KorAP: Find »[drukola/base=viscol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...116 >

2,884 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

lui ar spori scandalul. Privește spre brazii de peste drum și nu-i vine să creadă că zăpada a crescut atît de mult încît, ici-colo, adevărați munți albi acoperă gardurile, iar casele joase, de lîngă gară, abia se mai văd. În viscolul nebun, pornit ca un blestem, oamenii ies din case și-și croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rîde Mihai Vlădeanu, venind cu mîna întinsă. Ce-ai aflat de cursă? Uite ce-i la șef arată Vlad prin fereastra biroului șefului de autogară. Ești trist îl privește lung Mihai, așezîndu-se alături, cu spatele la calorifer. Gîndește-te: o fată, singură, în viscol, acolo, la hanul ăla... Eu trebuie să mă grăbesc; la prînz sînt chemat la șefă..., parcă văd că mă sancționează că nu-i gata montajul... Hai, Vlade, lasă gîndurile negre rîde Mihai. Și-apoi, cine-o să fie fericitul soț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o pe Sorina. Află, face el un gest de amenințare spre Mihai -, ți-o spun prietenește, și mie îmi plac femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să vedem ce-i cu cursa. Bate în ușa șefului autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum?! strigă șeful spre un șofer. Am boțit o mașină, ce-s nebun să stric și altele?! Uite ce viscol arată șoferul pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite. N-am chef să le plătesc stricăciunile. Bine-bine, du-te la garaj că trimit pe altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută cu glas scăzut și ies. Mihai fluieră încet, a pagubă, în vreme ce, alături, Vlad nu știe cum s-o mai scoată la mal: sudor n-are, să termine montajul, Sorina stă în viscol..., părinților ei, rămași la Iași, încă nu le-a telefonat... și-l doare cu atît mai mult cu cît își amintește de vocea voalată de emoție a doamnei Marcu și de modul cum doctorul Marcu, ducîndu-l de braț pînă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie și nu-și dorește decît să ajungă acasă, unde, fără să spună un cuvînt măcar, va scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și aprinde o țigară, lipindu-se cu genunchii de calorifer, să poată privi pe fereastră, în viscol. Cînd a intrat în sală și l-a văzut pe Runca asistat de Tudoriu, s-a pierdut o clipă, vrînd să se retragă, dar gestul autoritar al bătrînului l-a adus pînă lîngă masă. Abia începuseră operația așa că, răsuflînd ușurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
animale pe lîngă casă! exclamă Runca, să împrăștie tăcerea. În locul ei, cînd m-aș duce acasă, i-aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mereu dacă n-ar fi bine să facă o comandă fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea și viscolul... Nu-i decît o soluție, Radule spune Runca apăsat, convingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea și viscolul... Nu-i decît o soluție, Radule spune Runca apăsat, convingător. Te duci înaintea ei cu rucsacul plin. Ești nebun! arată Radu viscolul. În studenție, cînd mergeam la munte... Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea și viscolul... Nu-i decît o soluție, Radule spune Runca apăsat, convingător. Te duci înaintea ei cu rucsacul plin. Ești nebun! arată Radu viscolul. În studenție, cînd mergeam la munte... Ia stai! se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea și viscolul... Nu-i decît o soluție, Radule spune Runca apăsat, convingător. Te duci înaintea ei cu rucsacul plin. Ești nebun! arată Radu viscolul. În studenție, cînd mergeam la munte... Ia stai! se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cred că autofreza a plecat din nou. Am să vă mai telefonez totuși... Sărut mîinile! Iese din bloc abătut, impresionat de greutatea cu care se mișca soția lui Lazăr, agățat mereu cu gîndul de cei care stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a urmărit cu privirea scena, s-a apropiat să-i despartă: Chiar dacă aveți ceva de împărțit, vă rog să nu încărcați și mai mult atmosfera de aici; se uită lumea la dumneavoastră. Avem de luptat cu foamea, cu frigul, cu viscolul... Aveți dreptate clatină din cap profesorul, retrăgîndu-se mai spre fereastră, la o masă liberă. Zău, nu te supăra... devine mai apropiat șoferul, prinzîndu-l pe Lazăr de braț. Și pe mine m-a cam enervat individul... Păcat că nu mai au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt adînc în gîndurile ce-l frămîntă: "...tînăr, sincer..." și-l sîcîie provocarea crescîndă a fostului discipol. "Ce ușor e să vorbești acum, cu sînge rece, despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deschisă. Cum mai ajung acasă?! Trebuie neapărat să ajungi? a surîs el și fata a întors ochii mari în sus, fixîndu-l. Ar dori să se poată ridica acum din scaunul acesta incomod, să iasă și să se plimbe îndelung prin viscol. Ochii lui, mijiți, prind imagini fugare ale trecutului, le rețin și nasc în mintea sa conturul fetei rămase lîngă marginea patului, stingheră, mai frumoasă ca înainte tocmai prin aerul firesc al vorbelor: Tu ai mai cunoscut poate..., n-aș vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atins-o cu vîrful degetelor: Trebuie să mă conving că ești reală, că ai consistență materială, altfel aș crede că ești doar o lumină, care taie în două întunericul... A fost cea mai frumoasă noapte a lui, o noapte cu viscol afară, în ferestre, cu căldură înăuntru, de la soba de teracotă și cu întunericul tăiat în două de prezența acelui trup alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am recunoscut abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția lui Lazăr. După un timp lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl măsoară un timp: ...dar ineficient la vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea neplăceri. A, nu; eram prea mic spune profesorul, să împrăștie impresia reacției sale. Ce viscol! pufnește nemulțumit, arătînd spre fereastră, rămînînd cu privirea într-acolo, fascinat de vîrtejurile albe, chibzuind cum să aducă vorba, să ajungă la ceea ce-l obsedează de aproape douăzeci de ani: copilul său. Femeia privește și ea fereastra, fără să audă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]