375 matches
-
o oarecare măsură. Dar ce-aș fi făcut eu în locul domnișoarei Gorjan, în aceleași condiții? Oricum, revolver n-am. Deși, vorba lui, după ce-am văzut de ce-i în stare un bărbat, „sunt sub impresia unei strângeri de inimă“. Afară viscolește, comisionarii sigur nu stau la colțul lor, așa că nu pot spera la vreun semn. Apoi m-am întors iar cu gândul și mai ales cu „acea carne palpitândă“ la seara de ieri. Din pudoare, nu pot să scriu în caiet
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu faci, totuși, nimic?" Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: Fiindcă sânt slab și nu-mi place scandalul". 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: "Pentru cadre medicale și femei". 25 ianuarie ― Nu vrei să ieși puțin, să iei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și continuăm să fim manipulați și astăzi... Suntem în plină iarnă. La Joseni s-au înregistrat minus 230 C. Pe plan extern în Rusia și S.U.A. se anunță foarte multe zboruri anulate din cauza condițiilor grele de iarnă. Ninsorile abundente, intens viscolite de la Moscova sunt o adevărată calamitate, iar în Danemarca zăpada a atins 6 metri. Anul 2010 este denumit anul catastrofelor cu incendii devastatoare, inundații catastrofale, cutremure cu mari amplitudini, ciumă în Haiti, norul de cenușă din Islanda, criză generalizată etc.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu faci, totuși, nimic?” Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: „Fiindcă sunt slab și nu-mi place scandalul”. 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: „Pentru cadre medicale și femei”. 25 ianuarie — Nu vrei să ieși puțin, să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spre Miazănoapte și spre Miazăzi și, dacă n-om mai găsi nici o punte de pământ care să ducă mai departe, Înseamnă că Îmi voi fi terminat călătoria. Atunci, o să ne Întoarcem fiecare pe la casele noastre... Era din ce În ce mai frig. Începuse să viscolească, iar răbufnirile vântului ne repezeau În ochi fulgi tăioși. - Fie, spuse Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lovitura, că e hărăzit de Domnul, spre binefacerea și bunăstarea făpturilor sale. Însă cu măsură. - Ninge al dracului, observă părintele anexă, mi-a intratzăpada și-n gură. N-a mai nins așa de-acum cincisprezece ani, din 1895, când a viscolit în noiembrie. Se vede că și-a vârât dracu coada, să mă răgușească pe mine! - Bre, cuvioase, îl mustră, cu prefăcută indignare, părintele titular, ți-am spus să nu mai pomenești pe ucigă-l-crucea. Ce păcatele, doar ești preot bătrîn! Doar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe cineva să înghită"! ... Păi ce vă credeți voi, bre, și ce-o fi în țestele și în organismele voastre, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stau cu Dumnezeu la masă pe lumea ailaltă. Cit despre prins, nici dracu nu ne prinde. Nu stau popii să păzească altarele. N-avea Gheorghe ce face, au mers cu toții. Pe Horea îl lăsaseră acasă cu Titi Aripă. Începuse să viscolească. Se stârnise un crivăț care lovea în pereții casei cu putere și lemnele se topeau repede în para focului.La miezul nopții, tot orașul stătea mort sub giulgiul înghețat. Pungașii au luat-o 153 de-a dreptul pe linia pustie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spus nimic. Tăcea, cu privirile ostenite. Câte nu văzuseră ochii ei... 294 Stăpânul La o petrecere, când s-au mai liniștit presării, că-i iertase regele pe dezertori, 1-a simțit Bozoncea pe ucenic. Era o noapte slută, aproape de Crăciun. Viscolea, viscolea. Starostele, cu damful în cap, i-a dat afară și s-a apucat să-și iubească ibovnica. Striga Didina în brațele lui de plăcere, și Paraschiv a auzit-o. A pândit până a adormit Stăpânul și-a intrat în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimic. Tăcea, cu privirile ostenite. Câte nu văzuseră ochii ei... 294 Stăpânul La o petrecere, când s-au mai liniștit presării, că-i iertase regele pe dezertori, 1-a simțit Bozoncea pe ucenic. Era o noapte slută, aproape de Crăciun. Viscolea, viscolea. Starostele, cu damful în cap, i-a dat afară și s-a apucat să-și iubească ibovnica. Striga Didina în brațele lui de plăcere, și Paraschiv a auzit-o. A pândit până a adormit Stăpânul și-a intrat în odaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe genunchii mei.” Reproduc, Înainte de a comenta versurile de mai sus, și Începutul altui pastel, La gura sobei, imagine tradițională a meditației și a lecturii. La Alecsandri, ea sugerează locul privilegiat al scrisului: „Așezat la gura sobei noaptea pe cînd viscolește. Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pîlpîiește, Și prin flacăra albastră vreascurilor de aluni Văd trecînd În zbor fantastic a poveștilor minuni.” Inutil de tras, din aceste reverii de iarnă, o idee mai fermă despre nașterea poeziei. Ce se poate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intactă în istoria nescrisă a lumii. Gestul fondator este cel care transpune de fiecare dată schema universală a iubirii într-o particularitate extremă și conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută. Prima ninsoare căzută în anul acela. Zăpada, după ce fusese viscolită până târziu, către miezul nopții, încremenise acum în straturi mari și pufoase. Bucuria lor, ținîndu-se de mână pe strada pustie și mergând în urma puiului de caniș, alb tot, care încerca să sară peste câte un troian, pierzîndu-se în el și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
femeia; suflantă; suflare; suflă; suflet; sufleur; sufleuri; șoptit; șoșotea; șterge; teatru; test; testare; toamna; trage; trăia; trăim; trecut; a trișa; în trombon; țipa; umfla; urcare; usturime; ușurare; ușurință; viață fizică; în ureche; viață în nări; a viețui; vifor; vin; vine; viscolește; vițel; vîntul în cap; vîntura; vorbăreț; vorbe; vorbește; zbor; a zbura; a zice (1); 782/236/77/160/2 suflet: inimă (113); bun (67); mare (37); bunătate (36); curat (32); viață (28); pereche (25); om (22); iubire (21); spirit (18
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe covoare / Ș-aprindeți o lumânare, / Să se vadă ca din soare, / Că intră Malanca-n casă. / Să puie stative, să țasă / Pânză, scoarță, testemele, / Pânzături, catrinți, sumane, / Trase-n furcă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va fi promoroacă multă e semn de belșug în toate. Se crede că dacă se arată după ziua Sf. Simion Stîlpnicul [1 septembrie] gîzele roșii numite vă cuțele-domnului, săcările* și usturoiul vor fi mănoase. Se zice că, dacă iarna nu viscolește, în vara viitoare pînea nu va rodi mult. Dacă primăvara iese nalbă multă, atunci are să fie anul bogat, îmbelșugat în toate, mai cu seamă în porumb. în ziua de Sf. Trifon [1 februarie/faur], podgorenii se duc cu preot la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
până în preajma realizării statului național. Copilăria și adolescența lui Caragiale se desfășoară pe acest fundal general. Într-unul din momentele sale patetice, Caragiale îi împărtășește lui Vlahuță o versiune romantică despre venirea lui pe lume: „Parcă văd... seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani... O femeie săracă într o odaie fără foc se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave... Și toată noaptea o duce
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat cum crește,/ Zidit de ochiul lunii, cu iarba pe obraz./ Din umeri mușcă grâul, în pleoape-i viscolește./ De frica-nsingurării el stă și-n moarte treaz" Țăranul zidit). O altă serie de cărți Neliniștea singurătății (Editura Junimea, Iași, 1982), Sigiliul toamnei (Editura Junimea, Iași, 1987) Lecție pe Ostrov (Editura Junimea, Iași, 1995), Coroanele împărătești (Editura Junimea, Iași, 2003
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și doamnelor! "Hăitașul" Eram și noi pe atunci trei, să fie vreo douăzeci și cinci de ani, trei oameni nedespărțiți, împătimiți în ale pescuitului, iar astăzi am rămas singur. Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit, care iese din cana de lut cu vin fiert, înșirând pe clipe dragi de odinioară, niște aduceri aminte. Și îmi răsar în suflet parcă, din alte vremi, fațetele scânteinde ale unui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aproape toți pescarii din urbea noastră. Purtau în picioare cizme de cauciuc, în spate rucsacul, și pe un umăr, husa cu sculele de pescuit. A fost mare jale! Uite așa s-a întâmplat cu "hăitașul" nostru. ...Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit care iese din cana de lut cu vin fiert, înșirând pe clipe dragi de odinioară niște aduceri aminte. Și îmi răsar în suflet parcă, din alte vremi, fațetele scânteânde ale unui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
avut fericirea să am o bunică adevărată - se așezase și parcă picotea. De fapt, se lăsase liniște în odaie și stăteam toți trei așa... Nu îndrăzneam să sparg această liniște cu banala idee că afară ninge foarte tare și că viscolește. Se făcuse noapte, un glas, tot al bătrânei, s-a strecurat prin liniștea odăii: - Anetă, du-te și închide la găini! - Dați-mi o lopată, va fi nevoie să fac o cărare până la păsări, m-am oferit eu. După ce am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e o părere, și nu crezu decât când vornicul intră și comunică răspicat vestea. Bărbatul cu care se măritase nu mai era domn! Cum adică, ea nu mai era doamnă? Afară ningea și viscolea. Repetase în gând fiecare mișcare pe care trebuie să o facă doamna Moldovei la liturghia din ziua Crăciunului, peste nici o săptămână. Nu mai era doamnă? Cum a fost cu putință una ca asta? Și Maria a lui Constantin Vodă Duca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă uit mai bine, nu aș vrea să fie prea încărcată înfloritura. Eu aș pleca și rog să nu fiu judecat că încalc politețea, dar vreau să mă pregătesc pentru drumul de mâine. Iarna este grea, numai de n-ar viscoli. Spătarul se ridică, făcând un semn discret spre fratele său. Marele stolnic deși ținea să pară încă vioi la cei șaptezeci și trei de ani ai lui, sprijinindu-se cu o mână de masă și cu alta de brațul jilțului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am coborât la tine, mândre zeu, Și la consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adînci și nemai auzite Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii, intră în casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă jocul de șah are un rege, de ce sunt necesari și doi nebuni?” „Când răsfoim istoria găsim
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]