2,833 matches
-
întregi de cântăreți populari, pe parcursul răspândirii ei, epopeea a fost impregnată cu înțelepciunea etniei, devenind o capodoperă folclorică. O legendă spune că Manas n-a fost creată de inspirația poeților anonimi, ci dăruită de zeitate. Mulți cântăreți, odată treziți din visare, aveau capacitatea de a recita, pe de rost, cele peste două sute de mii de strofe ale epopeii, ceea ce pare incredibil, dar kârgâzii cred cu tărie că așa este. Manas a fost, potrivit legendei, un celebru erou și lider al etniei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
celălalt lipit de prosop și mă uitam peste movilele din material pufos, vedeam cum se Întinde În fața mea o savană uriașă, de la T-ul uriaș din fundal, ca un baobab impozant și golaș, pînă la micul v din depărtare, de la „visare”. În acele prime zile, ori de cîte ori pleca Jerry, stăteam liniștit și priveam gazelele sărind peste litera E și girafele scărpinîndu-se pe capetele bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
încetineala unui melc. Când autocarul opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat întru memoria eroilor neamului. Învățătoarea le vorbise pe tot parcursul drumului despre evenimentul istoric în cinstea căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se aliniară pe clase, sub directa îndrumare a învățătorilor și așteptară, emoționați, să înceapă ceremonia. Erau cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a continuat la pas, și l-am auzit pe tati zicând: Nu te uita, nu te uita! A zis asta cu o voce calmă. Nu știu dacă vorbea cu mami sau cu mine. Vorbele astea le aud adesea În visările mele, când sunt singur. Nu te uita. și În clipele astea Îmi spun că s-ar fi putut să nu mă uit. Îmi doresc să fi fost doar un vis. Tremuri tot, Johan. Ești fierbinte. Ploaia nu mai contenea, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
piele cu tocul înalt și o duse la o croitorie să-i lucreze un costum din triplu voal, ba chiar, întrecându-se pe sine, plăti în plus să i se facă și broderie în jurul decolteului. Parcă trezită dintr-o lungă visare, mama observă garderoba foarte redusă a Carminei și promise să se ocupe de acest aspect în viitor. Carmina simțea atâta umilință în comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cei trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să fumeze, ce-ar fi să-i cumpărăm o pipă?...”. Furtuna Nori mari acoperă cerul. Fulgere luminoase îl brăzdează în lung și-n lat. Marea se agită ca o fiară, vuind necontenit și izbind turbată țărmul. Valurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își etalează, una câte una, tainele. Din loc în loc, din spatele pădurilor, se dezvăluie temple albe de calcar ce îți încântă în mod deosebit sufletul. Tabloul acesta este surprins toamna, când frunzele îngălbenite se confundă cu arămiul calcarului. Din scurta mea visare mă trezi clinchetul tălăngilor, semn că mândrele cornute coborau mânate de ciobani la iernat. Poate că un astfel de sunet dulce l-a inspirat pe creatorul minunatei Miorițe. Se vestea o toamnă bogată și sonoră, ce se întrezărea între ramurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atingeau cu stropi sărați picioarele zbuciumându-se neîntrerupt. Eram fericită... De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama. Simțeam înăuntrul meu ceva neobișnuit, care nu mi se mai întâmplase niciodată de când vizitam în vacanță, litoralul. Aveam impresia că singurătatea era pricina visării mele. Țărmul mării îmi picura în suflet poezia. Îmi suna în urechi zgomotul neîntrerupt al valurilor ce se frământau puternic cântându-mi parcă durerile și necazurile lor. Mă simțeam aproape de ea, de inima ei ascunsă undeva în adâncuri negre, mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe mine ca oricând. Peisajul acela de basm îmi încânta privirea, era atât de feeric. Cerul și marea căpătaseră aceeași culoare; parcă se amestecaseră într-o călimară cu tuș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau o planșă, cam așa ceva, și care Înfățișa felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Să mai aud pe cineva vorbind despre asta... — Înțeleg, zise Nimeni, lăsându-se puțin în scaun și încrucișându-și și brațele pe genunchi. Omul pentru care lucrez e un savant. Studiază peștii conceptuali de ani întregi; heletrobi, pești remora-căpușă, ludogarieni, visari. E un expert, poate cel mai mare expert al timpurilor noastre. — Studiu științific? Cum e posibil așa ceva? — Angajatorul meu are plăcerea greu de pronunțat de-a fi un oceanolog cripto-conceptual. Nu-i o ramură principală a științei, cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
metalică lucitoare fără a zăbovi o vreme și a-și reflecta mai bine de-o clipă chipul. Și tot atunci, se iniția dialogul; degeaba o interpelai sau încercai să-i câștigi atenția, ea era cu "el" al ei, pierdută în visare. Oare ce vorbea ea cu el? Poate că interoga oglinda prin el, precum maștera din "Albă ca Zăpada"? Adesea mă gândeam la El-ul ei că este mult mai puternic decât al meu. În momentele noastre de intimitate ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
caricatura zilei de ieri și de mâine. Vedeam deformat totul în afară de propria-mi persoană, hrănită cu sublim de admiratorii mei, colegii aceleiași clase de liceu. Era o singură zi și o singură noapte. Ziua de școală, lungă cât școala, noaptea visărilor, lungă cât neantul în care s-au dus și pe care acum le vedem reîncarnate pe filmul Magiștrilor cu măști de lup. Nu era necesar ca noi să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Într-o bună zi îl voi ajunge din urmă pe tărâmul morților, îl voi bate pe umăr și-l voi trata ca pe un farsor: „Ce figură mi-ai făcut!” În afară de un fluviu mitologic, nimic serios nu ne separa. Această visare se metamorfoză într-o realitate care-mi păru enormă: dacă i-aș lua actele și l-aș lăsa aici o bucată de vreme, cadavrul ar trece drept al meu. Era un european de vârsta mea, așa cum am spus, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și stupide. Cum altfel aș fi putut lucra atâta vreme într-un birou? Îmi place să mă simt operațional fără să-mi fie crispat creierul de efort. E mai bine decât inacțiunea, îți eliberează capul de angoasă. Cele mai frumoase visări se produc pe parcursul celor mai prostești slujbe. Acest pilotaj automat nu împiedică materia cenușie să analizeze activitatea într-o manieră fructuoasă: în cele din urmă, această notație muzicală cu zece cifre îmi deveni atât de familiară încât aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la urmă m-am împrietenit cu ea, zice Tîrnăcop cuprins puțin de visare, n-a mai vrut nici să-mi ia bani, mi-a spus că și-a dat seama de la început că eram onest, după aură. Fiecare avem o aură uite-așa în jurul fizicului, explică. — O fi fost una din alea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
început să scrie un volum de versuri destinat uitării... Si poetii spun lucruri trAsnite „Într-o zi dăruită / cu ape de ceruri / neauzit / m-a chemat grădina / Vino la mine / Vino! / N-a uitat niciodată/ clipele noastre de tăcere / de visare și dragoste / Voia încă o zi / de surâsuri / și tainice îmbrățișări / Și aștepta sub cer / ca un sân cald / în fremătare.“ (Măr de azur) Aceste versuri, din care reiese că poetul a făcut dragoste cu o grădină, au fost extrase
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din nou în cămașă. Mai rar așa fotosinteză. Lepezi boarfa, pe motiv că nu te mai încape, revii în fibrele ei și te minunezi de cât loc nelocuit te cuprinde. Te minunezi întru atâta, încât, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătaie este o înviere; viața, înghesuită între coaste, se repetă din doi în doi, din trei în trei, încurcă și o ia de la capăt. La 4 dimineața, visul este parte din jumătatea inertă a corpului, morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția luminii. Viața în zori, între așternuturi, este un fel de promisiune amânată. Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un poem despre un șotron ce curge mai repede decât Carul Mare. Ascultă: la ce bun să gândești prin gândurile altuia? la ce-i bună ascultarea neauzitelor? la ce-i bun somnul ce nu te încape? la ce-i bună visarea ce nu-ți aparține? la ce-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de tine, te ridiculizează, las-o în pace! Ce-mi promiți tu? Generozitatea unor etichete scrise pe ambele părți? Șotronul meu mă încape cu tot cu visare. Copilule, nu fac minuni, vreau doar să-ți deschid ochii, să privești dincolo de sticlă. Tu nu ești ca ei. Uite-i, sunt goi, inconștientul clipocește ca un opaiț în capetele lor seci. Dumnezeu, sau dracu știe cine, a apăsat butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în rest, inima piatră de moară, sângele mlaștina melcilor, oasele așchii de cruce, ochii în icoană și cam atât; sunt în gând cât nu încap în ființă, sunt în vis ce dă pe dinafara gândului, sunt în imaginație ce rebutează visarea. Pentru vise nu trebuie să inventăm incubatoare. De la noapte, visele își iau permis de liberă trecere. Intimitatea memoriei este precum un pat desfăcut, printre cearșafuri iluziile pocnesc muguri. Privești pe fereastră este beznă; în stradă, felinarele respiră a tuberculoză; cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]