3,155 matches
-
mai importantă decît orice a fost mica mea libertate. Mica melodie a libertății. "De-atîta rău, zău mi se face bine", zice Poetul răzleț din Basarabia, Ion Anton. Răul-bine de România. "Invidiezi dexteritatea socială a lui Genosse?, nu mă slăbește vocea vitregă. Ai fi vrut să ajungi, imediat după ce-ai absolvit, să scrii discursuri pentru baștanii PCR, ca el?" Zău că nu. Mă și gîndeam ce nătărăi puteau fi dacă le scria potîngul de Genosse discursurile. Am s-o testez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și știința că întrebarea trebuie să încerce a fi mai importantă decît răspunsul. Nu, interviul nu mi-a plăcut. Te-ai acrit, Rusalin, am conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
animalele îmbracă culorile mediului, cum două ființe ce tind una spre alta ajung să semene foarte bine: de exemplu, soții ce par frați gemeni, câinele ce ajunge să semene fizionomic cu stăpânul, fiul adoptiv ce repetă aproape genetic matricea tatălui vitreg, pe care-l idolatrizează pentru a compensa un sentiment refulat și refuzat demult. Teoria funcționează la fel de bine și invers: gemenii pe care nu-i poți deosebi la naștere, ce au naturi distincte și firi opuse, vor evolua fizic atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iasă în evidență, cei care n-au nimic de spus sau de demonstrat, noi ceilalți ne facem treaba în spatele ușilor închise, să fie bine înțeles, gîndește-te deci la organizarea unei celule de criză, a unui grup de supraviețuire în condiții vitrege, format din indivizi care nu sînt partizani ai nici unei idei. Misionarismul, munca de convingere, ura și ambiția nu folosesc la nimic. La un moment dat s-ar putea să mă implic și eu, ca în vremurile bune. Atît de tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în forțele proprii, ceea ce îi permite să fie convinsă că este capabilă să facă ajustările ce se impun. Napoleon Hill este autorul celei mai cunoscute cărți pe tema succesului în viață, Gîndește și îmbogățește-te. El povestește că mama sa vitregă i-a dat următorul sfat: Această colibă pe care noi o numim casă este o rușine pentru noi și un obstacol pentru copiii noștri. Sîntem sănătoși din toate punctele de vedere și nu avem nici un motiv să ne complacem în
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
totalmente impracticabil. Dar una este s... vorbim despre cheltuielile suplimentare ale bugetului (pentru contracararea efectelor inundațiilor) care s... fie bine chibzuite și altceva se întâmpl... dac... pungă public... s-ar deschide f...r... opreliști. Ceea ce pare rezonabil în condiții foarte vitregi poate deveni p...gubitor dac... subestim...m condițiile obligatorii de conduit... înțeleapt... în politica economic.... Dac... incas...rile la buget ar fi superioare estim...rilor de la început de an, cu atat mai greu ar fi de justificat creșterea excesiv... a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
nepalpabil dar resimțit puternic de frumusețea interioară a lui Va, se Întindea și ocupa o mare parte a orizontului În formare al băiatului abia trecut de șapte ani. Să fi fost imposibilitatea de a „Învăța carte” În condiții mai puțin vitrege, mai aproape de o normalitate complet necunoscută lui Va În acele vremuri? Dar timpul, acest mare prieten și dușman al omului Își Îndeplinea și rolul de doctor bun care vindecă rănile sufletului și, ușor-ușor, Va se re acomoda cu realitatea dură
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Jdoginei ajungând sus pe Zare. Amândoi erau Îngândurați și, dincolo de durerile aferente unor pierderi ireparabile, a unor ființe și locuri dragi, de motivele și motivațiile invocate, fiecare mai avea câte ceva În plus: Valerică se gândea la Maria, buna sa mamă vitregă, iar Victor tot la Maria, Maricica, așa cum o alinta lumea, cea spre care se Îndreptau. Fagii Înalți Îi reținu atenția băiatului tăcut, s-au urcat În căruță, la Îndemnul lui Victor, mânza de doi ani s-a opintit și a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
l-a strâns pe după umeri. Va, nu mai Întâlnise de la Cățălești o femeie atât de frumoasă și impunătoare și, În timp ce cu coada ochiului o măsura cu o anumită cunoaștere dobândită de pe când privise pe Aneta și Rozalița, viitoarea sa mamă vitregă (de-a treia! constată În gândul său), strigă nu prea tare: Hai, mămică, vină-ncoace! De ce ți-e rușine! Este un băiat frumușel, nu? Victor Olaru, care știa că Valerică este un băiat frumos, (argumentul cu cioara și puii săi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Stalin murise de curând, poporul român l-a plâns Îndelung, pe alocuri au fost și lacrimi, cei mai mulți afișau o tristețe falsă, de circumstanță și abia spre casă dădeau frâu liber adevăratelor sentimente! În iarna aceea, venise din Brașov o soră vitregă a Maricuței, Iordănița, și pentru câteva zile a locuit În casa micuță din Bogdana. Pe cât de veselă și voluntară era Iordănița, pe atât de urâtă și masculinizată era. A adus vești noi, moartea mustăciosului tiran sovietic, retragerea trupelor sovietice din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
curte, luă din nou ziarul și-l mai citi o dată, apoi, lămurit, deschise scrisoarea de la Iorgu. Scrisoarea se dovedi și ea nu mai puțin vrednică de interes. În cuprinsul ei, pe patru pagini acoperite cu un scris mărunt, fratele său vitreg îi dădea de știre cu bucurie că fiul său, Valentin, fusese eliberat din pușcărie și îl ruga să-i facă o vizită de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
văzură. Mi-aduc aminte că violonistul ăsta vorbea tot așa și când l-am noi întâlnit prima dată... N-o fi cumva vreun agent provocator?... 2 Începea să se însereze când Stelian, însoțit de Ticu, suna la ușa fratelui lor vitreg. Le deschise, după câteva minute de așteptare, chiar Iorgu, îmbrăcat într-un halat de casă de culoare cărămizie și sprijinindu-se ușor într-un baston. A, voi erați! Bine-ați venit! Vă așteptam, le spuse el, dându-se la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în privința apropiatei plecări din țară a familiei. Nu cumva te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorbea, ușa încăperii alăturate se deschise fără să scârțâie și din dosul ei apăru, în mod neașteptat, chipul binecunoscut al lui Mișu Leibovici. Era o surpriză, pentru că Stelian nu știa că ceasornicarul din Calea Văcărești se cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se trase cu un pas înapoi și-l măsură zâmbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți și prin viscol, ca să aranjeze cu botezul copilului. În cele din urmă, evenimentul avu loc într-o zi de marți, cu zăpezi acoperind pe jumătate ferestrele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici, în reproșul amar de a nu-l fi cunoscut și iubit suficient se găsește și explicația hotărârii mele nestrămutate de a-i căuta urmele. Și iată că acum îl descopăr în memoria altei femei, amanta lui, mama surorii mele vitrege, femeia pe care "buna cuviință" ar trebui să o alunge de la ospățul bunelor amintiri. Ciudățenia este însă că această femeie străină pe care ar trebui să o resping, să o detest, împreună cu fructul iubirii ei vinovate îmi devine din ce în ce mai dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sunt. Încercând să demonstreze că au spirit axiologic, mă rugau să le cânt tot felul de melodii pe care ei le credeau alfa și omega ființării. Cu mare interes îl așteptam pe cel care venea foarte rar, unchiul Grătărel, fratele vitreg al mamei. Sosea mereu "la papion" și purta, indiferent de anotimp, o eșarfă de un roșu pal, simbol, nu știu de ce, al "virtuții, vigorii și responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea Grătărel era mereu înconjurat de oameni civilizați și nu zicea nimic despre măgari, nu amintea despre niciun cuvânt favorit al doamnei educatoare... Unchiul vitreg a așteptat o vreme, a măsurat sala în lung și-n lat cu privirea și a spus cam șoptit: "Adevărul este că dar fiți sigur că nu mi s-a mai întâmplat nici înainte, nici după am avut un rateu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este că dar fiți sigur că nu mi s-a mai întâmplat nici înainte, nici după am avut un rateu în acea noapte și m-am gândit că doamna, care ascunsese banii mei în cavitatea bucală (era strong unchiul ăsta vitreg al meu: vorbea ca din cărți) nu merita să fie plătită pentru un serviciu de care nu beneficiasem..." Just. Voiam să scot doi de zece pentru nea Grătărel, doi de zece, ca la spectacolele acelea, dialog pe aceeași scenă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o codană venită la petrecere cu una dintre ninetiste. Ninetista-mamă, sesizând marea emoție artistică a fetei, a luat-o iute de mână și a scos-o din casă, ca nu cumva... S-a lăsat apoi o liniște grea, după ce unchiul vitreg se sacrificase și se dăruise în așa fel, artistic, încât era cât pe ce să facă victime. Bineînțeles că tot Nineta, care între timp scăpase de obligația golirii paharului, a salvat situația, invitându-mă să cântăm, în duet ea solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prea înțelegeam nimic, dar turuiam, turuiam " Și dragă-mi ești, și nu te pot uita / Dar n-am ce-ți face, asta-i soarta mea!" tata era în al nouălea cer estetic, ninetistele aveau ochii căzuți în pahare, iar unchiul vitreg aplauda din toată inima: În sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi; căzuseră în transă. Își lipiseră ochii de tatuajele unchiului vitreg și era interesant de știut ce aveau să viseze în nopțile viitoare. Cărțoiul cel vestit al Ninetei avea să fie din nou la mare căutare. Nu trebuia să pierd ocazia. Dona, cea cu un singur n, deja moțăia. Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai și curajul să spui aici, în casa mea, tu, care-ai ținut tovărășia tuturor pușcăriilor, tuturor tâlharilor, că este cel mai grozav cadou?"... Grătărel mi-a luat plicul din mână, s-a ridicat ușor, zâmbind trist, ca și cum sora sa vitregă l-ar fi sărutat de despărțire... Of, Doamne, Dumnezeul meu! Trei flori m-au ținut în viață, împreună cu femeile, recunosc, păcătosul de mine: angelica sau "elixirul vieții", busuiocul și iarba fiarelor. Rădăcina de angelică băută cu alcool tare, dimineața, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spune că mă pricep. Angi mă sărutase pe creștet și plecase. Am vrut să te cunosc pentru că la masă se vorbește despre tine. Laude. Sper atunci să fiu la înălțimea vorbelor frumoase. Ești, se vede de departe. Eu sunt sora vitregă a lui Emilian și nu am avut o copilăria la fel de fericită ca a lui. Tocmai din această cauză evit copiii. Cred însă că a venit timpul să trec toate limitele. Acest lucru poate fi periculos, spun, doamnă Magdalena. Magda, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-o, pe prima pagină cititorul putea vedea limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]