492 matches
-
parte, evidențiind o latură de individualism exacerbat, de a „scoate în relief propria statură, firește, universală”. (p. 214) într-un fel, această atitudine de propulsare a sinelui, în cazul lui Camil Petrescu se datorează vieții sale austere, a singurătății, a vitregiilor sorții... unui filosof care a trăit într-o „transcendentalie” a halucinantului, recunoscându-se „dintre acei” care s-a „mistuit Oăuntric”, doar pentr-a „vedea idei...” ( Ideea) Recunoaștem la profesorul Lucian Boia și o altă latură a personalității sale, măiestria de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un om ivit din popor, ce își nota o zicere măiastră, un ochi de proverb, o rază de doină. Un om ce a luat cunoștință de noi. În ultima - „Șalul alb” - veți găsi, în schimb, un Eminescu obosit de atâtea vitregii, de izbitura puternică a valurilor, de înțepătura tăioasă a vânturilor, o corabie care a izbutit, totuși, să vină spre noi. Dar în cea de a doua, care marchează și debutul dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
de colaborarea și îndrumarea lui Lucian Blaga, a cărui poezie La curțile dorului ține locul obișnuitului articol-program. În câteva cuvinte inaugurale, poetul își exprimă credință în trăinicia spiritualității românești, în „orizontul întregului spațiu românesc”, ce rămâne neatins „înăuntrul nostru în ciuda vitregiei timpurilor”. Ideea este susținută de I. Maloș-Râpeanu în articolul Pentru un destin al sângelui și al spiritualității românești. Cu poezie colaborează, în afară aceluiași I. Maloș-Râpeanu (Metamorfoze, Voievodul), si George Popa, redactorul revistei „Lanuri” de la Mediaș (Frunte lângă arbori, Trestia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286606_a_287935]
-
domnitorul binecredincios și martir, Constantin Brâncoveanu zidește pe locul bisericuței lui Preda Brâncoveanu, în jurul anului 1696, o biserică frumoasă din piatră, organizând, cu danii de pădure și pășune pentru vite, o mănăstire și un palat brâncovenesc în Sâmbăta de Sus. Vitregia timpurilor, neînțelegerea și înverșunarea stăpânirii străine au dus la dărâmarea mănăstirii Brâncoveanu în 1785, spre jalea întregii comunități de credincioși ai satelor din jur și mai ales ai celor din Sâmbăta și Lisa. Timpul s-a adăugat nevredniciei oamenilor și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acțiunii este ocupat de inginerul Ion Dragomir, proaspăt îmbogățit, de soția lui, Lili, ființă vicleană și egoistă, și de Cora, doctorița căsătorită cu un personaj cameleonic, Mihai Drăgescu. În volumul al doilea, distribuția se îmbogățește prin câteva personaje ce rezistă vitregiilor din acest microunivers dominat de ban. Între ele se remarcă profesorul savant Dinu Haralamb, supranumit Zeul, caracter orgolios, exclusivist, autoritar, suferind de o gelozie patologică, și nonconformista Frosa Paraschiv. Personajele centrale sunt bine argumentate caracterologic, acționează distinct, cu întretăieri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
zbaterile între ceea ce năzuiește să facă și împrejurările neprielnice, confruntarea - de o dramatică ironie - dintre bucuria creației în cultură și implacabilul „catabasis” al istoriei neamului. Poezia cărții, a istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare de alertă, ci și un ochi de moralist perspicace și sever fără malignitate, lapidar și extrem de viu în notație. Apărute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
pentru agricultura județului Vaslui. După cum ne relevă documentele arhivistice, în unele comune din nord recoltele au fost compromise 100%100 așa că la orizont se prefigura un mare flagel: FOAMETEA. În oricare altă țară europeană cu un guvern responsabil, cu toate vitregiile naturii, nimeni n-ar fi murit de foame dar la noi s-a întâmplat. Cum a fost posibil? În câteva rânduri voi încerca să explic cauzele. În primul rând, goana turbată după putere a partidului comunist și aservirea totală a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și credința intactă, mult sporită. Cred în biruința binelui creștin și în întoarcerea celor păcătoși, îmi iubesc Biserica și neamul și sunt convins că perioadele de întuneric istoric nu pot distruge decât parțial geniul românesc și opera lui, creată prin vitregiile vremurilor, căci Pronia divină este peste noi și în planul lui Dumnezeu, finalitatea, chiar și a răului, este binele. în ziua de 6 octombrie 1984, ierarhii mei au socotit în marea lor bunătate că după cei cinci ani și jumătate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit, în vremuri de crâncenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
1952 am terminat școala medie tehnică veterinară și am fost repartizată în Bacău unde m am măritat. Am un băiat medic în Focșani. Părinții mei au muncit cinstit până la pensie, nu i-am auzit plângându-se de soartă cu toată vitregia ei, dar nu au avut puterea să o ia de la capăt într-o altă lume. În mintea lor tot refugiați se considerau (dezrădăcinați).
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ghenadi (născută Krupenski) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1685]
-
așteptam, s-a făcut liniște respectuoasă. Cineva a închis un radio, "să nu ne supere manelele". Tăcerea este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mic... sau mai mare (în funcție de tradiții istorice, sociale și politice), trebuie s... fie eficace în r...spunsuri; s... fie capabil... s... asigure bunuri publice esențiale, între care și siguranța cet...țenilor, sentimentul c... nu sunt abandonați în momente de mare vitregie, c... li se respect... demnitatea. De altfel, o democrație nu poate funcționa f...r... încrederea cet...țenilor, indiferent de preferințele lor politice și de statutul economic și social. Iar încrederea cet...țenilor se bizuie pe modul în care Statul, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
unul dintre exponenții „generației războiului“, alături de Tonegaru, Caraion, Stelaru, Geo Dumitrescu, Doinaș, Alexandru Lungu, Dinu Pillat, I. Negoițescu, Virgil Ierunca, Adrian Marino, Pavel Chihaia, Mircea Popovici, Sergiu Filerot, Ben Corlaciu, aproape toți, fie poeți, fie prozatori, fie critici, deturnați, de vitregia vremurilor, de la mersul normal al carierei literare. Unii au făcut ani lungi de închisoare politică, alții s-au exilat în Apus, alții au ales soluția exilului intern, evitând manifestarea publică și închizându-se pentru multă vreme, literar vorbind, în elocvente
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru cel Bun... De fapt, și Mușatinii, Basarabii avem aceeași rădăcină, ne tragem obârșia din cnejii transilvăneni ai Maramureșului. Suntem, cum s-ar zice, corcituri de moldo-munteano-transilvăneni. Sinteză a neamului românesc, cum s-ar zice, constată Țamblac. Ne-a dezbinat vitregia istoriei. Bunicii noștri, Alexandru și Mircea, s-au avut ca frații. Din păcate, nu la fel au făcut fii și nepoții lor. După cum vezi, în vinele noastre gâlgâie același afurisit sânge mușatino-basarab. Ce vrei dovadă mai bună că suntem "o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toți pentru unu'!"... Ce putere! Și, totuși, Măria ta ai dovedit-o: nicicând Moldova n-a fost mai unită, mai puternică! Poporul e după chipul și asemănarea cârmuitorului său. Să nu uităm că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi", rostește Daniil cu milă. Și veacul nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu tot felul de nobili mărunți, stârnindu-i Împotriva noastră. Familia noastră nu e mai puțin nobilă decât cea imperială și totuși am fost mereu Înde părtați de tron și de toate onorurile care ni se cuveneau. Dar, cu toate vitregiile, n-am cedat. știi prea bine cât ne-am Întins domeniul, ce prieteni devotați și cinstiți avem. Suntem puternici, dar nu destul de puternici ca să-i Îngenunchem pe rivalii noștri. Doar că puterea nu mai stă În vârful spadei, ai dreptate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de tineri bucovineni. Decesul tatălui său o obligă, după absolvirea liceului, în 1952, să intre în învățământ la Școala Costișa, unde funcționează ca profesor suplinitor de limba rusă și limba română. Acasă, își ajută acum mama, rămasă singură să înfrunte vitregiile vremii. În 1953, intră la Facultatea de Științe Juridice a Universității "Al.I. Cuza" din Iași. Aici își pierde bursa, în urma unei reclamații referitoare la starea materială a familiei. Pierderea bursei și îmbolnăvirea mamei o determină să-și abandoneze studiile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a-l apăra pe rege. În aceste condiții, la 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a decis să semneze actul de abdicare, dar în manifestul pe care l-a adresat poporului român, sublinia doar că datorită zilelor de vitregie nespusă care îndurerează țara, trece asupra fiului său, Mihai, grelele sarcini ale domniei. Despre investirea fiului său Mihai în calitate de rege. Ca urmare, în opinia sa, Mihai I nu a fost investit oficial în calitate de rege, deoarece a depus jurământul în fața câtorva
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la care mă uitam - luminat de o rază de soare venită nu știu de unde - mă priveau ochii blajini ai domnitorului Petru Schiopu...In minte au început să-mi zumzăie gânduri fragmentare despre acest tablou votiv, scăpat ca prin minune de vitregiile prin care a trecut această biserică...M-am oprit la spusele lui Paul de Alep, care în 1653, însoțind pe patriarhul Macarie al Antiohiei în vizită la Iași a notat: „Mănăstirea (Galata) era foarte mare și înconjurată de zid...Din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
arată fața luminoasă, dovedind că și românii au o stea a lor care poate străluci fără întrerupere. Aceste simțăminte triumfaliste aparțineau generației mele, născută și crescută în România Mare, generație căreia i se inculcase credința în trăinicia victoriei reparatoare a vitregiilor trecutului. Chiar după ce războiul începuse în Apus, chiar după prăbușirea Franței, care m-a înfricoșat și pe mine, ca și pe alții (simțeam un cuțit înfipt în coaste) - în seara îndoliată din mai 1940, când de dimineață armatele germane își
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
zilei de 6 septembrie, Carol al Il-lea a renunțat la tron. Documentul semnat era un apel către români, în care nu se folosea cuvântul „abdic” ci o formulă alambicată ce putea lăsa loc unei eventuale reveniri: „Azi, zile de vitregie nespusă, îndurerează țara, care se găsește în fața unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din Marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut și crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
poarte noroc în timpul luptelor. Ca decor de „ziua băieților” mai sunt folosiți și crapii din hârtie „koinobori”(crapul japonez, „koi”) care simbolizează puterea, regenerarea și curajul, iar prin salturile pe care le fac, sugerează răzbirea în viață și lupta cu vitregiile apei, fluxuri și cascade, furtuni, pescari... Obiceiul este vechi și datează din perioada Edo. Se consideră că aceste calități vor trece și asupra băieților care vor deveni puternici, curajoși și disciplinați precum samuraii. Părinții doresc ca, toate aceste însușiri, să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
alți „comandanți de arme” care a avut ca rezultat nu numai câștiguri sociale și civile, mai ales pentru cei care se aflau sub stăpâniri străine, ardelenii, basarabenii și bucovinenii, ci pentru toți Românii, acea Înghețare a pulsațiilor și sentimentelor, necazurilor, vitregiilor, ca și a izbânzilor În litera scrisă, ceea ce numim Cultură și care dă nu numai identitate, dar și rezistență, stabilitate și legitimitate unei populații! Care Îi dă dreptul de a stăpâni nu numai un tertitoriu, dar și de a avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame! Ah, trădarea de confrați lafontainiană! Jalnică preamărirea filosofiei filistine a burții. Dureroasă, neașteptată trădare. A doua: concepția oportunistă, slugarnică, sclavagistă a povestitorului: laudă maleabilitatea bicisnicei trestii, odrasla mîlului, care păcălește vitregia firii îndoindu-se la pămînt. O dă ca exemplu (horribile dictu!) falnicului și nobilului stejar, care preferă să țină fruntea sus și mai curînd să moară decît să se ploconească. Astfel de fabule le-aș interzice ca profund imorale. Profund
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]