2,034 matches
-
mărturisită în creație, un tip de energie tumultoasă și misterioasă totodată care i-a clocotit mintea și trupul pînă la capăt. Ochii de femei, tandri sau încărcați cu reproșuri, senzuali, posesivi, rebeli mișcau, parcă, în fiecare tablou, făcîndu-l să palpite visceral. Și, uneori, își fixau imaginea în realitatea unei fotografii. Există cîteva fotografii alb-negru, pe care le-am descoperit acolo, puțin cunoscute, în care Picasso privește lumea cu o enormă bucurie, cu o curiozitate vitală, inepuizabilă. Expresiile acelea mă urmăresc de
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
Citez un paragraf dintr-un studiu determinant al lui Gheorghe Grigurcu ("Petre Stoica, ori surprizele ambiguității", 1986). În el, criticul nuanțează raportul dintre poet și lumea ce mișună în lirica sa, densa ei materialitate. În prim plan, atotputernică pare adeziunea "viscerală" a autorului la un Banat de el însuși reînviat dintr-o epocă revolută, din care n-ar mai ieși, ascultându-și "poemele cu glas de gramafon". Grigurcu pune în lumină și îndepărtarea creatorului de universul de el însuși creat: " Nesfârșitele
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
red line of the conservative cure resists the rising wave of barbarity imposed by the historic achievement of the invasive structures of the național States. The prolusion's high point, beyond the rhetorical nuance aimed at causing a strong and visceral reaction în the students of his course, is în the insistence with which Kantorowicz connects the German culture to a broader, European, almost unhistorical, but surely universal dimension; an insistence that stands alone from the start against any attempt by
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
era egal. Am atins nivele aproape isterice într-o seară, la poalele Tâmpei, când, bucureșteni, timișoreni și brașoveni, am întors pe toate fețele - unele mai murdare decât altele - acest straniu caz care a provocat consternare și un fel de spaimă viscerală: în cine să mai ai încredere? Cine urmează pe lista dezamăgirilor? Oare am înebunit cu toții? Mai vechii (și total infelice) culpe a relației cu Se-cu-ritatea, tocmai i se adăugase șocul fraudei intelectuale în care s-a complăcut, ani în șir
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
și să-i fac să se simtă de parcă ei s-ar fi trezit în pat, de parcă ei ar fi auzit țipătul; să-i transpun în mijlocul acelui infern brutal. Făcând asta, am stabilit tonalitatea pentru întreg filmul drept una reală și viscerală.” Echipa de scenografi au construit decorul pentru camera vecinilor, locul unde începe totul, în curtea din spatele casei familiei Form. Echipa de efecte speciale a lucrat apoi în tandem cu Leonetti, echipa de cameramani și cu actorii. „Trebuie să ai o
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
post-apocaliptic în decor islandez, desprins parcă din catalogul videoclipurilor celor de la Sigur Rós; Test, povestea primului experiment nuclear din stepa sovietică; Nude Area, explorare de-o senzorialitate incendiară a etapelor parcurse de un cuplu îndrăgostit din Amsterdam; Brazilian Dream, un visceral documentar dadaist cu imagini de-un suprarealism amuțitor. În altele, se aud doar câteva replici din afara cadrului: Labour of Love, film de debut premiat pentru regie la Veneția, 24 de ore din viața unui cuplu indian care lucrează în schimburi
Cuvintele sunt de prisos la TIFF 2015 [Corola-blog/BlogPost/96726_a_98018]
-
Frida Kahlo ținînd-o de mînă pe Andra Rotaru (eventual și pe Salma Hayek). Altminteri, noua Frida Kahlo (cea din poezia Andrei Rotaru) seamănă ca discurs poetic cu poeții români din ultima generație (cea apărută după anul 2000). Este o poezie viscerală, îmbibată cu sînge, în care malformațiile trupului și nebuloasele sufletului fac parte din normalitate. Dacă la poeții foarte tineri toată presiunea socială sfîrșește într-un urlet de revoltă, la Frida (Andra), suferința fizică și frămîntările morale sînt însă studiate și
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală/ primind scuze într-un plic cu antetul revoluției/ și scoasă pe-un afet de tun în piața televiziunii unde/ oratori cîrpaci senatori își varsă zilnic lăturile minților/ iar cîțiva orbi fac găuri cu bastonul
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
lui Traian Băsescu despre Regele Mihai că este un trădător în contextul arestării mareșalului Antonescu, istoricul a afirmat că nu își explică această declarația a președintelui. "Această ură a președintelui Băsescu împotriva Regelui, personal nu mi-o explic, este ceva visceral, nu are nicio justificare și de ce se amestecă el în povestea foarte greu de explicat istoricește a conflictului din Regele Mihai și Antonescu. Îl condamn pe Traian Băsescu pentru această furie față de Regele Mihai. Să spui că a trădat pentru că
Djuvara: Băsescu, o personalitate foarte bizară. Diaconescu, un individ suspect () [Corola-journal/Journalistic/41312_a_42637]
-
Revoluție ai avut o vârstă care ți-a permis să faci ceva pentru România, ți-a permis să muncești pentru țara ta", a adăugat Preda, în opinia căruia, Victor Ponta, ajuns premierul României, este iresponsabil în declarații, mesajele sale fiind "viscerale, emoționale, pe care încearcă să le îndrepte a doua zi sau a treia zi". Premierul Victor Ponta a susținut, într-un interviu difuzat duminică la PRO TV, că Traian Băsescu va folosi întotdeauna, cât va fi în viață, șantajul și armele
Cezar Preda: Ponta îi urăște pe români, dacă spune că urăște ce reprezintă Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/41784_a_43109]
-
scanez” paginile... Dar câteva cuvinte despre stânga și critic(îi)a ei. Nu cred că stângii îi lipsește critică, nu pot să observ că, în fapt, de multe ori e de-a dreptul desfintata de cei care poartă o ură viscerala stângii pentru ceea ce s-a întamplat în comunism. Sunt destui intelectuali care recunosc totuși că fascismul și hitlerismul au mai mult în comun cu comunismul decât a avut vreodată stânga tradițională. Mai vreau să vă reamintesc că dreapta nu e
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
Am multe exemple, Eugen Simion îmi vine în minte. Ce javra, nu? Glumesc. Și cine atacă? Cei care atacă, cu stanga-dreapta în minte, și doar atât, ar trebui să ia aminte la ceea ce s-a întamplat ieri în Parlament. Ură viscerala nu e bună...Dar dacă ar fi de “dreapta” ar fi OK? Deși trebuie să recunosc, e un spectacol să vezi votând “cot la cot” un Vadim, un Marko Bela și tot partidul “liberal”. Ghilimelele se cer.... dle N. Răducanu
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
corporală și identitară a travestiului, poartă măști vii care li se identifică în mod organic cu chipul. Lumea virtuală, un metisaj între transcendent și profan, între imaterial și material, se relevă ca un spectacol corporal, când ridicol, când tragic, când visceral când cerebral. De asemenea, în Chemarea lui Matei de Florina Ilis, personajul se confruntă cu o pendulare între realitatea fizică și lumea mediatică, aceasta din urmă dovedindu-se a fi, pentru informaticianul incapabil de a se adapta planului cotidianului, cea
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
revista Cuvântul între 1990-2002, imprimă acestor eseuri ceva din liniștea și încrederea dăruite de credință. Peregrinări prin trecutul Europei Europa mon amour, cartea lui Petre Răileanu, se citește cu un amestec de invidie și resemnare. E poate modul cel mai visceral, cel mai necritic cu putință de a recepta un memorial de călătorie, așa cum este, parțial, cartea de față. Spun resemnare și invidie pentru că îmi dau seama ce produs de lux este experiența directă, fizică, palpabilă, a unor călătorii de felul
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
existențială. Nu-s greu de depistat modelele lui Dan Sociu care, din fericire, nu exagerează. Spun din fericire pentru că prevăd o clișeizare puternică și a acestei poezii cu discursul ei coborât, măcar aparent firesc, dezinhibat în zonele joase, să zicem, viscerale, de secreție. Amenințate de supralicitare, și sperma și voma se vor clișeiza precum lacrima sau roua. Se vede oricum că Dan Sociu evită cât poate modelele poetice sau de limbaj, jonglând colocvial și compozit cu poemele sale (câteva secvențe sunt
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
din lumea lui Hades. Dealtfel, locuințele subterane nu sunt deloc un fenomen rar nici pe teritoriul Spaniei continentale. Atracția magnetică pe care o exercită terenul stâncos și găunos din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
în globmodern, are diferite caractere revelatoare - colocvialitatea ironică, folosind semnele de punctuație nefirești și o oralitate simulată, discursurile care încearcă să spună totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demențializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, obsesii viscerale, autoexecuțiile eului și simțiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stări poetice plasmatice, prin contestarea rolului metaforei. Acești poeți care practică textualismul au atitudini radicale în raport cu universul literaturii: ei susțin că toți poeții care nu se supun imperativului
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
Încurcătură diabolică nimerisem pierdea vertiginos teren În fața convingerii că asupră-mi planează o primejdie grozavă. Am realizat siderat că, În spatele disperării cu care căutam, dincolo de neverosimilul Întâmplărilor trăite, o logică, un rost, o explicație, se Întindea cu totul altceva - spaima viscerală, paralizantă, că aș putea să mor. În același timp, mi-am dat seama cu uimire că niciodată până acum, dar absolut niciodată, nu mă gândisem la moarte. La moartea mea mă refer. Omisiune gravă, de neiertat, pentru că, vorba unui prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cu toată mila mea de mine, În clipa aceasta oraculară verdictul barbarului care sînt: „Fie ca cel ce se va naște să-mi semene! Fie ca el să mă răzbune!“ Laguna, loc voluptos și terifiant, pubis Întunecat fremătînd de viscerale contracții, orbită incertă În care Delfinul atinge În cercuri concentrice placentara zăpadă a lunii sorbind Încă din somn bănuitele brize, foșnirea plopilor și toate clacsoanele invizibile ale orașului ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deși minor din punct de vedere afectiv, intelectual, mental sau psihic -, mai înzestrat pentru pulsiunea de moarte decât pentru pulsiunea de viață, talentat în ceea ce privește crearea de neplăceri, necazuri și suferințe, genial în arta de a genera dureri și chinuri, dar visceral incapabil să producă bucurie, fericire și plăcere, înțeleptul îl va îndepărta, îl va da la o parte pe inoportun - sau pe inoportună... Asta pentru că nu poți „contracta” cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se atrase atenția că orice întâlnire de gradul trei, dacă e bine condusă, poate contribui la sporirea prestigiului stației în cosmos, nemaivorbind de eventualele avantaje materiale ce pot apărea dacă se ajunge la ideea unor schimburi. Așa că, învingându-și teama viscerală, își drese glasul și spuse tare salutul cosmonauților de pretutindeni: — Tot învârtindu-vă! — Să trăiți! răspunse tractoristul. „Hait!” gândi Aciobăniței. „Ăsta n-a fost în spațiu, nu știe saluta. Sau poate nu vrea.” — Suntem de pe Terra - spuse el mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trupului: îmi lungeam sufletul într-o parte și-ntr-alta/ca să- mi umplu țevile brațelor cu el...). A patra elegie are ca erou liric - peste Evul Mediu - Increatul participant la „durerea ruperii-n două a lumii “, la „lupta dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă așteptare, /la o încordare a înțelesurilor în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]