468 matches
-
are în vedere poemele de tinerețe ale lui Ion Barbu, publicate în periodice între anii 1918 și 1921, în Versuri și proză, ed. cit., pp. 75-109. 14 "Intuiția donatoare originară ne dăruiește presentimentul său", "un presentiment al invizibilului ascuns în interiorul vizibilului" (Michel Camus, op. cit., p. 34). 15 Aceleași elemente sunt reluate, nu peste mult timp, în concisul poem intitulat chiar Increat (în vol. Joc secund, 1930) și într-o viziune mai amplă în Oul dogmatic (1925), unde oul- simbol propune, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și întunecă lumina lumii pune în evidență structura (și viziunea) ierarhică, nivelică, a lumii. Diafanul posedă de acum o imagine proprie: este, într-un fel, o "creatură" a aerului, un "nor" luminos și incolor (...). Diafanul nu mai ține de epifania vizibilului, nu mai constituie revelatorul obiectului privirii, căci - dobândind în acest nou context o corporeitate proprie situată ca intermediar, și determinată ontologic de la bun început, între terestru și ceresc - el ține acum de propria epifanie, de propria dia-fanie, autoreflexivă în vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vizibilului, nu mai constituie revelatorul obiectului privirii, căci - dobândind în acest nou context o corporeitate proprie situată ca intermediar, și determinată ontologic de la bun început, între terestru și ceresc - el ține acum de propria epifanie, de propria dia-fanie, autoreflexivă în vizibil" (Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 133). 34 "Cum s-ar putea vreodată ca zeului să-i fie dat un sălaș pe potrivă, dacă nu ar începe mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Budapesta, 2010), din care cităm (în traducerea noastră): "Khôra se arată a fi un fel de "apariție" a cărei esență relevă, de fapt, inaparentul. Un inaparent totuși sensibil sau, mai curând, un invizibil redefinit ca frontieră ivită în chiar interiorul vizibilului" (Phénoménologie de l'inapparent et apophatisme chrétien, pp. 2-3). Textul a fost publicat cu titlul "De la théologie négative à la phénoménologie de l'inapparent" în Jean-Luc Marion. Cartésianisme, phénoménologie, théologie, dir. Sylvain Camilleri & Adam Takacs, Archives Karéline, Paris, 2012, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Eranos- Jahrbuch XXXV / 1966, în Henry Corbin, op. cit., p. 168). 16 "Cu ochii măriți ca niște păsări pe care nu le mai încape cuibul" (XV. Eu sunt acel fără odihnă, în ed. cit., p. 35); stare extatică ce definește suprasaturarea vizibilului prin care se zăresc formele epifanice ale invizibilului: "Auz și văz. Ochi plini de constelații,/ Și norii străvezii pe frunți, pe voce. (...) E-adevărat? Extaz să te salut/ Tărâm al liniștii" (I. Hotarul de fum, în ed. cit., p. 5
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lăsa posedat - așa cum se întâmplă în cazul privirii - ; "a vedea este acel mod de gândire care nu are nevoie de a gândi pentru a poseda Ființa (Wesen)" (ibidem, p. 301), căci vederea se lasă cuprinsă în raza invizibilului care străpunge vizibilul. În domeniul privirii domnește idolul, cel care se dă cu privire la, căci el "nu captivează privirea decât în măsura în care ceea ce e de privit îl cuprinde" (Jean-Luc Marion, Dieu sans l'être, Quadrige / PUF, Paris, 2002, p. 18). Privirea creează idolul în vizibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căci el "nu captivează privirea decât în măsura în care ceea ce e de privit îl cuprinde" (Jean-Luc Marion, Dieu sans l'être, Quadrige / PUF, Paris, 2002, p. 18). Privirea creează idolul în vizibilitatea căruia ea se oprește captivată. Înaintea idolului, "privirea străpungea transparența vizibilului. De fapt, privirea nu vedea vizibilul, întrucât nu înceta să-l străpungă - să-l străpungă cu o privire pătrunzătoare" (ibidem, p. 20). În timp ce idolul rezultă din privirea care îl vizează, icoana convoacă vederea, lăsând vizibilul (...) să se satureze, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în măsura în care ceea ce e de privit îl cuprinde" (Jean-Luc Marion, Dieu sans l'être, Quadrige / PUF, Paris, 2002, p. 18). Privirea creează idolul în vizibilitatea căruia ea se oprește captivată. Înaintea idolului, "privirea străpungea transparența vizibilului. De fapt, privirea nu vedea vizibilul, întrucât nu înceta să-l străpungă - să-l străpungă cu o privire pătrunzătoare" (ibidem, p. 20). În timp ce idolul rezultă din privirea care îl vizează, icoana convoacă vederea, lăsând vizibilul (...) să se satureze, puțin câte puțin, de invizibil" (ibidem, p. 28
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Înaintea idolului, "privirea străpungea transparența vizibilului. De fapt, privirea nu vedea vizibilul, întrucât nu înceta să-l străpungă - să-l străpungă cu o privire pătrunzătoare" (ibidem, p. 20). În timp ce idolul rezultă din privirea care îl vizează, icoana convoacă vederea, lăsând vizibilul (...) să se satureze, puțin câte puțin, de invizibil" (ibidem, p. 28). 35 Orfeu și tentația realului, ed. cit., pp. 30, 31. 36 Ibidem, pp. 92-93. Căci "sentimentul sau ideea trăită nu se "traduc" în imagini: ele sunt efectiv imagini" (ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îndepărtează tot ce împiedică vederea clară a ceea ce-i ascuns, și care scot la iveală frumusețea cea adevărată și ascunsă prin simpla luare." (Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistică, II). În mod analog, pictarea chipului ascuns al peisajului dezafirmă orice determinație a vizibilului care voalează, "ca să cunoaștem într-un mod neacoperit acea necunoaștere acoperită de toate cele cunoscute în toate cele existente și ca să vedem acel întuneric supranatural ascuns de toată lumina aflătoare în cele existente" (op. cit., p. 150). "Negația - comentează J.-L
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de dispecer al frumuseții și expresivității și este înlocuit cu simțirea înțelegătoare produsă de emotivitatea de factură teologică" (Sorin Dumitrescu, Noi și icoana, Fundația Anastasia, București, 2010, p. 449). 86 Nikolai M. Tarabukin, op. cit., p. 41. 87 "În aceste imagini-icoane, vizibilul pare a celebra pentru privire o liturghie fără cuvinte"; ele urmăresc "să amintească sufletului rugăciunea ca stare naturală a sa, iar ochilor, posibilitatea de a se converti pentru a surprinde în însuși câmpul vizual imnul de slavă care străbate imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
I, pp. 10, 184, 185. 19 Chipul țăranului în arta plastică românească, în IP II, p. 141. 20 Ibidem, p. 142. 21 "Evidența invizibilă nu va reapărea decât veștejind cu albul ei strălucirea lucrurilor și a imaginilor" (Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 124). 22 Chipul țăranului în arta plastică românească, în IP II, p. 142. 23 "Semn și nu natură a invizibilului - figură la distanță a invizibilului, tocmai pentru că invizibilul o marchează cu întipărirea lui dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se încovoaie până la pământ și, prin urmare, care nu vede frontal și nici nu poate obiectiva ceea ce salută; această privire nu vede ea cea dintâi, ci se expune faptului de a fi văzută fără a vedea, recunoscând, așadar, în vizibilul pictat anterioritatea și alteritatea reală a unei alte priviri decât ea" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 133). 29 Experiență și cultură, în IP I, p. 271. 30 " Nu vei izbândi nimic câtă vreme nu se va smeri firea ta în copilăria
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucrurile nu există în vederea altuia, nu au decât forma imanenței nemanifestate, nevăzute, fără consistență ontică. La rândul ei, privirea neoglindită în lucruri nu primește învestirea lor imaginală, "nu are adevăr", "este doar un păianjen orb", o privire suspendată în golul vizibilului (cf. Arachneisme, vol. Alte poeme nouă, 1986, în Mircea Ivănescu, Versuri, Editura Humanitas, București, 2014, pp. 316-317). De acum înainte: VH. 3 "Căci acuma e vremea cu semne oprite, cu tot/ ce se face până la urmă o închidere mare// față de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei atmosfere învăluite de mister. Creștinul sensibil nu poate așadar nici să sacrifice inteligența realis‑ mului, și a profunzimilor, nici deopotrivă să jertfească contactul pentru a da docilitate ascultării, nici să le separe pe unul și pe celălalt de magia vizibilului 83. Prin icoană nu se vorbește despre o lume cristalizată și închisă, pentru că tot ceea ce reprezintă ne retrimite și ne orientează spre o deschidere nelimita‑ tă și spre ceea ce este de nedespărțit și de neînvins. Observăm că în arta icoanei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
este prezentată în opoziție cu cel pe care vrea să‑l reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul icoanei constatăm că dacă in‑ vizibilul se lasă văzut, limbajul icoanei arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul semnificat de motivație și temă figurativă. În icoană, simbolul apare ca instrument de cunoaștere
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Privit din perspectiva "limbajului" imaginii, ciclul Hallipilor nu ar face decît să înscrie încă o contribuție la poetica realismului, dominat de visul obiectivității și pretenția de a restitui o amprentă credibilă a lumii, în reflectare proprie. Imaginea (materială, exprimare a vizibilului), cum și obiectul furnizează artistului, în secolele realismului, modele ale neutralității și obiectivității, saturînd cu gustul vizualității discursul reprezentativ. Că avem de-a face cu un sistem, complicat estetic dincolo de postulatele antice ut pictura poesis / mimesis, o afirmă consecvența raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
arăta că dincolo de opacitatea materiei stă un sens și o trăire. O perspectivă interesantă și actuală asupra imaginii vizuale poate fi găsită în opera lui Giovanni Sartori, care discută despre primatul acestui tip de imagine în termeni de "precumpănire a vizibilului asupra invizibilului, care îl face pe om să vadă fără să înțeleagă"27. Valorizând concepția lui Cassirer despre lumea umană a semnificațiilor și despre capacitatea omului de a crea și trăi prin simboluri, Sartori subliniază diferențele importante dintre comunicarea prin
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pe când știința la cele universale și de aceea ele se află oarecum în suflet" (Aristotel, Despre suflet, II, 5, 417b 13 418a 3, traducere din greacă și note de Alexander Baumgarten, București, Editura Humanitas, 2005). 81 "Așadar, obiectul văzului este vizibilul. Vizibilul este culoarea, precum și ceva care trebuie luat în considerare, dar care se întâmplă să nu aibă un nume propriu (...) Vizibilul este culoarea, iar aceasta este ceea ce învăluie lucrul care este în sine vizibil. El nu este vizibil în sine
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
știința la cele universale și de aceea ele se află oarecum în suflet" (Aristotel, Despre suflet, II, 5, 417b 13 418a 3, traducere din greacă și note de Alexander Baumgarten, București, Editura Humanitas, 2005). 81 "Așadar, obiectul văzului este vizibilul. Vizibilul este culoarea, precum și ceva care trebuie luat în considerare, dar care se întâmplă să nu aibă un nume propriu (...) Vizibilul este culoarea, iar aceasta este ceea ce învăluie lucrul care este în sine vizibil. El nu este vizibil în sine prin
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
418a 3, traducere din greacă și note de Alexander Baumgarten, București, Editura Humanitas, 2005). 81 "Așadar, obiectul văzului este vizibilul. Vizibilul este culoarea, precum și ceva care trebuie luat în considerare, dar care se întâmplă să nu aibă un nume propriu (...) Vizibilul este culoarea, iar aceasta este ceea ce învăluie lucrul care este în sine vizibil. El nu este vizibil în sine prin definiție, ci în măsura în care are în sine cauza de a fi vizibil." (Ibidem, II, 7, 418a 27 b17). 82 Ibidem, III
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
devenit mai zgîrciți și mai lacomi. Pe scurt, nu vom ceda terorismului debilitant al complexității sabie a lui Damocles care ne interzice să gîndim simplu. Pînă la o informare mai amplă, munca de lămurire constă în a substitui invizibilul simplu vizibilului complicat. Fără îndoială, dacă ne ambiționăm să completăm fizica socială a părinților fondatori cu o fizică morală, care tratează la rîndul ei procesele de conștiință colectivă "ca lucruri simple", complexitatea analizelor și analogiilor raționale nu poate decît să se dezvolte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vecinilor acoperindu-și fața cu oroare și a sfîrșit prin a-și acoperi cu văluri propriile femei. O reprezentare fidelă a divinității este imposibilă în ochii islamului, fiindcă aceasta ar presupune circumscrierea eternității, negarea transcendenței. Fiecare dumnezeu unic instruiește procesul vizibilului și al viziunii. Dar doctrina creștină a pus alături viziunea și virtutea pentru a genera acest frumos monstru teologic care este viziunea beatifică, cum se numește extazul pe care contemplarea lui Dumnezeu îl va procura aleșilor după Judecata de Apoi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puțin tot atîta nevoie de oameni; punct de plecare din care subiectul uman (masculin) poate deveni, în cuplul forțelor, cel mai puternic. Această înclinație către androcentrism a permis mediatizarea naturii mai întîi și a întregii istorii, mai pe urmă; inseminarea vizibilului de către invizibil a deschis drumul rațiunii în haos, așa cum afirma crezul epocii Luminilor. Ombilicul Occidentului: momentul în care Sacrul nu mai poate fi definit drept "Celălaltul Absolut", după litera manualelor, în care Celălalt și Același se ating. Contact deflagrant al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cm în diametru, este un suport mai costisitor, dar mai mic și mai rentabil. Reducerea formatului are prioritate față de dematerializarea suportului. * Consecvența, în tehnica de memorie materială, devine sinonimă cu minusculul. Dar exercițiul autorității păstrează tropismul majusculelor. Puterii îi place vizibilul și compania lui. În optica puterii, fie politică, fie culturală, e frumos ceea ce e mare. Așezările mizează pe grandiosul pe care-l confundă din instinct cu grandoarea. Te Deum-ul mai degrabă decît simfonia și orchestra simfonică mai curînd decît cvartetul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]