1,035 matches
-
mergea este cel bun. Mergea prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare sau de vreun semn de recunoaștere al locurilor prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi rămași în satul vecin. Apoi își adusese aminte de nevasta sa, de căsuța lor caldă, unde cuptorul duduia de lemne de fag. Îi veni în minte Katya cea
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
la rând pe fruntea-i bucălată și senină. Acum însă, el avea șaptesprezece ani, era aproape bărbat. Catrina simțea că Adrian își luase deja viața în propriile mâini, dădea dovadă de bărbăție și o ocrotea pe ea, cea lipsită de vlagă până mai ieri, o cuprinsese cu mâinile de umeri și-i sărutase pletele-i blonde, înghițind în sec. Nu-l înțelegea. Cum putea fi atât de trist, când ea era atât de fericită? Oare era invidios pe voioșia ei? Trebuiau
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
instrucție din curtea unității militare, mersul în cadență în formații de grupe și de plutoane. Fiecare greșeală, a fiecăruia, este urmată de comada de a rupe rândurile ca mai apoi să urmeze repetabila osândă : culcat ! salt înainte ! culcat !........ Storși de vlagă ajung să greșească din ce în ce mai mult. Bert simte mocnind ura celorlalți ori de câte nu ridica piciorul în același ritm cu cei din formație. Nu oboseala este de vină. Îi este lehamite. Chiar dacă deplasarea în formație ar fi perfectă tot nu
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
serviciu la centrala telefonică, le oferea doar conversații vulgare, soldățești, incitându-le poftele trupești. Cele relatate, privind ființa Rodicăi, păreau să fie de domeniul fabulației, oricât de convingători erau Pâncu, Ghergheli și celalți din leatul lor : - Am stors-o de vlagă călărind-o toți din plutonul nostru, unii dintre noi chiar și a doua oară ! - Cum naiba de a rezistat ?! a întrebat sceptic Albert. - I-am pus o lopată sub cur. Cu schimbul, doi-trei dintre noi apăsau ritmic pe coada lopeții
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma de bani primită pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani, și mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
o forță de atracție irezistibilă. Apoi a devenit o adevărată tornadă. Senzația că era absorbit în străfunduri se împletea cu aceea de plutire deasupra norilor. Nu știe cât a durat. A auzit numai “gata!” și s-a simțit stors de vlagă, părăsit pe o insulă pustie. Viața pare acum cu totul alta. Oare nevoia de dragoste să aibă vreo legătură cu acest act? * Mâncase în grabă chemat fiind de hăndrălăi la fotbal. Le păsa lor că el abia venise de la muncă
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
roua face verdele mai verde. Rănile tălpilor s-au dus în pământ și vremea are semne bune. - Ajută-ne, Doamne! Din când în când îmi împrăștii apa pe frunte, din când în când îmi șterg ochii. Mâna mea era fără vlagă și vederea neclară. Miraj, amintiri, dureri, nostalgii, neputințe, doruri, griji, teamă... mi-aș fi dorit să fie un vis. Nimeni nu cânta Serenada Privighetorii. Referință Bibliografică: Mi-aș fi dorit să fie un vis / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
a ajuns așa. Ceasul. Da. Ultima imagine, era aceea cu ceasul. Indica 15.47. Deschise ochii și privi către acesta: 19 și 40 de minute. „Doamne, Dumnezeule! Cât am dormit! De ce mă simt, totuși, atât de obosită, de lipsită de vlagă?” se întrebă ea total nedumerită și destul de îngrijorată. Cedând unui impuls, aproape instinctiv încercă să se ridice grăbită, cu gândul să meargă la baie. Ceva însă îi încetini mișcarea. Era un soi de amețeală, o moleșeală inexplicabilă, care părea că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
axa lui îți permite să-ți iei una, două sau mai multe vieți. Eu am ales să am continuitate între ele și am decis să fiu din nou femeie. O, tu ființă omenească, să ai grijă să nu te rătăcești! Vlagă nu am deloc, parcă m-au supt demonii. Mă simt suavă și fragilă. Răul din prima viață l-am alungat și constat că am nevoie de răbdare pentru a putea trăi frumos mai departe. Budha, ca și Iisus s-a
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CARAVANA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vlaga iernii s-a topit în ploi Frigul cătrănește ca arsura casele mărunte. Impostura Zvârle peste garduri cu noroi Stinsă amintirea ce ne leagă Pâlpâirea ei e doar un laț Bate-n geam aromă de fânaț Din copilăria mea beteagă Caravana
CARAVANA de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361731_a_363060]
-
Moții, Numai de Roșialor blestemată, Numele Iancului și Numele Horii Pe sufletul eica o pată... Câtă tristețe e-n privirile lor Și-n vorbele-adânci, zgrunțuroase, Le-am privit palmele bătătorite De plugul amarului și de coase; Bătrâni, obosiți și fără de vlagă Se-anină cu Gândul de Cer- Doamne, ai milă de neamul acesta, Nădejdile noastre ne pier! Redă-le pădurilor, încă fiorul Și rodul livezii de meri și de pruni- Se-aude cum seacă-n fântână izvorul, Acasă pe cei risipiți
NUMAI DE AUR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351789_a_353118]
-
stat doi ani acasă în concediu de fraternitate cu dărnicie cu vrednicie să mulțumim domnului sau Domnului în ziua ne.normată ce stă să vină cu stea în frunte - dar ce frunte ... ! un festin al somatizărilor lăsate în urmă fără vlagă nemainînchipuindu-și ele nici gloria de odinioară nici vreuna musai emergentă o primăvară a primăverilor vindecare a vindecărilor Alpha Geminorum spre deplina supremație a genitivului în-te-me-iat (nu întemnițat, parol!) ------------------------------------------ Eugenia ȚARĂLUNGĂ București 28 februarie 2013 Referință Bibliografică: Eugenia ȚARĂLUNGĂ - FESTIN NE
FESTIN NE.NORMAT (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351991_a_353320]
-
Pădurea-i fără Frunze, Și pomi-i sunt toți goi. Deși-i țărâna moale, Și-i fragedă și vie, Pământu-i plin de jale Și lumea de pustie. Cu zâmbet nu mai leagă, O vorbă sau un gest, O lume fără vlagă Pierdută-n joc funest. Pierdut și universul, Spiral văzul la geam, În noi mai plânge versul De sânge și de neam. Căci astăzi dezbinarea, Ne mâna înapoi, Pe pomi cu frunze late Noi îi vedem toți goi. Iar zâmbetul șăgalnic
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
fi o explicație... Tare șubredă însă și complet dezonorantă... - Băi, animale, tu să nu mă judeci pă mine că acu-ț’ bag spada-n gât! Mâna regelui dădu să scoată de la brâu spada etern biruitoare, însă se opri lipsită de vlagă pe mânerul bogat încrustat cu pietre prețioase și filigrane de aur. În ochii inorogului se lăsă o umbră și două lacrimi udară genele lungi. - Iar n-ai minte! Tu crezi că, dacă țărănoii ăia inculți, e vorba de străluciții tăi
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
facă nimic din cauza altora. (pare însuflețit) Poate niciodată n-am avut atât de mult de spus omului, și popoarelor, câte am în clipa aceasta când mă duc. (după câteva momente) Parcă mi-am mai revenit. Simt din nou în mine vlaga, cum vine, cum abia susură, ca apa în fântână... ( respiră adânc, oftează ) COSTANTIN BRÂNCUȘI : (vorbind cu el) De câte ori n-am fost eu doborât la pământ , și tot de atâtea ori m-am ridicat. (se ridică în capul oaselor. Transpirația îi
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
gura rămasă căscată. Băbuța se apropie de ea, o privi cu atenție, avea ochi mari, albaștri, și-i spuse cu blândețe în glas: - Deci tu ești nimfa cea trufașă pe care bunul nostru stăpân a supus-o, cinstind-o cu vlaga lui! Sărmana de tine, avea dreptate, nu ai păr și chiar miroși precum măgarul scutierului, a fân... Poți oare a vorbi, sau dacă o faci îți pierzi nemurirea? Silvia constată cu uimire că băbuța avea totuși o figură de copilă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
și strămoșii, de parcă timpul ar fi rămas pe loc. Porumb, legume, zarzavaturi peste care mută șuvița izvorului cu apa binefăcătoare, trimisă special de Domnul să le ușureze truda și, să le sporească rodnicia. Pământul în care s-a scurs toată vlaga vieții lor și din care, mult sau puțin, și-au scos traiul. Același pământ care, la împlinirea sorocului, va primi și trupurile lor întru o binemeritată hodină. Aduc cu mine un scaun, câinele cu care mă întrețin în felul meu
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Șatesprezece iunie, ziua beateagă Cine-o înțelege , n-o mai dezleagă Gol în sertare scrib la pupitru Semnu-ntrebării liber arbitru Ceața pe gemne înrourată Flacăra arde ca o erată Pâncă când moare de vlagă pana Vuietul străzii veșnic capcana Cine mai vede, cine-o mai știe Vânătorul de fluturi e-n colivie; Geme azilul bătrân de pramatii Zilele lumii se scurg după gratii Referință Bibliografică: Erată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ERATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351609_a_352938]
-
împerechează! Radu Alună și Dragomira se apropie. Suita lui Mircea cel Bătrân iese în pragul bisericii neterminate, Întîmpinându-i. RADU ALUNĂ Măria-Ta, e clipa ce mă fericește Și din visul frumos mă trezește! Pentru că, iată, m-am întors Și de vlagă nu sunt stors! Chiar dacă, acum, o bătălie am pierdut Sunt gata mai aprig s-o iau de la început. Așa cum giuruit-am am venit Să urmez pe Domnul prea slăvit. MIRCEA CEL BĂTRÂN Bine ai venit, viteazul meu căpitan! Cum îți spuneam
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
abator, ca deportații în camerele de gazare naziste, condamnații nevinovați care și la ultima suflare încă sperau să le vină apă de baie pe țeavă ... ! Mamă sfântă Românie, Cui te las și cui ne lași? Triști români și românași Fără vlagă și mândrie, Turmă de naivi și lași Izgoniți în pribegie ... ! Căci și voi poate simțiți cu lacrimi în ochi și amară durere în inimă marea amenințare cu pieirea, apropiindu-se moartea care ne învăluie tot mai de apropae pe noi
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]
-
mai sunt astăzi Vlăstari zeloși ai satelor?! Cert este că paralel cu acești Vlăstari zeloși ai satelor sunt și cei care se vor altoiți, spirite pervertite, care se rușinează de popor dar le profanează credința, le batjocoresc datinile, le exploatează vlaga, le disprețuiește durerea, le simulează patimile prin minciunile electorale. Aceștia sunt aleșii ori preaaleșii noștrii, purtătorii marelui succes. A-leșii (lașii) egoismului democratic, fac din politică arta populară a exploatării norodului. Scânteia democratică, pentru a asigura succesul conducătorului iubit, aprinde
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
părea ca s-a scurs în câteva secunde ori chiar clipe. Aproape că a scăpat telefonul din mână și a ieșit năucit, înjurându-l în gând pe omul ce-l chemase pe Vlădescu. S-a urcat în mașină lipsit de vlagă. A rămas nemișcat, cu o mână pe volan, preț de peste cinci minute, încercând să-și limpezească gândurile. A căutat o țigară în torpedo. A aprins-o și a tras adânc din ea câteva fumuri. Apoi, plin de teamă amestecată cu
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
cu iluzii. Alăturea prin viață și totuși despărțiți... Înconjurați de oameni și tot ai nimănui... Cu zece prieteni doctori și tot mai obosiți... Progres pe unde lungi, dar tot n-ai cui să spui. În „paradisul” nostru, e vorba fără vlagă Și bâlba unui gând scăpat pe negândite, E ochiul care vede fără a ști să vadă, E visul ce se naște din visele ciuntite. Pe drumul de sfârșit, trăgând consensuri grave, Ne dezbărăm, pragmatic, de ale vieții mituri, Cădem în
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
și strămoșii, de parcă timpul ar fi rămas pe loc. Porumb, legume, zarzavaturi peste care mută șuvița izvorului cu apa binefăcătoare, trimisă special de Domnul să le ușureze truda și, să le sporească rodnicia. Pământul în care s-a scurs toată vlaga vieții lor și din care, mult sau puțin, și-au scos traiul. Același pământ care, la împlinirea sorocului, va primi și trupurile lor întru o binemeritată hodină. Aduc cu mine un scaun, câinele cu care mă întrețin în felul meu
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]