutul mai puțin stimabil de aiurite. Visătorilor nu li se oferă nici vreo șansă de care să profite, nici vreo lume în care să se refugieze. Rămân undeva între. Singurul dintre ei care creează iluzia că riscă totul (în excepționala Mașină de amintiri) e, la urma urmelor
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
el însuși somnolent, abia desprins de stratul hipnotic: "Mi-ar plăcea - de ce nu - / să locuiesc în turnul de fildeș / oaspete al propriei mele tăceri // cu lumea pierită / prin cețoasele văluri / cu lucruri aduse la irealele lor dimensiuni // într-un somn visător / aș străbate abisul unor duminici // stăruind în penumbră / mireasma și ea dilatată / ar tremura ca argintul // cu gînduri neretușate / aș pătrunde în răsfrîngerea clipei / doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
nimeni. Erau nu doar demodate, dar și îmbibate de tristețea unei lumi pierdute. Fuseseră aduse încă din anii '30-'40 pentru mama și surorile ei mai mari de la magazine din Chicago sau New York. Hrănit cu aceste povești, am devenit contrarul visătorului dornic să exploreze întinsul planetar. Văzusem că din întreaga lor trudă nu rămăsese nimic, iar sudoarea le fusese răsplătită cu frecvente convocări la postul de miliție. Și asta doar pentru că se încăpățânaseră să muncească dincolo de limita normalității, pentru a se
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
a scos de acolo, atunci tot procesul ar fi dobândit o alură fantastică, judecătorii corupți sau cinstiți s-ar fi ridicat de la mesele lor, s-ar fi dezbrăcat de robe și pe rând, unul câte unul, ar fi părăsit sala visători, cum să judece ei nejudecabilul?" Diavolul însă nu a apărut, iar preotul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea, ca autor al unei crime ordinare, incompatibile cu civilizația secolului XXI. Papa însuși s-a simțit dator să trimită un mesaj
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
dar acest sentiment s-a spulberat degrabă. Majoritatea fetelor aveau farmec și o delectabilă naturalețe, împletite cu distincția și manierele tinerelor doamne Sudiste, în viața reală sau zugrăvite în narațiuni. Unele din ele erau grozav de drăgălașe, adesea cu expresia visătoare și cu glezna zveltă pe care le-am atribui eroinelor lui Edgar Allan Poe acelor Ofelii sau unor Belles Dames sans merci (aluzie la o poezie de John Keats inspirată de imagistica medievală - n. mea) pe care le pictaseră Burne-Jones
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
Sibiu nu și-ar fi găsit niște parteneri de dialog pe măsură. Iar dintre ei, colaboratoarea cea mai apropiată este Mihaela-Gențiana Stănișor, lector la Catedră de franceză a aceleiași universități. Că într-o cumpănire menită obținerii unui echilibru, o natură visătoare că a lui Itterbeek avea nevoie de un spirit întreprid și meticulos că cel al Mihaelei Stănișor. Dacă ar fi s-o caracterizez repede, aș numi-o o Ana a lui Manole care s-a zidit la temelia colocviului și
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
îngroapă, între aceste stări limite mă legăn amețitor. E semnul clar c-a început declinul fără întoarcere. Să îl descriu. Și chiar îl descriu". În acest punct al căderii, intervine visul. Visul, adică o negare a realului socotit convențional adevăr. "Visătorul, afirma Nietzsche, e cel ce neagă adevărul față de el însuși, spre deosebire de mincinos care îl neagă față de ceilalți". Autorul nostru e dintre cei ce-l neagă față de sine, plonjînd în vis. Bunăoară, spre a combate, la un moment dat, senzația de
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
prea seci. Emoția intrării în intimitatea altor timpuri se simte la tot pasul, fiecare rând este irigat cu un discret sentimentalism, cărțile sunt învăluite într-o delicată nostalgie. Viața în secolul XXI se derulează însă pe cu totul alte coordonate. "Visătoarea" Ioana Pârvulescu se transformă într-o fiică a timpului prezent, care își povestește cu umor și cinism avatarurile vieții în post-modernitate. Textele devin călinesciene cronici ale existenței noastre cotidiene, tablete de autor care, puse cap la cap, realizează o bruegeliană
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
Imaginea purității (lumina, florile, frunzele, fulgii, stelele) se asociază cu motivul umbrei unde gravitează dragostea, taina, noaptea ruga, visul, frigul. E cunoscuta asociere oximoronică: "O, liniștită dragoste, / Amiază suavă / Ca o boabă de strugure / Care-și găsește moartea / În cerul visător al gurii" (Nu-mi voi aminti). Regimul nocturn al somnului nu-i neapărat regresiune vegetativă, cât nevoia de vis și de integrare în plasma naturii, a unei lumi mitologice, mai congruentă cu substanța "păduroasă și contradictorie a creației" (Ion Barbu
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
Iubiri de iarnă, 1994; Nouă fără cinci și alte povestiri, 1996; Cer palid, 1998 -, volumul de teatru Întâlnire întâmplătoare, 2002 -, cărți de eseuri și biografii literare - Vise reale, 2008; Mario Vargas Llosa. Viața în mișcare, 2003 și Juan Carlos Onetti. Visătorul în penumbră, 2009. I s-au decernat importante distincții literare: premiul peruan Wiracocha (pentru Tigrul alb), premiul german Ana Seghers (pentru întreaga sa operă), premiul spaniol Herralde și premiul Casei Editoriale de Literatură din China pentru cel mai bun roman
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
mai e la vârsta când crezi că le știi pe toate, dar e mereu amabilă și chiar drăgăstoasă cu cei mai mari decât ea. Cea mică, Lucía, e la fel de deșteaptă ca soră-sa. Lucía e o fată sensibilă, cu fire visătoare și cu unele temeri firești, de pildă de întuneric sau de păianjeni. Are o imaginație bogată și o nevoie de afecțiune care o face să-mi povestească anecdote și glume, una după alta. Cu ochii ei verzi, părul ca mătasea
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
și-o construiește singur. Inițial, fostul combatant nu vede în medalie decât obiectul care i-ar furniza niște bani în plus față de pensie, apoi realizează importanța ei simbolică, pe măsură ce un eveniment minor din război este transfigurat cu ajutorul imaginației de pensionarul visător. Netzer își lasă personajul să fluctueze între stări diferite, mândrie, mirare, incredulitate, revoltă, disperare etc. și mai ales să- și forjeze o nouă imagine. Însă agitația disperată a acestui cehovian om de prisos nu mai are loc în registrul comic
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
prin infuzia de fantastic (Fluturul morții, Spovedania unui orb). Bineînțeles, nici urmă de folclor în aceste ingenioase compoziții: parabolele-basm imaginate de Anghel au un permanent sens filozofic, iar învățăturile desprinse din ele formează un manual de morală practică, pentru uzul visătorilor. Dincolo de scriitura lor artistă, nici urmă de pedanterie în prozele lui Anghel, iar livresc - doar cu măsură. Sinuciderea lui Dimitrie Anghel, în 1914, a însemnat întreruperea brutală a unui șir de promisiuni strălucite. începută tîrziu, cariera scriitorului abia prinsese consistență
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
locatar al etajului mansardei, altul Isaak Babel, de asemenea creator „parizian“, o vreme, adict la subsoluri. Cioran naiv și sentimental, descriind (citat din Baudelaire), un paresseux nerveux, un iubitor neantizator al țării sale pline de „virtuți dormitive“ și un insomniac visător, subjugat fiziologiei, este o carte demnă de spiritul din La Ciorangerie (concept al lui François George, referitor la celebra mansardă a unui „à-quoi-boniste“)
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
și cu multă tinerețe. Singura fotografie care se păstrează înfățișează o femeie cu ovalul feței neted conturat, cu ochii negri sub o frunte stâncoasă. Părul negru, despărțit prin cărare. Nasul proeminent și buzele strânse, privirea fermă nu caracterizează un temperament visător, ci mai curând statornic și neobosit. Era mică de statură, însă robustă. I-au semănat fizic fiicele Ana și Maria și, cum se întâmplă întotdeauna, natura a păstrat cele mai multe gene pentru una din nepoate, Gabriela. Ceilalți copii au semănat lui
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
desenele de pe platourile Nazca din Peru - unde conturul uriaș al condorilor, curcanilor și plantelor capătă sens doar privit din aer - fiind considerate figuri desenate prin coordonare la distanță, dar de la nivelul solului, nu de la mare altitudine. Sagan nu are predilecție visătoare și nici febleți estetice. Posedă un intelect lucid de o răceală draconică, ale cărui lămuriri lasă impresia unei săli aerisite și neprimitoare, grație voinței de a lichida problemele prin explicații scientiste. Nici urmă de înfiorare cosmică în demersul lui, ci
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
ia în Conrad forma unor întinse tablouri. Paradisul sudic din primul ciclu de poezii se desfășoară acum mult mai amplu, într-o suită de peisaje repetitive și amețitoare: „Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și visător, Ici marea turburată sub vînturi asiatici, Cu valuri ce s-aruncă pe coastele sălbatici Lăsa să se auză un gemet infinit! Abia un val se sparge de colțul de granit, Abia se răspîndește și alt val îi urmează, Urmat de
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
și avea un dar al povestirii, de multe ori vorbea ca un adevărat scriitor... * * * A doua împlinise nouăzeci de ani, însă dădea semne de ramolisment, încurca totul... Ținea o poză veche de pe la zece ani când era o copiliță dulce și visătoare, bălăioară cu părul ce părea înălbit de soare și mai spunea că pe vremea aceea ședea la Ghimpații de Jos, unde făcuse școala primară și unde luase un premiu cu cunună în a doua primară... A rămas, casnică, văduvă, bărbatul
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
ziua întreagă pe colacul closetului, unde se termina existența ei și a tatălui și a celorlalți, acolo unde se isprăvea și povestea ei adusă de la Ghimpații de Jos, a copiliței cu părul bălai și care era o dulce și o visătoare și al cărei fir al vieții se rupsese la nouăzeci de ani într-o iarnă la șase ianuarie de bobotează pe un ger de crăpau și pietrele, când orice existență pare că încetează cu ereditățile ei cu tot, supusă atâtor
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
vorbind despre metanoia, despre gîndirea apofatică și despre deosebirea dintre diastema (distanță) și diafora (deosebire), poate să-i aducă pe rătăciți pe calea cea dreaptă. Numai că ceea ce el numește cale dreaptă pentru fizicieni e o psalmodie absurdă pe temei visător, de aceea efortul doctrinar al lui Nesteruk poate fi gustat în latura lui filosofică, nu în cea misionară. Altfel spus, autorul nu reușește să găsească puntea de legătură între religie și fizică, o punte care să le deschidă ochii fizicienilor
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
afirmație, Borges era, de bună seamă, complet anacronic: Pessoa n-ar fi putut să știe de Manguel, care avea să se nască douăzeci de ani mai târziu. Dar, fie din tact, fie din indiferență, a acceptat explicația cu aceeași grație visătoare care-i marcase întreaga atitudine de la bun început.) După aceea, Borges s-a lansat într-un exaltat elogiu al măiestriei lui Stevenson, care - fiind, grosso modo și parțial, identic cu ce avea să scrie mai târziu despre autorul scoțian - nu
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
din romanul Ce-i de făcut de Cernîșevski, scris în 1862-1863, al cărui erou principal, Rahmetov, cel care dormea pe un pat cu cuie spre a-și oțeli voința de luptă, a inspirat generații de neoiacobini. Vera Pavlovna era o visătoare monomană, o posedată care, în cel deal Patrulea Vis, își imagina societatea perfectă, „Palatul de Cristal”. Despre această carte, biograful lui Dostoievski, profesorul Joseph Frank, spunea că, mai mult decât Das Kapital a lui Marx, a oferit „dinamica emoțională care
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
somn. Se poate întâmpla și ca în timpul nopții, între unu și patru, să se audă împușcături. Nu pricep niciodată prea bine despre ce-i vorba decât după ce, din obișnuință, am și sărit în picioare lângă pat. Uneori sunt așa de visătoare, încât mă gândesc la verbe neregulate franțuzești ori la vreo mică ceartă de sus. Abia când totul s-a terminat îmi dau seama că s-a tras și că eu am rămas liniștită în cameră. Dar de cele mai multe ori lucrurile
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]