KorAP: Find »[drukola/base=vocalic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...15 >

360 matches

Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803

plasticieni. 3.2. Desinența de plural -i a femininelor acționează diversificat, în funcție de natura bazei substantivului (bază veche sau împrumut recent). Astfel, pentru bazele mai vechi în limbă, -i este declanșator, în continuare, atât de alternanțe consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în cazul substantivelor pentru care s-a propus o formă nouă de plural (a). Se includ aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă procesul de pierdere a alternanțelor vocalice (d): (a) coardă - corzi [oa/o, d/z], corlată - corlăți [a/ă, t/ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală - rumeneli [ea/e] etc; (b) lichiditate - lichidități, lejeritate - lejerități

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă procesul de pierdere a alternanțelor vocalice (d): (a) coardă - corzi [oa/o, d/z], corlată - corlăți [a/ă, t/ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală - rumeneli [ea/e] etc; (b) lichiditate - lichidități, lejeritate - lejerități [a/ă, t/ț] etc.; (c) geacă - geci [ea/e, c/č

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
o, d/z], corlată - corlăți [a/ă, t/ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală - rumeneli [ea/e] etc; (b) lichiditate - lichidități, lejeritate - lejerități [a/ă, t/ț] etc.; (c) geacă - geci [ea/e, c/č], dar remarcă - remarci, fără alternanță vocalică, în ciuda existenței în limbă a unei baze neologice (mai vechi) în care aceeași alternanță a/ă se păstrează (marcă - mărci); (d) tumoră - tumori, fără alternanță, deși perechea variantă a substantivului păstrează alternanța (tumoare - tumori). 3.3. Desinența de plural -e

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
marcă - mărci); (d) tumoră - tumori, fără alternanță, deși perechea variantă a substantivului păstrează alternanța (tumoare - tumori). 3.3. Desinența de plural -e a neutrelor acționează, ca și în faza anterioară de limbă, regulat în ce privește alternanțele consonantice, dar neregulat în ce privește alternanțele vocalice. Astfel, declanșează alternanțele consonantice c/č și g/ğ (barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în condiții fonetice apropiate, aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
3. Desinența de plural -e a neutrelor acționează, ca și în faza anterioară de limbă, regulat în ce privește alternanțele consonantice, dar neregulat în ce privește alternanțele vocalice. Astfel, declanșează alternanțele consonantice c/č și g/ğ (barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în condiții fonetice apropiate, aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
acționează, ca și în faza anterioară de limbă, regulat în ce privește alternanțele consonantice, dar neregulat în ce privește alternanțele vocalice. Astfel, declanșează alternanțele consonantice c/č și g/ğ (barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în condiții fonetice apropiate, aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa în condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului, păstrându-și, astfel, marele avantaj flexionar în raport cu celelalte desinențe ale pluralului. Puținele excepții (aramă - arămuri, blană - blănuri, iarbă - ierburi, mătase - mătăsuri, mâncare - mâncăruri, otravă - otrăvuri, sare - săruri, treabă - treburi, verdeață - verdețuri etc.), conținând alternanțe vocalice, privesc numai femininele în -uri, nu și neutrele, și sunt formații mult mai vechi în limbă 53. Autenticul plural neutru în -uri n-a produs și nu produce alternanțe fonetice. 4. RECAPITULARE - Dintre masculine, tiparul e-i este (aproape) inactiv

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
mic este acceptat de norma literară. - Crește ponderea clasei substantivelor invariabile și, în mod special, a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i de la pluralul masculinelor și al femininelor. 1 Nu orice indicație de nouă intrare în DOOM2 reprezintă și o

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
a limbii române, multe cuvinte dintre cele nou introduse (vezi, mai ales, DCR2 și Dragomirescu 2005a) fiind creații efemere, pe care, ulterior, limba le va abandona. Dar, dincolo de aceste neajunsuri, faptele, în ansamblu, sunt semnificative. 2 Realizările singularului ca -u vocalic, în condițiile unei finale de radical muta cum liquida (tipul socru - socri), sau ca -ŭ semivocalic, în condițiile unei finale de radical vocalic (tipul boŭ - boĭ), nu apar printre împrumuturile recente. Un substantiv ca astru - aștri e mai vechi în

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
le va abandona. Dar, dincolo de aceste neajunsuri, faptele, în ansamblu, sunt semnificative. 2 Realizările singularului ca -u vocalic, în condițiile unei finale de radical muta cum liquida (tipul socru - socri), sau ca -ŭ semivocalic, în condițiile unei finale de radical vocalic (tipul boŭ - boĭ), nu apar printre împrumuturile recente. Un substantiv ca astru - aștri e mai vechi în limbă. 3 Am păstrat asteriscul (așezat la stânga cuvântului) ca modalitatea tehnică de înregistrare în DOOM2 a termenilor nou introduși, ceea ce a asigurat, indirect

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
pieptăn/pieptene. 9 În DOOM2 biscuit e înregistrat sub această unică formă, dar, în uz, apare frecvent și biscuite (vezi motorul de căutare Google: 29400 de apariții pentru biscuite și 19400 de apariții pentru biscuitele). 10 Cu totul izolat, realizarea vocalică apare și în condițiile finalei semivocalice a radicalului (ulĭu - uliĭ). 11 Pentru istoria acestui cuvânt și pentru încercările de încadrare morfologică, vezi (Dimitrescu 2004-2005: 166−168). În utilizările lui contextuale din internet, cuvântul variază între încadrarea la masculin sau la

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
semn că procesul fonetic, după mai bine de șase decenii, a rămas același. 44 Pentru istoria acestui cuvânt, vezi Dimitrescu (2004−2005). 45 Un proces similar s-a produs în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
vezi Dimitrescu (2004−2005). 45 Un proces similar s-a produs în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627

este incomplet, el anunță conținutul cărții, așteaptă ca spațiul inițial marcat de punctele de suspensie să fie umplut. Funcția de deschidere a titlului (R. Barthes, 1973) apare mai ales în jocul recurențelor fonetice ale consoanei lichide /r/ și a fonemului vocalic /u/ și în rima internă: PENTRU UN VIS DE DRAGOSTE Totul este pregătit pentru a pătrunde în roman, dar oare despre ce este vorba în carte? Dimensiunea semantico-referențială O dată cu această dimensiune, subliniem faptul că un text construiește treptat o reprezentare

by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000

minime de poziție ale limbii și buzelor se obțin modificări ale fonemelor în vorbire cursivă precum și a vibrațiilor de timbru (fig.2). Experiența a arătat că în aprecierea formei trebuie ținut seama de principiul compensației. Pentru emiterea corectă a sunetului vocalic este necesar un spațiu constant fără menținerea aceleiași forme a rezonatorului (86; p.337). Datorită elasticității pereților camerelor de rezonanță la o formă modificată menținerea aceluiași spațiu de aer se va auzi același sunet. Orice rezonator nu poate întări un

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
rezonanță nu rămân unități separate ci ele funcționează ca o „cavitate unică de rezonanță” (fig.12), (85; p.358). Până în anul 1956 s-a crezut că elementele caracteristice acestui fenomen sunt armonicele determinate de rezonatorul nasal și supra adăugite spectrului vocalic. Experimentele făcute în acest sens au arătat că nu adăugarea de noi formanți produce nasalizarea ci mai curând suprimarea unor intensități din benzile de frecvență ale spectrului vocal, deci se poate vorbi de un fenomen de filtrare selectivă a amplitudinilor

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
în balon. Proba suflului în general se realizează prin închiderea buzelor, a sfincterului palato-faringian și a glotei. În cazurile noastre, presiunea intraorală necesară suflului nu poate fi menținută decât cu nările închise. Examinarea suflului bucal și a puterii de emisie vocalică, s-a efectuat de asemenea prin proba de fluierat, cântec și gargarisire. S-au examinat apoi: deglutiția, respirația, audiția; s-a consemnat în fișe cum înghite copilul, care este poziția vârfului limbii, majoritatea cazurilor păstrând o deglutiție de tip infantil

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
vârfului limbii între arcadele dentare, de multe ori cauză de deformare a punctului de articulare pentru consoanele siflante. A fost necesară cunoașterea exactă a posibilităților respiratorii ale copilului pentru a preciza exercițiile logopedice necesare formării suportului material normal pentru emisia vocalică. S-a observat capacitatea de a reține aerul prin proba umflării cu aer măsurată în secunde; s-a stabilit capacitatea respiratorie cu ajutorul spirometrului, a inspirului și expirului cu ajutorul pneumometrului, precum și curba respiratorie - în repaus și în vorbire - cu ajutorul pneumografului. Cu

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
atenție auditivă, memorie auditivă, capacitate de diferențiere fonematică și capacitate de analiză și sinteză fonematică. S-a examinat apoi caracteristicile fonației, stabilindu-se gradul rezonanței nazale și orale, intensitatea suflului bucal, nasal și laringial, stabilindu-se particularitățile fonetice ale emisiei vocalice și consaonantice. Examenul vorbirii a început prin a afla câteva date cu privire la istoricul apariției și dezvoltării vorbirii până la data examinării. Pentru stabilirea tulburărilor de pronunție s-au folosit teste de articulare formate din vocabular-imagini cât mai apropiat înțelegerii copilului în raport cu

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
citați de Mac Carty, publică studii cu privire la limbajul copilului până la 2 ani. Bateman, în 1917, rezumă toate lucrările publicate până atunci asupra apariției primului cuvânt, iar Grégoire și Cohen, în 1929, tratează achiziția limbajului, oprindu-se în special asupra emisiunii vocalice (43; p.754). Discuțiile cu privire la dezvoltarea limbajului publicate de Decroly în 1935, iar observațiile lui Lewis și Low, Grégoire și Leopold, efectuate pe proprii copii între anii 1936-1939 sunt subiective și fără merite științifice. Mac Carty apreciază pentru vremea aceea

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
cuvântul barcă este pronunțat parcă sau parhă sau ahă, în cazul în care nu este posibilă emisia sunetelor b, r, c din cuvântul barcă, cuvântul fiind înțeles din context și adesea după muzicalitatea pe care i-o conferă păstrarea emisiei vocalice. De aceea, și sub aspect lingvistic și sub aspect psihologic, am împins cercetarea noastră dincolo de aspectul pur fonetic căutând să desprindem însușirile atât ale laturii sonore cât și cele ale laturii semantice, în specificul limbajului rhinolalic. Pentru a corela latura

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
în care s-a considerat emisia corectă a sunetului în ambianța fonematică a cuvântului luat ca unitate lingvistică, am avut pentru toate situațiile fonetice probabilitatea evenimentului preferențial mai mare decât ½ pentru vocale și mai mică decât ½ pentru consoane. Pentru elementele vocalice având p > 0,5 și știind că , am aplicat formula la datele statistice din tabelul nr.14, astfel: Gradul de organizare și progres: ceea ce reprezintă media „gradului de organizare și progres” pentru vocale în ambele forme de despicături. Sistemul consonantic

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
aplicat formula la datele statistice din tabelul nr.14, astfel: Gradul de organizare și progres: ceea ce reprezintă media „gradului de organizare și progres” pentru vocale în ambele forme de despicături. Sistemul consonantic este în realitate mult mai afectat decât cel vocalic, cantitatea de informație obținută se plasează la jumătate față de întreg și se raportează la datele statistice din tabelul nr.15, astfel : Gradul de organizare și progres Totalizând media gradului de organizare și progres pentru vocale și consoane, am obținut următoarele

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
antrenarea diafragmului, cu aplicarea de greutăți pe regiunea epigastrică. 6. Exerciții de inspir-expir din poziția ortostatică. 7. Exerciții de inspir-expir din poziția ortostatică cu anteflexiuni ale corpului în expir prelungit. 8. Pronunțarea de elemente componente ale cuvântului în timpul expirului bucal vocalic. 9. Lectura cu voce tare, păstrând ritmul respirator pentru școlari, mici poezioare pentru preșcolari. 10. Scandare de versuri pentru prepararea unei fonații corecte. (181; p.63). Tarneaud, propune pentru însușirea unei respirații corecte, autocontrolul mișcărilor respiratorii astfel: - vizual - în fața oglinzii

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]