KorAP: Find »[drukola/base=vizir & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...46 >

1,128 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

rândul meu, voi profita de acest moment de profundă satisfacție pentru a-i sugera un dar În dinari demn de o asemenea partidă. Ceea ce s-a și Întâmplat. Sultanul, cu totul Înflăcărat, a alcătuit un alai din care făceau parte vizirul, câțiva emiri, zeci de ofițeri și de demnitari, femei vârstnice din familia sa, Împreună cu sute de străji și de sclavi, cu care a dus la Bagdad daruri de mare preț, camfor, smirnă, brocart, casete Întregi de nestemate, ca și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
brocart, casete Întregi de nestemate, ca și o sută de mii de monede de aur. Califul i-a primit pe cei mai Însemnați membri ai soliei, a schimbat cu ei fraze politicoase, dar vagi, apoi, rămas Între patru ochi cu vizirul sultanului, i-a spus acestuia că respectiva căsătorie nu se bucura de consimțământul său și că, dacă avea să se Încerce să i se forțeze mâna, avea să părăsească Bagdadul. Dacă aceasta este hotărârea Cârmuitorului Dreptcredincioșilor, de ce a mai propus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Califul se neliniști. Vorbește, ți-o poruncesc, nu-mi ascunde nimic! — Sultanul a Început prin a mă potopi cu sudălmmi, acuzându-mă că sunt trup și suflet alături de Cârmuitorul Dreptcredincioșilor, Împotriva lui... M-a amenințat că mă pune În fiare... Vizirul se bâlbâia Într-adins. — Treci la fapte, vorbește, ce a spus Toghrul Beg? — Sultanul a urlat: „Afurisit clan, acesta al Abbasizilor! Strămoșii lor au cucerit cea mai frumoasă jumătate a pământului, au zidit cetățile cele mai Înfloritoare, și privește-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
aripa mea. Dar, dacă-i cer fiica, se răzvrătește și vrea să-și apere onoarea. Coapsele unei fecioare reprezintă unicul teritoriu pentru care este Încă gata să se lupte?“ Califul se Înăbușea, cuvintele sale nu mai voiau să se lege, vizirul profită de asta ca să Încheie mesajul. — Sultanul a adăugat: „Du-te și spune-i că o voi cuceri și pe această fiică, așa cum am cucerit imperiul, așa cum am cucerit Bagdadul!“ VIII Djahane povestește cu de-amănuntul și cu o Încântare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
știe foarte bine cum se sfârșește istorisirea. Cârmuitorul Dreptcredincioșilor se resemnă, deci, să spună „da“, cu moartea În suflet. De Îndată ce răspunsul ajunse la el, Toghrul luă calea Bagdadului și, chiar Înainte de a intra În oraș, Îl trimise În grabă pe vizirul său, pe post de cercetaș, nerăbdător să vadă ce orânduieli fuseseră deja gândite pentru căsătorie. Sosind la palatul califului, emisarul auzi spunându-i-se, În termeni foarte amănunțiți, că respectivul contract de căsătorie putea fi semnat, dar că Întâlnirea celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
spunându-i-se, În termeni foarte amănunțiți, că respectivul contract de căsătorie putea fi semnat, dar că Întâlnirea celor doi soți era În afară de orice discuție, „avându-se În vedere că importantă era onoarea unirii prin căsătorie, iar nu clegătura trupească“. Vizirul era exasperat, dar se stăpâni. — După cum Îl cunosc eu pe Toghrul Beg, lămuri el, pot să vă Încredințez, fără teama de a greși, că importanța pe care o acordă legăturii trupești nu este deloc minoră. De fapt, pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
foișorul grădinii lui Abu Taher, Alp Arslan este, la treizeci și opt de ani, omul cel mai puternic de pe Pământ. Imperiul său se Întinde de la Kabul la Marea Mediterană, autoritatea sa nu e amenințată, armata Îi e credincioasă, Îl are ca vizir pe bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din imperiu, În vârsta de cincizeci și cinci de ani, căruia Malik Șah Îi zice „tată“, semn de extremă deferență, și pe care toți ceilalți Îl numesc după titlul său, Nizam al-Mulk, Ordinea Regatului. Niciodată o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
tată“, semn de extremă deferență, și pe care toți ceilalți Îl numesc după titlul său, Nizam al-Mulk, Ordinea Regatului. Niciodată o poreclă n-a fost mai meritată. De câte ori se apropie un vizitator Însemnat, tânărul sultan Îl consultă din priviri pe vizirul său, care-i indică, printr-un semn imperceptibil, dacă trebuie să se arate primitor sau rezervat, senin sau neîncrezător, atent sau absent. Delegația din Samarkand, În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
atent sau absent. Delegația din Samarkand, În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de aceasta printr-o clătinare din cap condescendentă, apoi câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil, ajutoarele sale se agită În jur, dar el Îi privește și Îi ascultă fără să reacționeze. Nu trebuie să ni-l imaginăm ca pe un stăpân gălăgios al palatului. Deși pare a fi pretutindeni, prezența sa seamănă curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
a strânge mâna care ține cârma imperiului. Omar venea imediat În urma cadiului, Abu Taher a bolborosit o formulă. Nizam dă din cap, Îi reține mâna Într-a lui vreme de câteva clipe, cadiul este onorat. Când sosește rândul lui Omar, vizirul se apleacă la urechea sa și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul de Întoarcere, Khayyam nu Încetează să mediteze la Întâmplare. Este oare singurul căruia vizirul i-a strecurat aceste cuvinte, nu cumva l-a confundat cu altcineva, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul de Întoarcere, Khayyam nu Încetează să mediteze la Întâmplare. Este oare singurul căruia vizirul i-a strecurat aceste cuvinte, nu cumva l-a confundat cu altcineva, și de ce o Întâlnire atât de Îndepărtată, În timp și spațiu? Se hotărăște să-i vorbească lui Abu Taher. Pentru că acesta se găsea chiar Înaintea lui, a putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
să-i vorbească lui Abu Taher. Pentru că acesta se găsea chiar Înaintea lui, a putut să audă, să simtă, ba chiar să ghicească unele lucruri. Abu Taher Îl lasă să-i povestească scena Înainte de a recunoaște, malițios: Am observat că vizirul Îți șoptise câteva cuvinte; nu le-am auzit, dar pot să-ți spun că nu te-a confundat cu altcineva. I-ai văzut pe cei care-l Înconjoară? Sarcina lor este aceea de a se informa asupra componenței fiecărei solii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
nu le-am auzit, dar pot să-ți spun că nu te-a confundat cu altcineva. I-ai văzut pe cei care-l Înconjoară? Sarcina lor este aceea de a se informa asupra componenței fiecărei solii, de a-i sufla vizirului numele și poziția celor care se Îndreaptă spre el. Ei m-au Întrebat de numele tău, s-au asigurat că erai chiar Khayyam din Nishapur, savantul, astrologul, n-a existat nici o confuzie În privința identității tale. De altminteri, În aceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
găsit găzduire la Djay, Într-un caravanserai situat În apropierea Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un dinar de la Kirman, Nishapur sau Sevilla, adulmecă un tanka de la Delhi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
i-a scăzut prețul. Portalul divanului, sediu al stăpânirii și reședință oficială a lui Nizam al-Mulk, nu este departe. Trâmbițașii din nowba stau acolo, având Îndatorirea, de trei ori pe zi, de a face goarnele să răsune În cinstea marelui vizir. În ciuda acestor semne de ceremonie, oricine poate pătrunde Înăuntru și până și celor mai sărmane văduve le este Îngăduit să se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat pentru moment Într-o discuție cu un ofițer turc. Cu colțul ochiului, Nizam l-a descoperit pe noul-venit; Îi surâde prietenos și Îi face semn să se așeze. După cinci minute, vine la el, Îl sărută pe amândoi obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
piele. — Unele dintre cuvintele mele te vor uimi, dar nădăjduiesc că, În cele din urmă, va părea rău că ai răspuns chemării mele. Cine s-a căit vreodată că a trecut pragul lui Nizam al-Mulk? — S-a mai Întâmplat, murmură vizirul cu un surâs nemilos. Am ridicat oameni până În nori, i-am Înjosit pe alții, Împart, În fiecare zi, viața și moartea, Dumnezeu mă va judeca pentru năzuințele mele, El este izvorul oricărei puteri. I-a Încredințat autoritatea supremă califului arab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
alții, Împart, În fiecare zi, viața și moartea, Dumnezeu mă va judeca pentru năzuințele mele, El este izvorul oricărei puteri. I-a Încredințat autoritatea supremă califului arab, care i-a cedat-o sultanului turc, care a așezat-o În mâinile vizirului persan, sluga ta. Celorlalți le cer să respecte această autoritate; ție, khwaje Omar, Îți cer să-mi respecți visul. Da, În acest imens ținut care-mi revine, visez să clădesc statul cel mai puternic, cel mai prosper, cel mai stabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
din palme cu o mână legată la spate. Nu m-aș mulțumi să chem de la Samarkand oameni ca tine, sunt gata să merg eu Însumi pe jos până acolo ca să-i aduc. Omar a murmurat un vag „Ferească Dumnezeu!”, dar vizirul nu se oprește. — Iată-mi visurile și Îngrijorările. Aș putea să-ți vorbesc zile și nopți În șir despre ele, dar aș dori să te ascult pe tine. Sunt nerăbdător să aflu dacă acest vis te mișcă și pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
poiană În junglă. Soarele viu Îl biciuiește; Își revine, respiră. Ce i se Întâmplă? I s-a propus paradisul Înlănțuit de infern, cum să spui da, cum să spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
vreme, În orașul său natal, Kom, cu siguranță Însă că nu la Nishapur. Adevărul se află oare În Manuscrisul de la Samarkand? Hronicul sale marginile afirmă că acești trei bărbați s-au reîntâlnit pentru Întâia oară la Isfahan, În divanul marelui vizir, la inițiativa lui Khayyam, orb ucenic al destinului. Nizam se retrăsese În sala mică a palatului, Înconjurat de câteva documente. De Îndată ce a văzut chipul lui Omar În cadrul ușii, a Înțeles că răspunsul va fi unul negativ. — Așa, deci, planurile mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Mi-aș fi dorit să te alături lucrării mele, mă mâmgâi spunându-mi că letopisețele vor scrie, pentru viitorime: În vremea lui Nizam al-Mulk, a trăit Omar Khayyam; era slăvit, la adăpost de furtuni, putea să-i spună nu marelui vizir fără să riște căderea În dizgrație. — Nu știu dacă voi putea să-mi dovedesc Într-o zi toată recunoștința pe care o merită mărinimia ta. Omar s-a oprit. Șovăie, Înainte de a continua: Poate că aș putea să te fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]