13,667 matches
-
Mihai Minculescu II. Lună caldă Este al naibii de frig în inima mea îndrăgostită de tine vită de tăiat îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
ci ne rugăm pentru voi, cei vreo sută ( că mai mulți nu sînteți ), să aveți putere și curaj ca să-i apărați de cel Rău pe nenorociții care n-au știut ce-au făcut cînd au făcut ( ei, n-au știut, vitele încălțate, au știut, dă-i în mă-sa de lichele !) Și asta.Ce mai faceți voi, pe-acolo, pe la Viața Românească, în afară de faptul că irosiți spațiul tipografic ( al lui Dumnezeu ) cu "proze" de-ale mele. Salut-o pe Florența din
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
modernă, se află amintirea unei eclipse de Lună trăite la țară în mijlocul unor oameni înnebuniți de spaimă, dezlănțuiți haotic ca în fața unei haite de lupi: ,}ipau, strigau, dădeau cu ho și cu huideo, trăgeau clopotele la biserică și clopotele de la vite; trăgeau cu pistoalele, îngenuncheau și făceau rugăciuni lui Dumnezeu să facă să fugă Vârcolacii, ca să nu mănânce Luna; m-au pus și pe mine în genunchi și plângeam, mă închinam și mă rugam lui Dumnezeu să gonească Vârcolacii ca să nu
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
scrum căci de-acum sunt străin străbun DAC ORI ROMÂN SĂ FII NU MAI E VOIE dac ori român să fii nu mai e voie stârnitu-s-a ciclon de inchiziții și-ocean de ură prăbușesc bandiții când limpezit vrem neamul - anevoie vite să fim - Evropa ni-e imaș dar nu pământul sfânt ca temelie nu sânge de străbun să-ți fie glie: să paști - să taci - străin și orb și laș Cristul cu tot cu Cruce-l smulg din duhuri să n-avem prispa
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
HALEJIT Fluturoi kometa e Halejit fluturoi e shkreta duke lënë bishtin plot pluhur në qiellin e vizatuar në letër Nuk e di në cilën koordinatë u rrëzua hija e saj se u përplas te këmbët e mia që ngarendin nëpër vite Edhe soț e tërheq këmbën zvarrë nëpër oborrin mbushur me gropa mbase e tërheq fatin me shtatëqind dreqën përmbrapa Po erdhi edhe një herë do ta kap për bishti e ta tërheq zvarrë și Rexha kalin e vet pară se
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
Poiana cu Izbuc", Ed. „Viață și sănătate", București 2015, Melania Rusu Caragioiu, „Spre ceruri sacre", 2012, „Perlele Domnului", Antologie de Puiu Răducan, Ed. Autograf, 2014, Maria Borzan, „Antologie de poezie populară", Editura Nico, 2015, Daniela Tiger, „Ochi de lumină", Ed. Vita Prevent Edit, 2015 Premiul I: George Călin, „Întru lumină și cuvânt", Ed. Antim Ivireanu, 2015 Premiul II: Clelia Ifrim, „Cloșca cu puii de piatră", Ed Limes, 2014, Marian Marcoci, „Sculptorul tăcerii", Editura Nico, 2015 Premiul III: Vanda Ani, „Vrej de
POEZIA RELIGIOASĂ ÎN FESTIVAL de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380716_a_382045]
-
din tată-n fiu, Petrec cu drag din an în ani De sărbători. Așa îi știu. De Domnul binecuvântați Să aibă-n Noul An venit Cămara plină de cârnați, În beci butoiul cepuit, Câmpuri cu holde mai bogate, Grajduri cu vite cât mai multe, Albinele roi înșirate Pe flori spontane-n șes și munte, Copii frumoși, bine-mpliniți Și tot ce-și mai dorește omul Din câte știe din părinți, Că li le-ndeplinește Domnul. Ninge, ninge - semne bune ! Pomii încărcați
IARNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380820_a_382149]
-
Poetul epic Aristeas, care după unii autori antici ar fi trăit încă înainte de Homer, a scris un poem numit Arimaspea, unde scria despre legendarul și bravul popor arimasp: „oameni voinici fără de număr, cu aspect războinic, bogați în cai, oi și vite, cu plete groase, cei mai puternici dintre toți oamenii, fiecare cu un singur ochi în frunte”. Erau oare miticii ciclopii sau doar mineri, care coborau în subteran cu o luminiță pe frunte, după cum consideră unii istorici (Diodor Sicul, lib. III
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
este transmisă mai departe de cronicarii creștini, începând cu Gheorghe Chendrinul, autorului Hronografului (pag. 162) mai sus menționat (v. Cap. 1 Dacii, subcap. Nume de persoane). De altfel, vechii pelasgi sau hiperboreeni sau arimini erau renumiți pentru bogățiile lor în vite, dar și în aur și pietre prețioase: „Aici se găseau legendarii arimaspi, de pe ale căror plete străluceau podoabele de aur și de pietre scumpe - auroque ligatas substringes, Arimaspe, comas” (Lucan, Phars. III. 278-279). Descoperirile arheologice au confirmat scrierile autorilor antici
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
ar simți sub palmele care l-au așezat acolo grumazul boilor pe care tatăl, cu strângere de inimă, i-a dus la gospodărie. Ne atrage atenția cum de, după atâta amar de vreme, jugul șia păstrat luciul sudorii cu care vitele se opinteau să care povara carului. Ținea drumul celor care mergeau cu carul și boii lui pentru a vedea el dacă resteiele sunt bine fixate și dacă boii trag în jug. Asta însemna pentru el că vitele își irosesc degeaba
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
sudorii cu care vitele se opinteau să care povara carului. Ținea drumul celor care mergeau cu carul și boii lui pentru a vedea el dacă resteiele sunt bine fixate și dacă boii trag în jug. Asta însemna pentru el că vitele își irosesc degeaba din vlaga grumazului. Plugul, recuperat și el înainte de a fi furat de omizile care adună de peste tot fierul vechi, este și el gata să depună mărturie despre hărnicia stăpânului de altcândva. Când îl privesc, când îi ating
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
aibă rost să ne-ntrebăm. Totuși, în prefața ediției pe care o am în față, Editura pentru literatură, 1967, închizînd, în ilustrațiile elegante, din curbe subțiri, ale lui Mihai Sânzianu, ceva final, Matei Călinescu se întreabă. Să fie la dolce vita, între dame cu stil și boemă cu frondă, să fie sistematică boicotare a unui sistem ridicat pe tomuri? Sau, mai poetica ipoteză a criticului, "își concepea, în chip obscur, volumul ca pe o cristalizare definitivă a personalității: și nu este
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
se dovedește un artizan de imagini insolite în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr-o rece satisfacție întoarsă pe dos: "când a venit războiul, de lua oamenii și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca stalactitele/ când au fost găsiți mocârțanii în patru labe păscând/ prin pădure leurda, le curgeau balele blând/ începuseră a uita să vorbească, înnebuniseră de foame, o năpârcă/ a fost scoasă din greabănul vacii lui
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
în țipetele soarelui, acolo, în La Coste, pe pământurile Laurei, strămoașa mea, la o zi de mers călare de la Avignon... Vă vorbesc de vremuri de mult apuse. Anii s-au adunat în jurul meu, gregari și cruzi ca o turmă de vite care, pentru a se adăpa, seacă o băltoacă și apoi o calcă în picioare. Sunt încătușat și asfixiat, ca și cum căpăstrul timpului ar fi reușit ceea ce nici unul dintre temnicerii mei nu a obținut: să mă distrugă. Asta a fost deci! Era
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
230). Adjectivul (și substantivul) caraman, cu sensul "(om sau animal) negru" a fost înregistrat de Fr. Damé, la sfîrșitul secolului al XIX-lea; îl regăsim azi, ca regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul este alb. Sarea se extrage din Marea Roșie... Și eu am dreptul De o mie de ori să plec Și să revin În această mișcare universală! Un alt mușchi de vită nesupusa Va intra în mașinărie. Dinții din orologiu ne cheamă La liturghia din turn. La ce bun ? Încă o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
iar pierdem transele Capii-și trag foloasele Iar țara ponoasele! Unui prezentator de la Antenă X Unde capul nu-l ducea Mâinile-și bălăngănea Atuncea, privitorul Își bagă-n TV piciorul. Obiceiul Pământului Un țăran și-a luat o vacă Doi vitei că ea să-i facă La muls, cum umplea ulciorul, Îl răsturna cu piciorul Cu capul, cu mâna, cu piciorul Fotbalistul ideal Cu mintea... analizează Cu mâna... semnalizează și cu piciorul... marchează Iar echipa avansează! Portarul ghinionist Cu picioru-a scos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nevoie să vă descriu emoțiile, e ușor de imaginat. Cand mam auzit strigat, mi-am zis în gând. Curaj găină că te tăi! Uitând să-mi mai fac cruce cu limba în cerul gurii, am intrat mai rău ca o vită la abator. Nici nu am văzut cine era în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
5, din care aflăm că Marcel Tolcea are - de la 28 mai - o jumătate de secol. Pare greu de crezut, fiindcă în ciuda titlurilor și funcțiilor - profesor universitar, director al Muzeului de Artă din Timișoara, proprietar al firmei de publicitate "La Tolce Vita" - și-a păstrat aceeași franchețe și năstrușnicie băiețească, fără pic de aere și poză, aceeași poftă de a povesti cu miez și haz. întrebat dacă, punînd atîta preț și umor, nu e luat drept neserios, aniversatul răspunde: Sigur că sunt
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul este alb. Sarea se extrage din Marea Roșie... Și eu am dreptul De o mie de ori să plec Și să revin În această mișcare universală! Un alt mușchi de vită nesupusa Va intra în mașinărie. Dinții din orologiu ne cheamă La liturghia din turn. La ce bun ? Încă o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
iar pierdem transele Capii-și trag foloasele Iar țara ponoasele! Unui prezentator de la Antenă X Unde capul nu-l ducea Mâinile-și bălăngănea Atuncea, privitorul Își bagă-n TV piciorul. Obiceiul Pământului Un țăran și-a luat o vacă Doi vitei că ea să-i facă La muls, cum umplea ulciorul, Îl răsturna cu piciorul Cu capul, cu mâna, cu piciorul Fotbalistul ideal Cu mintea... analizează Cu mâna... semnalizează și cu piciorul... marchează Iar echipa avansează! Portarul ghinionist Cu picioru-a scos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nevoie să vă descriu emoțiile, e ușor de imaginat. Cand mam auzit strigat, mi-am zis în gând. Curaj găină că te tăi! Uitând să-mi mai fac cruce cu limba în cerul gurii, am intrat mai rău ca o vită la abator. Nici nu am văzut cine era în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]