540 matches
-
un moment dat, apoi luase drumul spre Sibiu și trăsese la un han. La lăsarea serii, din același han ieșise doar pictorul care călărise întins până la locuința lui. Când mai era puțin până la miezul nopții, din aceeași locuință ieșise femeia voalată. Omul o urmărise până la pavilion și chiar intrase acolo după ea, pentru că drumul era liber. Privise printr-o crăpătură a ușii. Recunoscuse imediat Frantul și i se păruse că femeia semăna puțin cu Marioritza. Înclina să creadă totuși că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Babic. Nimeni nu știa dacă ea mai locuia sau nu în casa pictorului. Și mai rămâneau încă multe întrebări fără răspuns legate de relația dintre acea femeie și Dante Negro, dintre pictor și Marioritza, dintre aceasta din urmă și femeia voalată. Prințul se afla din nou în atelierul pictorului. De data asta venise însoțit de Mariam. În holul casei, Manuc aruncă o privire spre o anumită ușă, cândva deschisă spre interior. Acum, însă, ușa aceea era închisă. Apăru, în sfârșit, Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Marioritza. Prințul aprecie discreția pictorului. Totuși, ceea ce văzuse în locuința acestuia nu fusese o iluzie. Trupul acela gol întrezărit prin aburii băii... Graba jenată cu care Dante Negro închisese atunci ușa spre interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din locuința ta destul de târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita ta. Dante Negro prefiră cu mâna lui înmănușată petalele de trandafiri. Oare câte alte lucruri mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita ta. Dante Negro prefiră cu mâna lui înmănușată petalele de trandafiri. Oare câte alte lucruri mai știa prințul? ― Voi fi cu totul sincer, Alteță! Femeia aceea voalată eram eu. Un travesti destul de ușor de realizat pentru un pictor. Puțin carmin pe buze, pudră din belșug, o claie sofisticată în jurul acestui chip drăgălaș, ușor de confecționat... ― Dar cu atât mai ușor de realizat dacă însăși văduva Marioritza și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
faima unei mâini de fier în familia Tupilat, se gândi Cosmin. La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat și Leo. L XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii, Poetul și cu Fratele oftează laolaltă adânc, prea uluiți ca să se bucure: Big Sile, mergea iarăși, umăr la umăr, în același ritm cu ei! Însuflețit, puternic, tânăr, mișcându-se sigur pe sine, dar cu un zâmbet cumva nedezmeticit, candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pun pariu că și acum mai șterg oglinzile alea! ― Mda, făcu Brett zâmbind pentru a-și arăta interesul. Nostalgic, taciturn, Parker se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu voalat de trecerea timpului. Într-o doară, acționă un comutator de pe pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui Parker o lumină verde. ― Tu ce culoare ai? întrebă. ― Verde! Admise Brett după ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
siguri de un singur lucru, totuși. Niciunul dintre ele nu e firesc pentru un sistem uman. Ash era sceptic. ― Nu știu dacă este o idee bună. ― De ce nu? Dallas îl privea înfierbîntat. ― Pe moment, explică Ash, deloc ofensat de amenințarea voalată conținută în vocea căpitanului, creatura îl menține în viață. Dacă încercăm să o deplasăm, îl putem pierde pe Kane. ― Trebuie să ne asumămă acest risc. ― Ce propui? Ea nu se va desprinde. ― Vom încerca să o tăiem. Cu cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de legitimare actuală. Chiar dacă nu au fost neapărat eroi, toți au dat (sau dau acum...) o dovadă sau alta de eroism „anti-comunist”, fie că a fost vorba de disidența socialismului cu chip uman, fie de aceea a liberalismului cu chip voalat. Istoria nescrisă a comunismului a fost - și mai este încă - revendicată astfel de vechea nomenclatură comunistă de rangul doi, pe de o parte, și de noua nomenclatură de catifea a anticomunismului, pe de altă parte. Cu cîțiva tricksteri care să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
contrariul; la fel, pentru mine exista o singură ea). Apoi își reluă unul dintre obișnuitele, exasperantele discursuri emoționale, în care-și exprima suferința și nostalgia la un mod impersonal, încît le puteai crede foarte bine niște declarații de dragoste ușor voalate, deși nu erau decât răbufnirea cenzurată a nefericirii ei. Îmi spunea că se simte mai singură ca oricând, că mă regretă, proiecta asupra mea, ca într-o beție, fantasmele ei pasionale, care altfel ar fi înăbușit-o. Precipitat, printre lacrimi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se arăta câteodată foarte feminină față de mine. De unde, de obicei, îmi ținea discursuri asupra teozofiei și "secretelor din centrul Tibetului" (căci avea o sumă de mituri în care credea orbește), vorbind cu ochii pe jumătate închiși, cu un glas puțin voalat, misterios, câteodată, dimpotrivă, râdea mult, îmi servea foarte drăgălaș o ceașcă cu ciocolată, se pudra (renunțase la pudră și rouge de cum ajunsese la Himalaya) și tot încerca să mă facă să-i spun cum am ajuns eu în singurătate și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spune așa cum mi-au fost spuse mie cu limbă de moarte, ci le destăinuiesc în parabole și legende, în anecdote și imagini. De când s-a prăpădit Generăleasa, eu nu fac altceva, nu pot face altceva decât să vă spun, dar voalate ca într-o oglindă veche, cum a fost oglinda noastră, nu pot face altceva decât să vorbesc, în imagini și parabole, de taina care mi-a fost încredințată. Și nu numai vouă, familiei și prietenilor ci și celor pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Gras și alb, domnu David, negustorul, își scoase cu familiaritate pălăria, retrăgându-se șchiopătând în umbra ușii. - Am primit chiar ieri comanda din Viana, se făli el cu glas astmatic. Știm noi ce-i place lú domnu’ avocat, coniță. Cucoana voalată privi însă la marfă cu dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu’ David. Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară în magazie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
făcută de oameni ca noi și poți fi sigur că așa va fi și de acum încolo. Gosseyn îl privea și simțea cum i se strânge inima. I se spuneau prea multe. Fie complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În consecință, fără alte comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
făcută de oameni ca noi și poți fi sigur că așa va fi și de acum încolo. Gosseyn îl privea și simțea cum i se strânge inima. I se spuneau prea multe. Fie complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În consecință, fără alte comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de părul bătrânei încercînd să intercepteze discuția. Comunică stupefiat: ― Nu ne-a trombonit! E chiar Amsterdamul! * ― Luni, 12 decembrie, tipul o să fie în București, anunță emoționat sculptorul. Adică peste patru zile. Bătrâna lăsă receptorul jos. Spuse cu un glas ușor voalat: ― După cum ați auzit, lunea viitoare... ― Unde naiba l-ai cunoscut pe individ, cucoană? o întrerupse Matei cu o expresie năucă, ținând mâinile în buzunar. O priveau într-un chip nou, fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Priponeștii mei de baștină. Aveau și motive: își aduseseră aminte abia acum că la Priponești aveam părinții bătrâni și bolnavi ce reclamau imperios sprijin de la mine, feciorul nerecunoscător și că, musai, să-mi fac bagajele! Presiunile la început abia voalate, deveniseră insistente în ultima perioadă de timp și asta datorită unei audiențe insistent cerută de mine la Vicepreședintele Sfatului popular al Regiunii Bârlad, din motive de ordin didactic. La Școala Pedagogică aveam ca elev un copil răsfățat, leneș, foarte încrezător
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o duminică dimineață, În același mod În care ne consultam În Întunericul sălilor de cinema ca să știm dacă celălalt era de acord să plece Înainte de sfîrșitul filmului. La Capri, am primit o scrisoare de la tata, care Își arăta În cuvinte voalate dezaprobarea pentru felul meu de a trăi departe de familia mea, iar asupra acestui punct nu puteam decît să-i dau dreptate. Oare Înțelesese el ce se petrecea cu adevărat? Cum ar fi reacționat dacă, În loc să-i scriu că lucram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se spune, E adevărat, cuvinte care, la prima vedere, par niște simple ornamente dispensabile în toate sensurile, ajung să te sperie când te gândești la ele și înțelegem unde vor să ajungă, Orice ar fi, spuse Marta, e un mod voalat de a spune ce să-i faci, asta e situația, sau de arăta resemnarea, care e cuvântul tare, În sfârșit, tot trebuie să trăim cu părinții pe care-i avem, spuse Marçal, Fără să uităm că cineva va trăi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-am spus în felul următor: „Îți dau numărul meu de telefon, deși nu așa se obișnuiește, dar nu vreau să te sun eu ca să mă pun singur în situația de a te plictisi sau de a primi un refuz voalat, care să mă jignească și mai mult. Așa că dacă (pauză) ai vreo plăcere să ne mai întâlnim, mă suni. Cel târziu o săptămână; dacă nu mă suni într-o săptămână, înseamnă că nu e nimic. Și, zic, ca să nu fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maurice-Parijanine), în care se insistă asupra caracterului de „ideolog” al autorului și asupra opoziției dintre egoismul individualist al trecutului și „solidarismul” revoluționar al viitorului. Într-un articol intitulat, semnificativ, „Asediul adevărului“, tînărul militant de stînga Radu Popescu protestează - nu tocmai voalat! - față de blocada informațională a guvernului român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai avea practic legături În Irlanda, de unde se trăgea, și că n-avea nici soție, nici copii. Termină uitîndu-se la ea cu un zîmbet foarte blînd. - Te-am Întîlnit prea tîrziu... Marie Își aținti privirea În ochii aceia cenușii, ușor voalați, pe care el nu și-i Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze loviră dureros timpanele. - Iată Iepurele, doamnelor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imposibilitate de participare nu se reflectează dureros în conștiință, fiindcă sentimentul unei pierderi ireparabile nu există. Ironia indică o crispare internă, o adâncire de riduri, o lipsă de spontaneitate și iubire, de comuniune și înțelegere umană! Ea este un dispreț voalat, o transfigurare a unei realități și a unor deficiențe. Ironia disprețuiește gestul naiv și spontan, fiindcă starea ironică este dincolo de irațional și naiv. Este însă, în ironie, multă invidie față de oamenii naivi. Ironicul, neputîndu-și manifesta admirația lui pentru simplicitate, din cauza
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]