304 matches
-
adevărații prieteni. Mai mult chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână în întregime închisă... Prea era tulburat, încât simțea nevoia ascuțită, nu de puține ori, de a vorbi deschis cu sine însuși. Își spunea: „Simt cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se năștea doar din trufia și din ipocrizia ei, ceea ce-i oferea o puternică încredere de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut niciodată nu-și ridica, fără nădejde și vlăguită de energie, întrebarea: „Și, oare, ce am să mă fac acum?”, ci mereu se ambiționa neobosit în sinea ei, zicându-și: „Nimic nu-i de nedescâlcit pe lume. Trebuie să le dau eu cumva de capăt. La muncă!” Lucra mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cele din urmă, bătrânul și-a îndreptat trupul, rămânând cu brațele atârnându-i greu în lungul trupului gârbovit... Priveam la el întristat... Parcă se împuținase în totul. În cele din urmă, mi s-a adresat: ― Îmi închipui cât ești de vlăguit după atâta cale bătută până aici. Mergi în chilia ta, lasă-ți bagajul și urmează cele cuvenite. Între timp, are să-ți aducă ceva de mâncare și apoi... noapte bună. De mâine, om porni să vorbim despre unul din cele mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
metafizice. Iată că dragostea la prima vedere se poate explica cu argumentele fizicii prin racordarea unui ochi la codul estetic al altui ochi. Cum se strecoară știința În toate ca mucegaiul În morcov lăsîndu-l roșu pe dinafară, dar moleșindu-l, vlăguindu-l. Și altă dată poezia: Iubire, sete de viață! Iubire, lumea se schimbă brusc Își schimbă culoarea... aerul dinlăuntrul ochiului sărut al iubirii, sărut al urii. Ori de cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau deja moartă. Schimbare de climă. — Doamne, ați mai văzut așa ceva? Am început să construim o arcă în spatele hotelului. Biroul de recepție era destul de înalt, dar probabil că și ea era foarte scundă sau era așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
las în cinșpe lei. - Ho-ho, făcu poetul, Nenorocitul nu știe că ieri am dat-o p-a mea cu șapte... Din ce în ce mai mult îmi căutam satisfacțiile în lectură. Aproape cu disperare mă adînceam într-o patimă care avea darul să-mi vlăguiască vitalitatea. La ceasul la care toți colegii mei se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe cei fugiți că n-au mâncat salam cu soia. Se știe, soia este un aliment bogat în proteine. Îți dă putere și pe timpul postului. Odată că devii strașnic, a doua oară că ești un bun creștin. Diaspora, bineînțeles, este vlăguită, constipată de atâta carne, și păgână. Românul care s-a adaptat la comunism, dacă a supraviețuit, a ieșit mai verde, mai îmbărbătat. Atenție, soia comunistă e net superioară celei postcomuniste, modificată genetic. Așa se face că mulți din cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
BONTAȘ Părerile de rău sunt ireparabile. „Doamne, în cer este mila Ta, și adevărul tău până la nori”. (Psalmul 35 David 4) Greșelile se plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
simți împinsă pe perne. Îi simți degetele mângâindu-i interiorul coapsei. Capul i se învârtea. 13 noiembrie era doar peste șase săptămâni. Avea destule tablouri pentru o expoziție importantă? Tablouri de care era cu adevărat mândră? Valul de emoție o vlăguia și o amețea. Mintea ei era atât de ocupată cu diversele posibilități, încât i se păru cel mai simplu lucru din lume să-l lase pe Roddy să se întindă peste ea, cu kimonoul dat la o parte și scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câți kilometri facem când mergem șaptezeci de mile cu mașina? Aha, spuse. Și privirea ațintită la piciorul patului Începu să-și piardă puțin câte puțin din fixitate. Apoi, În cele din urmă, dispăru și Încordarea și a doua zi era vlăguit și plângea foarte ușor din tot felu’ de nimicuri fără importanță. O istorie naturală a morților Am fost mereu de părere că războiul, ca obiect de observație pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parte a galeriei, doar-doar a dibui o față cunoscută... Fără rezultat însă. Târziu, într-una din zile, i s-a părut doar că printre cei din șirul celălalt se afla și unul subțire ca o nuielușă, care abia mergea de vlăguit. Sau de bolnav ce era... „Parcă prea seamănă cu... cu Trestie... Doamne! Dacă și tu, omule bun, ai ajuns aici, atunci nu mai este nici o speranță ca sufletele noastre să se mântuiască!” În acea clipă s-a născut speranța și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
quazi, care încercau să-l încercuiască. Continuă să alerge pe partea exetrioară a semicercului, astfel încât să fie întotdeauna un quad între el și ceilalți. Era singura cale pentru a nu fi atacat de toți deodată; nu erau zei, ci oameni vlăguiți de lupta recentă și de înfrângere. Nu mai alergau la fel de repede și nu mai mânuiau armele cu aceeași ușurință. Atacă alt adversar, care încerca să-l lovească cu măciuca de os. Căzu, dar reuși să înfigă lama în genunchiul adversarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un drumeț. Era pe înserate. Am pus mâna streașină la ochi, să pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se. Avea aceeași privire fără țintă. Era nebărbierit de cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
După ce ți-am dat mură-n gură, hop și tu cu deșteptăciunea... Cei doi bătrâni continuau încă să se ciondănească prietenește când convoiul a intrat în târg, hodorogind amarnic pe pietrele caldarâmului... Drumul spre casă a părut lung. Oamenii erau vlăguiți, ca și dobitoacele...Pe la chindie, au ajuns la Crâșma din drum. Costache băiete! Ia spune tu de unde îl luăm pe negriciosul cela care acum câteva seri a stat la masă cu noi? a întrebat moș Dumitru. Aaa! Vasile Hliboceanu! Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cam roșcovană, pe care ședeau înfipți doi ochi fără culoare, ce te priveau arar în față. „Ce-o fi găsit Zâna lui Mitruță la slutu’ ista? Da’ te pui cu fimeia? Singurică, iar Mitruță vine acasă pe dor și atunci vlăguit de drum și muncă...Fata stătută...Ce mai? Poate să fie și un măturoi, da’ bărbat să fie.” - comenta în gând și își răspundea moș Dumitru, privindu-l atent pe Cocoșitu... Ei ce zici, Iordache, mergi cu noi în cărăușie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
auzi, domnule, ce nenorocire pe capul doftorului! Da’ dacă spui că domnul doftor vine mai târziu, am să-l aștept aici la dumneata. Nu te superi?” „Nu mă supăr. Abia mai am cu cine schimba o vorbă.” Cum Surcică era vlăguit ca un câine, s-o așezat pe un scaun și o început a-l întreba pe portar: „Spune-mi, omule! Strigoaica ceea era una adevărată sau numai așa, o închipuire?” „O fost adevărată, cum te văd și cum mă vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cât de epuizat este. S-a Întins În pat și În scurtă vreme, a adormit dus... ― Îi trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda... ― Așa-i, fata moșului. Îi pisti măsurî di vlăguit - a Încuviințat tata Toader... Vasile Ilucă 15 nov. 2011 ― 6 aug. 2012 De același autor 1Iași... șoapta din ziduri, album ghid, Ed. Eurocart, Iași 1998; 2Iași... istorie și spirit, album ghid, Ed. Helios, Iași 2000; 3Hoinar În jurul Iașului, album ghid
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rezultat din ocuparea vremelnică a teritoriului nostru. Revoluția rusă din 1917 țintea bolșevizarea satelor vecine către vestul Europei. Nu ne-am molipsit de comunism atunci și în momentul când a apărut Republica roșie a lui Bela Kun în 1919, Europa vlăguită de război a rezervat României rolul salvator, așa cum s-a întâmplat și mai înainte când am stăvilit expansiunea Imperiului Otoman la Dunăre. Pentru că am stat în calea intereselor lor expansioniste nu am fost iertați, ci au căutat să se răzbune
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu sânge. Când e curată, apa nu are gust. Tot așa lumina, când e curată, n-are culoare. Lumina din temniță era gălbuie și bolnăvicioasă. La început nu ne-am dat seama. Dar, încetul cu încetul, lumina aceea căznită ne vlăguia. Eram mai palizi, fețele noastre erau mai albe decât lumina. Când se lăsa întunericul, arătam ca niște stafii. Și, dacă te gândești bine, poate că asta și eram... Se zice despre spectre că, spre deosebire de oameni, nu se pot reflecta în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor reprezentau în ochii ei asociații veritabile, stări normale ale societății, meritînd a fi studiate. Din păcate, este mai curînd invers. Prin "anormalitatea" mulțimilor se întrezărește laboratorul secret al istoriei, izbucnește forța reală a vieții care străpunge crusta unei civilizații vlăguite de atîtea repetiții. Mulțimile încetează de-a mai fi simple curiozități, un lung șir de accese de febră, de accidente ale istoriei, un pretext de povești palpitante, viu colorate. Ele devin o categorie a gîndirii noastre, un obiect de studiu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din vremea sa. Dar activitatea sa nu se reduce la opera scriitorului; spre deosebire de Gioacchino, de Telesio și chiar de Giordano Bruno, el a pregătit și a promovat în chip concret o tentativă de revoltă populară: răscoala în contra stăpânirii spaniole care vlăguia Calabria. Intenția de scrie despre aceasta a luat naștere din cunoașterea directă a incredibilelor necazuri de care aveau parte consătenii săi, aspecte ridicate la nivelul unui plan organic în cursul apărărilor sale de pe parcursul nenumăratelor procese, și apoi concretizate în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
împărații tetrarhiei să-l pună pe același plan cu maniheismul, deși cele două religii erau contrastante și se aflau într-o luptă deschisă și declarată. Politica dioclețiană, orientată spre păstrarea integrală a teritoriilor cucerite și restaurarea vechilor instituții ale Romei, vlăguite de politica dusă de împărații Elagabal (218-222), Severus Alexander (222-235), Filip (244-248), Gallienus (253-268) etc., era de o asemenea natură încât creștinismul nu-i putea oferi aportul, incluzând, în favoarea divinităților romane, restaurarea cultului zeilor Romei. Cei care nu prestau o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ei de senzațional și de audiență, nu-l mai menajează ca altădată, ceea ce e un continuu prilej de iritare pentru cineva care nu se ferește de confruntări față în față, dar pe care hărțuiala zilnică cu roiurile de viespi îl vlăguiește și îl întărâtă. Nu în ultimul rând, l-am văzut în ultimele luni pe domnul Simirad în conflict cu toată lumea, ignorând imprudent principiul de a nu te război pe mai multe fronturi în același timp, ba chiar, lucru trist și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
șuvoaie de sînge gros și se năpusti, cu o furie oarbă, asupra atacatorilor, împroșcîndu-i pe oamenii triumfători cu o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era acum atît de vlăguită de hemoragie, încît se depărta deznădăjduită de prăpădul pe care-l pricinuise și, întorcîndu-se neputincioasă într-o rînă, începu să dea din aripa-i ciuntită, apoi se răsuci încet asupra ei înșiși, ca o planetă ce se stinge, dezvăluindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Śăkyamuni și dispoziția sa blândă, prietenoasă (maitrī ), ridică în jurul lui o zonă de protecție făcându-l de neatins. Armele lui Măra cad la picioarele lui și nu-i fac nici un rău. La un moment dat, Cel Rău îi spune: „Ești vlăguit de-atâta post și moartea ți-e aproape. Ce folos au caznele tale? Binevoiește să rămâi în viață și ai să fii în stare să faci fapte bune”. Dar Cel Rău nu a izbândit. Gotama i-a răspuns: „O, tu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]